Vizita Papei – Autonomie Alternativă

Alexandru Inspirație
Incorect Politic
Iunie 3, 2019

 

Prolog

Sâmbătă, noaptea 1-2 iunie 2019.

 

Viktor Orban fu nevoit să lase avionul în aeroport din cauza unei defecțiuni neașteptate, iar șoferul lui preferat a fost înlocuit cu un tânăr în sacou care s-a prezentat drept Arpad Cygany.

Stelele clipeau pe cerul senin de deasupra vamei când coloana oficială a trecut pe teritoriul Transilvaniei.

Viktor Orban era așteptat la vizita papei în Șumuleu Ciuc. Va fi o zi importantă pentru Ungaria. Se va scrie istorie, pe de altă parte urmările vor fi grave. A fost informat că autonomia maghiarilor din România va fi declarată la Șumuleu Ciuc, însă conflictul etnic care s-ar aprinde ulterior nu ar avantaja nici una dintre țările vecine.

Uitându-se pe geam, premierul a realizat că mașina sa nu se mai află în coloana oficială. Purtat de gânduri, n-a fost atent când Arpad s-a abătut de la traseu, luând-o pe un drum nefamiliar.

– Elhagytam az oszlopot. A rossz irányba megyünk.

Șoferul tăcea și conducea.

-Hallottad? Vissza kell menned!

Șoferul a ridicat tonul și a răspuns autoritar:

– Domnule premier, de aici încolo vom vorbi românește!

– Cum îndrăznești, sunt primul ministru al Ungariei și pot să te-

– Vorbiți cu un ofițer SRI, vă asigur că orice decret, ordonanță sau directivă guvernamentală poate fi nesocotită. Adevărata putere este deasupra legii și deasupra politicii. Totuși, astăzi nu aveți motive să vă temeți, veți fi condus într-un loc sigur până trece furtuna.

– Se vor întreba de ce nu am participat, vor fi speculații mediatice, presa…

– Toate se rezolvă printr-un telefon. Avem scenariul pregătit.

 

 

Cibi Barna

2 Iunie 2019, Șumuleu Ciuc

 

Era o vreme incertă, soarele se ițea periodic, apoi se ascundea iar.

Descălecarea papei are loc la Șumuleu Ciuc, la doar trei kilometri de locul unde Cibi Barna a spânzurat efigia lui Avram Iancu acum 8 ani, într-o zi cu vreme ca aceasta. Un an mai târziu i-a dat foc.  De-a lungul anilor l-a decapitat de două ori, odată l-a tras pe roată, de trei ori l-a spânzurat, într-o zi de sărbătoare a legat șapte bolovani de efigie și a aruncat-o în lacul Balaton, altă dată l-a linșat într-un ritual noctulian împreună cu ofițeri NBSZ din UDMR. L-a ucis de atâtea ori pe Avram Iancu și tot n-a încetat să învie. Există în mai multe locuri simultan, pe tablouri atârnate de pereții ambasadorilor, în biserici, în cântecul clujenilor din timpul marșurilor memoriale, în denumirea celui mai mare aeroport transilvan, dar mai grav decât orice, în conștiința copiilor din școli. A pierdut șirul de câte ori a sacrificat efigia, dar nu a fost suficient ca să ucidă duhul lui Iancu.

Cibi alungă aceste gânduri și se liniști văzând sutele de steaguri maghiare. Erau și pânze cu semiluna, cum se poartă în tinutul secuiesc, albastre cu galben.

Pe scenă, Viorica Dăncilă a terminat de rostit discursul. Era rândul lui Kelemen Hunor. Din guvernul Româniai erau prezenți ministrul sănătății Sorina Pintea, ministrul finanțelor Eugen Teodorovici, ministrul apărării Gabriel Leș și celebrul Toni Greblă, omul care a organizat campania electorală pentru Nuțu Cămătaru. Din guvernul Ungariei erau prezenți ministrul justiției László Trócsányi, ministrul apărării Csaba Hende, purtătorul de cuvânt al premierului Zoltán Kovacs, agitatorul Marko Atilla Gabor și doi ambasadori. Eckstein Kovaci, proaspăt numit Avocat al Poporului, se afla și el printre oficiali.

Discursul lui Kelemen Hunor s-a terminat anost, cu aceleași clișee despre drepturile minorităților în aplauzele anemice ale idioților utili.

Urmează intonarea imnului maghiar. Ce moment solemn! gândi Barna, potrivit pentru o zi sfântă, 2 iunie 2019, când la 99 ani după tragedia de la Trianon, Ungaria își ia înapoi sora răpită. Absența lui Viktor știrbește puțin legitimitatea evenimentului…Se cuvine să fie și premierul aici. Cibi Barna era sceptic în legătură cu ultimul comunicat dat de IH. Chiar dacă premierul ar avea laringită acută, nu ar fi renunțat să fie prezent la eveniment. Ceva nu e cușer…

Delirul mulțimii l-a distras de la deslușirea misterului. Papamobilul tocmai și-a făcut intrarea. Bătrânelul Mario era condus într-un logan blindat și făcea cu mâna pe tot parcursul drumului.

Îi place făcutul cu mâna aproape la fel de mult ca pupatul picioarelor imigranților.

Eckstein Kovaci l-a ajutat pe suveranul pontif să urce pe scenă. Papa a ridicat mâinile cerând tăcerea mulțimii, apoi a început rugăciunea cu priviriea îndreptată spre văzduh.
Adunătura de separatiști a devenit solemnă în liniștea ei, apoi evlavioasă, închipuindu-și că astăzi grația divină cu toate binecuvântările ei se pogoară asupra lor.

În distanță se auzeau motoare grele. Deasupra lor, norii cenușii au acoperit cea mai mare parte din bolta cerească. Ce semn divin ar fi ploaia în momente ca acesta. S-au mai întâmplat minuni, de ce nu s-ar întâmpla una astăzi…

*

Eckstein Kovaci

 

Toate provocările au meritat. Profanarea cimitirului din Valea Uzului, vandalizarea ambasadei române din Budapesta la începutul lui 2018, vandalizarea casei memoriale Avram Iancu, aceste acțiuni și altele organizate cu cel mai înalt profesionalism de NBSZ și finanțate NBH au dat roade. Rezultatele au fost fantastice. Răspunsurile naționaliștilor români vor fi catalogate ca “reacții pline de ură”. Presa prietenilor mei iudaici ne va da câștig de cauză în opinia publică. Autonomia e a noastră. Transilvania e a noastră.

Bilete la eveniment s-au dat numai celor ce au pus umărul la proiectul autonomiei. Fie că vorbim de oameni simpli ce mergeau din ușă în ușă să le vorbească altor unguri despre idealul național al reunificării Ungariei, sau de tineri teribiliști trimiși prin cimitirele românești să producă reacții antimaghiare. La Șumuleu Ciuc s-au adunat o droaie de oameni, mii de capete, tineri și bătrâni, toți separatiști, toți pregătiți de recucerirea Transilvaniei.

Floarea maghiară, gândi Eckstein, admirând marea masă de oameni de la înălțimea scenei. Steaguri papale, maghiare și secuiești fluturau peste capetele separatiștilor. Jorge Mario Bergoglio, zis Francisc, continuă să murmure în limba latină, cu chipul îndreptat spre văzduhul înnorat.

Premierul trebuia să fie aici să vadă adevărata reconquista, marele nostru moment transilvan ungar, lui Viktor i-ar fi plăcut.

Motoarele de după deal se auzeau tot mai tare. Seamănă cu sunetul produs de utilaje grele. Sunt nesimțiți să lucreze pe șantier chiar azi, de vizita papei.

Un șuierat îndepărtat a început să se audă. Eckstein s-a uitat spre nouri și le-a văzut. Cele șapte avioane care-au ieșit de după pătura gazoasă erau avioane militare. Poate face parte din spectacol crezu Kovaci.

Totul s-a năruit într-o clipă.

Primul obiect căzu în mijlocul mulțimii cu o explozie asurzitoare și valuri de foc, prăjind, sfredelind și îngropând maghiari în sol ardelenesc.

Asurzit temporar de cumplita bubuitură, cu privirea disperată spre Francisc, Eckstein a văzut minunea, trupul Papei s-a transformat efectiv sub ochii săi, deformându-se, sucindu-se. Lui Kovaci nu-i venea să creadă, unde mai înainte se ruga Papa, acum stătea un țap umanoid cu coarne gri.

N-a văzut a două bombă. O clipă mai târziu, în locul lui Eckstein Kovaci, Avocat al Poporului, era un crater fumegând.

Din scena papală au rămas ruine.

 

Cibi Barna

 

Din nourul sumbru a apărut primul avion, urmat îndeaproape de încă două, apoi alte cinci în formație săgeată.

Când mai multe puncte negre s-au desprins de ele, un șuierat distant a început să se audă.

Îngrozit, Cibi Barna se uită în jur la oamenii adunați în curte. Toți se chinuiau să ignore zgomotele de motoare în evlavia rugăciunii papistașe, parcă în transă, trăind momentul antemergator declărarii autonomiei.

Realizarea îl lovi ca un baros, dar nu mai era timp. Câteva secunde mai târziu un crater se făcu la nici treizeci de metri de el, împrăștiind pe unii în bucăți, îngropând, incinerând și mutilând pe alții.

Dumnezeu a răspuns rugăciunii cu bombe. Groaza a cuprins mulțimea. Strigătele umpleau valea și panica îi făcea pe unguri să se calce în picioare. N-au trecut zece secunde și a două bombă păli scena.

Următoarele nu le-a văzut, fiind prea ocupat să-și mențină echilibrul în busculadă.  Înghesuiala era sufocantă.

Țipetele maghiarilor au fost înecate brusc de o detonație cumplită. Zgomotul maselor de oameni a trecut pe fundal, ca un ecou îndepărtat. Lui Cibi Barna îi țiuiau urechile.

Apoi de peste deal au apărut tancurile, masive și blindate, vopsite în trei culori cu șine duble și tunuri amenințătoare.
Bum! Bum!
Bum!
Proiectilele încinse au sfredelit mulțimea, stropind aerul cu panglici largi și roșii, irigând cu sânge solul însetat.

Suflul unei explozii îl doborî pe Cibi Barna. Pământul i-a întâmpinat fața. În zadar se lupta să iasă de sub presiunea zecilor de trupuri. Nu mai putea respira. În timp ce separatiștii maghiari tropăiau peste el, viziunea i se încețoșa până când a fost cuprins de întuneric.

 

G. Funar

 

Tancul cel mai mare se opri peste o grămadă de leșuri, înconjurat de moloz, pământ răscolit și pânze arse sau rupte. Din tanc răsări crucea în fruntea tricolorului.

Primul ce ieși fu steagul, ținut cu putere într-o mână de metal. Apoi a ieșit românul și norii s-au risipit, lăsând loc soarelui.

Stindardul parcă strălucea. Armura gravată cu heraldică românească era din aliaj de titanium. Cingătoarea nucleară din zirconiu încărcat cu uraniu prometeizat avea în centru un kolovrat pelasg, simbol prin care funcționa tehnologia antică a civilizației traco-pelasge, regăsită în tunelurile din munții Bucegi și militarizată de către DGIA.

Românul păși pe lângă un proiectil neexplodat. Un sergent mai talentat a pictat chipul lui Vadim Tudor pe obuz.

În mâna lui dreaptă ținea un falx energetic a cărui lamă electriza aerul. Inventat în laboratoarele secrete de sub Turnul Măgurele, falxul folosea aceeasi tehnologie pe bază de raze biofotonice care a topic tancurile sovietice în 1968 după invazia Cehoslovaciei. Energia emanată era asemeni unui duh de foc, pulsand în culori aprinse albăstriu-verzui de nu te puteai uita prea mult la el.

Cu coada ochiului văzu la timp mișcare. O creatură se năpusti asupra lui. Ghearele-i ascuțite au zgâriat platoșa, fără să-l rănsească.

Copita stângă țâșni cu o viteză necurată, dar românul eschivă la timp.

Ființa avea aspect de țap, cu blană cărămizie, două coarne gri și privirea roșie de furie, purtând robele papale și kippa între coarne. Creația Vaticanului în straie de papă a ridicat ghiarele mai să-l spintece, însă falxul fu mai rapid.

Fulger, cum îi spunea românul armei sale, l-a crestat. Demoniacul papă nu apucă să clipească, prăbușindu-se.

Stindardul triumfător fu împlântat în sol românesc. Prin praf și pulbere și fumul focurilor nestinse pătrundeau razele soarelui ce trona acum pe cer, scăldând tricolorul în glorie.

Cu mâna liberă, românul și-a scos coiful și a comandat:

“Raportați!”

Apare un locotenent care ridică brațul în salut.

“Căpitane Funar, să trăiți! Victorie totală, toți separatistii au fost eliminați. Autonomia a fost respinsă.”

Artistul se găsește pe  Twitter