Se cuvine să oferim cititorilor noștri o informație puțin cunoscută: la confluența secolelor al XIX-lea și al XX-lea a existat o preocupare secretă a marilor cancelarii ale lumii privind viitorul omenirii. S-a pus în mod firesc întrebarea care dintre popoare, dintre etnii vor face față exigențelor noi pe care le pune în fața omenirii epoca industrială în care intram. Care națiuni vor fi favorizate de evoluția previzibilă a lucrurilor?

S-au făcut o mulțime de studii de etno-psihologie (vezi Gobineau și colegii săi) și a rezultat un clasament al popoarelor, al aptitudinilor acestora pentru exigențele noii lumi.

În acest clasament, care n-a fost niciodată dat publicității, Germania și Rusia s-au situat în fruntea popoarelor pe care epoca industrială le va ridica deasupra celorlalte. La fel Japonia, în Asia. Pentru anglo-saxoni rezultatul acestor studii a constituit un serios avertisment: poziția lor de lideri mondiali ar fi fost serios pusă în primejdie de orice colaborare și parteneriat ruso-german. Parteneriat care deja funcționa. O mare parte din aristocrația rusă era de origine germană. De aici cunoscuta politică a Marii Britanii de a sabota orice înțelegere între Rusia și Germania. Cele două popoare trebuiau să facă parte din alianțe diferite, să se afle într-o adversitate tot mai înverșunată, gata oricând să se decimeze reciproc.

Rezultatul acestor cercetări etno-sociologice i-a îngrijorat cel mai tare pe liderii Marii Britanii, care au înțeles că poziția lor de lideri planetari este atacată de perspectivele de dezvoltare pe care le aveau țări ca Germania și Rusia. Nu întâmplător în timpul evenimentelor „revoluționare” din Rusia au existat și acțiuni anti-rusești, anti-țariste, cu autori britanici, care au intervenit împotriva regimului țarist, a familiei țarului, căruia regalitatea britanică a refuzat să-i acorde refugiu, exilul salvator de la moarte. Gesturile britanice de susținere a puterii sovietelor au fost mai multe, discrete sau chiar secrete, dar deosebit de eficiente, fără nicio urmă de solidaritate de clasă!

Nu putem neglija nici rolul Marii Britanii în declanșarea și desfășurarea Revoluției Franceze, adică rolul casei regale britanice în prăbușirea monarhiei franceze. Vinovăția evreiască este deseori împărțită cu casa regală din „perfidul Albion”! Acest subiect depășește însă posibilitățile noastre de a-l aborda…

*

„De ce atâta ură?”

Trebuie precizat că și românii au constituit obiectul unor cercetări și evaluări sociologice și etno-psihologice. Au fost angajați în acest efort și doi evrei de mare suprafață intelectuală pe care serviciile de contraspionaj românești i-au identificat, drept care justiția din acele timpuri i-a declarat persona non grata și i-a condamnat la expulzare, spre nedumerirea multor români. Este vorba de cunoscuții filologi Lazăr Șăineanu și Mozes Gaster, a căror misiune a inclus și un studiu etno-psihologic asupra firii românilor, cum ar reacționa aceștia față de planul constituirii unui Israel european pe o parte din teritoriul românesc….

În această ordine de idei se cuvine a fi menționat și numele lui Mihail Sebastian, care a avut o prodigioasă activitate subversivă, în slujba spionajului britanic. Acestei activități i se datorează moartea suspectă a bietului Iosif Hechter imediat după ce evreii bolșevici au acaparat puterea politică în România… Câtă vreme a funcționat regimul anti-semit al Mareșalului Antonescu nimeni nu s-a atins de un fir de păr al scriitorului evreu Mihail Sebastian…

Ne întrebăm dacă răceala pe care Mihail Sebastian a constatat-o în jurul său printre prieteni și colegi nu se datora faptului că prietenii săi au intuit sau au aflat pur și simplu de activitatea sa de spion! I-au întors spatele foștii prieteni nu pentru că era evreu, ci pentru că Mohail Sebastian se vînduse unei puteri străine!

Aceste cercetări, cu privire la potențialul românesc de a se adapta la noile exigențe previzibile pentru secolul al XX-lea, au dat rezultate foarte măgulitoare pentru români, cărora li se prevestea un secol de succese în mai toate domeniile, inclusiv cel ingineresc. Așa se face că România a intrat, fără a fi avertizată în vreun fel, în atenția marilor manipulatori ai planetei, a marilor „șahiști” care se preocupă de direcția în care se mișcă omenirea, o omenire legată la ochi, care bâjbâie în totală necunoștință de ceea ce i se întâmplă.

Câtă vreme din ecuația planetară lipsește factorul sionist, talmudic, nu avem nicio șansă de a înțelege ce se întâmplă pe iubita noastră planetă!

De aceea credem că urmarea logică a acestor prognoze, pentru liderii evreimii, obsedați de preceptele talmudice aflate mereu în vigoare, a fost necesar și logic, în virtutea Talmudului, să se ocupe cu prioritate de împuținarea rușilor și germanilor „inteligenți”, de declinul lor demografic, atât cantitativ, cât și calitativ! Azi, cele două mari popoare europene, au serioase probleme demografice. În general, popoarele europene, din rasa albă, au azi serioase probleme demografice!

Cum s-a ajuns la acest impas? Iată un subiect care merită cercetat cu toată sinceritatea, cu toată obiectivitatea. Un fenomen atât de „mondial” e de presupus că nu se putea produce fără amestecul și implicarea puterii excepționale pe care o deține pe plan mondial evreimea. Inclusiv în zilele noastre, migrația spre Europa, spre Occident, a afro-asiaticilor este un fenomen de care evreii nu sunt străini. Nu pot să fie străini! Printre cei mai importanți susținători ai acestui val migrator destructiv pentru valorile autentic europene se află persoane sau entități iudaice, în frunte cu alde Soros sau Obama.

Este evident că evreii, mai exact spus liderii evreimii, experimentează acum o nouă cale prin care să scape de „cei mai inteligenți creștini”! Nu numai prin asasinarea și lichidarea lor fizică, mai greu de realizat în ultimele decenii, ci și prin amestecul rasial dintre „albi” și rasele „inferioare” de care aparține majoritatea emigranților afro-asiatici care au luat cu asalt Europa și America de Nord. Multi-rasismul cultivat de Noua Ordine Mondială, teoretizat cu înflăcărare de publiciști evrei, este menit să submineze excelența rasială a indo-europenilor, a majorității creștinilor!

În felul acesta ticăloasa prevedere talmudică cu valoare de poruncă divină pentru evrei – ucide-l pe creștinul de valoare!, nemaiputând fi aplicată prin vechile mijloace, prin războaie și revoluții, este azi aplicată prin „corectitudinea politică”, prin drepturile omului, prin idealul „societății deschise”, al toleranței rasiale și religioase, prin dispariția propriu zisă a raselor ca scop final. Ținta urmărită fiind rasa indo-europeană, supusă tentativei criminale de a dispărea prin corcire, prin amestec cu alte rase, ceea ce ar avea ca rezultat final pierderea identității rasiale indo-europene, a excelenței rasei albe.

E timpul să se facă lumină – transparență!, în acest hățiș de lozinci mincinoase, aparent generoase, care pun în primejdia cea mai mare viitorul fiecărei rase.
După milenii de evoluție și selecție aleatorie, naturală, omenirea cunoaște această diversitate rasială care este podoaba sa cea mai de preț. În mod natural fiecare individ este mândru de etnia sa, de rasa sa! De identitatea sa biologică! Omul dintotdeauna a cultivat puritatea rasială a animalelor pe care le crește! Este aberant ca puritatea rasială a oamenilor să fie ținta unor politici de descurajare și denigrare, de denaturare a adevărului istoric și biologic.

Repet: existența raselor umane este un câștig istoric, rezultat al unei evoluții milenare, a cărei taină trebuie dezlegată cu răbdare și încredere în rațiunea divină! Este inacceptabilă orice idee politică de corcire / amestec al raselor, mai ales când aceste politici sunt concepute în mare secret și disimulate prin lozinci și diversiuni criminale, ale unor entități anonime, dar al naibii de eficiente, de periculoase pentru evoluția firească a omenirii!.

*

Altă reacție a unui om normal când ia cunoștință de preceptul talmudic este să se trezească fără răspuns la întebarea ce se naște: de unde atâta ură la evrei împotriva celorlalți, a creștinilor, a goimilor, a ne-evreilor?! Mai exact spus: împotriva rasei albe! Subliniem apăsat această precizare: împotriva rasei albe! Ura evreilor talmudici împotriva goimilor este de fapt împotriva rasei albe, a indo-europenilor! Acesta este înțelesul real al cuvîntului GOI. Plural GOIM.

Ne trezim în fața aceleiași întrebări la care Nicolae Iorga nu a aflat răspuns: De ce atâta ură? Un text clasic, care merită recitit în întregime. Textul a fost publicat la câteva zile după ce România a fost nevoită să părăsească Basarabia și Bucovina la somația Uniunii Sovietice. Retragerea administrației românești și a câtorva mii de români care s-au refugiat pentru a evita regimul de ocupație rusească a stârnit entaziasmul evreilor din Basarabia, care și-au arătat lipsa de loialitate față de România, față de românii cu care conviețuiau de ani buni în pace și concordie.

Evreii din Basarabia și Bucovina s-au organizat în bande înarmate atacând convoaiele de refugiați, dedându-se la furturi și crime îngrozitoare, sperând că în felul acesta vor câștiga aprecierile invadatorului sovietic. Nu a existat nicio explicație, nicio justificare pentru comportamentul mizerabil al evreilor din Basarabia față de români, din partea cărora nu avuseseră până atunci nimic de suferit, nicio vexație, niciun abuz, nicio marginalizare.
Iată textul publicat de Nicolae Iorga la 6 iulie 1940 în publicația „Neamul Românesc”, sub titlul De ce atâta ură?

„Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, actele oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ. Inalţi magistraţi şi bravi ofiţeri care şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă ale cărei valuri de ură s-au dezlănţuit ca sub o comandă nevăzută. De ce atâta ură? Aşa ni se răsplăteşte bună-voinţa şi toleranţa noastră? Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe decenii şi evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Si de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sau sanguinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, oraşe şi sate. Fraţii noştri îşi părăseau copii bolnavi, părinţii bătrâni, averi agonisite cu trudă(…) In nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă(…) Li-s-au servit gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoarele(…) li s-au luat hainele, li s-a furat ce aveau cu dânşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului hain şi vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire.”

Din surse evreiești am aflat că pentru acest text Iorga ar fi fost pedepsit prin asasinatul din noiembrie 1940 căruia i-a căzut victimă marele istoric. Înscenarea făcută în noiembrie 1940 a încercat, nu fără succes, să arunce vinovăția oribilei crime pe umerii legionarilor. Abia în ultimii ani lumea începe să se dumirească că legionarii nu sunt autorii crimei. Ci sunt victimele unei diversiuni de o monstruozitate fără egal.

…Fără să intrăm în detalii, ne spunem doar părerea: nu apariția creștinismului a creat prăpastia dintre evrei și goimi! Prăpastia este mai veche și ne declinăm competența de a face istoricul acestei adversități. Lăsăm altora, mai informați, să lămurească acest aspect! Presupunem doar că un episod important al acestei adversități a fost conflictul dintre Roma și Cartagina, vestita cetate feniciană. Fenicienii, ca populație semită, trebuie să fi numărat și un număr însemnat de iudei, de evrei, care au avut motive să le poarte romanilor motive și gânduri de răzbunare pentru severitatea represaliilor la care a fost supusă populația semită cartagineză. La rândul lor, justificarea acestor represalii, ce anume i-a făcut propriu zis pe romani să fie atât de încrâncenați dușmani ai Cartaginei, este un subiect lăsat în suspensie de istorici. E timpul să lămurim lucrurile!

Această ipoteză nu are mare însemnătate în economia textului prezent. Consemnăm totuși mărturiile unor romani importanți, în frunte cu Cicero, despre numărul mare de evrei de la Roma și despre felul lor specific și ciudat de a se organiza ca stat în stat încă de pe atunci, adică cu mult înainte de apariția creștinismului. Ideea că creștinii le reproșează evreilor deicidul lui Iisus Hristos este corectă, dar creștinii, rasa albă au avut și alte motive de veritabilă repulsie față de comportamentul social și uman al evreilor, al comunităților de evrei. Bunăoară relațiile incestuoase din familiile evreiești continuate până în zilele noastre, ca și omorurile rituale, de un primitivism imposibil de înțeles pentru un om cu judecată liberă.

Așa se face că față de evrei, ca și față de țigani, creștinii, rasa albă, au avut o reținere fățișă de a se amesteca rasial. Reținerea / repulsia a fost reciprocă, dar din partea creștinilor nu a căpătat forma unei interdicții puternice, exclusiviste, așa cum stau lucrurile în lumea evreiască tradițională. Nu a existat din partea creștinilor nicio idee, nici un plan de exterminare fizică a evreilor. Ci doar toleranță pentru modul ciudat, misterios de organizare a comunităților evreiești, practicante de bună voie a segregației, a viețuirii în ghettou, feriți de privirile altora. L-Autre c-est l-Enfer, după credința iudaică, în expresia inspirată a unui evreu exponent de frunte al mentalității iudaice: Jean Paul Sartre… Celălalt este Infernul… Adică ne-evreul este Infernul!… Lumea din afara ghetto-ului este o lume adversă, dușmănoasă, inacceptabilă pentru evrei, o lume cu care să nu ai contacte prea multe! O lume impură!

Traiul evreilor în ghetou a fost alegerea evreilor! Evreii au ales să trăiască cât mai izolați de celelalte etnii! Evreii păreau că aveau ceva de ascuns față de ceilalți! Iar condițiile aspre ale vieții de ghettou nu au fost impuse de ceilalți, de populația băștinașă, ci au fost stabilite de Cahal și de alte instituții ale organizării sociale de tip iudaic.
Cunoscută lozincă pașoptistă emanciparea evreilor se pare că a avut și acest sens: eliberarea evreilor din structurile restrictive ale vieții din ghettou! Emanciparea evreilor de sub tutela sufocantă a vieții de ghettou, tutela abuzivă, inumană, a Cahalului jidovesc, de care s-au plâns atâtea spirite luminate evreiești…

Putem spune că ura pe care evreii o poartă creștinilor este, în principal, o ură de rasă. Această ură de rasă trebuie să aibă o explicație, iar acea explicație trebuie s-o conștientizeze Evreii în primul rând.

O discuție pe acest subiect va trebui să acorde toată atenția faptului că evreii sunt de mici copii îndoctrinați cu ideea superiorității lor de popor ales, cu ideea preferinței divine care i-a ales să stăpânească lumea. Stăpâniți în mod obsesiv de această credință fals religioasă, evreii din vechime au început să-și facă socotelile, să-și evalueze șansele de a stăpâni planeta, și au constatat cu ușurință că în calea acestor planuri propriu zis absurde, imposibile, irealizabile, principalul obstacol sunt europenii, rasa europeană, așa zis albă!

Încă din zorii istoriei rasa albă a înregistrat succese incontestabile, fără a avea o strategie a rasei, fără a avea o conștiință rasială prea puternică, fără a avea un plan, o strategie de a se impune. Se poate afirma că rolul rasei albe în progresul civilizației umane a fost extrem de important, determinant chiar pentru întreaga omenire. Un rol pe care indo-europenii nu și l-au arogat, nu l-au țintit, nu l-au urmărit prin politici ad hoc concepute, ci a fost consecința firească a unei înzestrări genetice mai norocoase!

Evident, credința evreilor că Dumnezeu i-a ales pe evrei să stăpânească întrega omenire este cea mai stupidă idee religioasă. Este ciudat că o asemenea credință a putut să pună stăpânire pe un popor și să-i determine destinul. Căci asta s-a întâmplat: comportamentul evreilor în istorie, ca entitate etnică, a fost modelat de această credință care le-a zăpăcit mințile: noi, evreii, am fost aleși de Dumnezeu să stăpânim toate bogățiile lumii!…

Ne punem întrebarea: lăcomia și arghirofilia specific evreiască este efectul ideii religioase sau ideea religioasă s-a născut pentru a da o țintă mai înaltă predispoziției evreiești pentru câștigul fără muncă?

Putem conchide, pentru o discuție mai amplă ulterioară, că ura evreilor față de goimi este născută din invidia față de calitățile dovedite de rasa albă în istorie. Succesul evident al popoarelor indo-europene a stârnit imaginația liderilor evrei, i-a stimulat să mediteze asupra acestui succes și să imagineze felurite soluții pentru a-i depăși pe europeni, pe creștini! Pentru a le lua locul în supremația mondială.

Nebunia credinței în destinul de popor ales pare așadar să aibă o legătură logică determinantă cu ura animalică cultivată de Talmud împotriva Celorlalți, împotriva rasei albe, a creștinismului mai ales, cu care rasa albă se confundă în măre măsură…

Vor fi existat „înțelepți” ai evreilor care s-au gândit profund cum ar putea evreii, în încercarea de a ajunge stăpânii planetei, să-i depășească pe europeni, cum ar putea să înlăture concurența creștină la supremația planetară. Și evreii, mari șahiști, au imaginat această strategie, unica posibilă: atacul la gena europeană, la zestrea genetică a albilor, prin preocuparea permanentă de a-i lichida pe cei mai performanți europeni. Exemplarele umane cele mai reușite trebuie lichidate, trebuie împuținate, trebuie împiedicate să procreeze, să-și împlinească potențialul creator înnăscut.

Soluția imaginată pare logică, ingenioasă chiar, eficientă, dacă eliminăm din discuție aspectul moral! Evreii au reușit această performanță, de a elimina restricțiile morale, spirituale, din motivația faptelor lor, din motivația politicii planetare pe care au conceput-o într-un secret desăvârșit! Atâta vreme cât există o concurență, o dispută pentru întâietate între popoarele lumii, între civilizații, de ce n-ar fi liber fiecare popor să-și stabilească strategia pe care o va urma?! Inclusiv o strategie secretă, ferită chiar și de evreii de rând, necuprinși în structurile de comandă ale evreimii!

În vreme ce fiecare religie, fiecare civilizație a conceput un set de reguli și legi prin care să stimuleze capacitatea de perfecționare, de autodepășire a fiecărui membru al comunității naționale, înțelepții din vechime ai evreilor s-au gândit că evreii ar putea să dobândească supremația mondială printr-un efort mult mai mic și cu succes mult mai sigur: declanșarea unui atac permanent la calitatea umană a adversarilor. Preocuparea permanentă și în mare secret de a submina zestrea biologică a popoarelor care dovedeau calități intelectuale deosebite, care se dovedeau apte de a avea un cuvînt de spus în ierarhia mondială a etniilor!

Evreii au imaginat, prin porunca talmudică ucide-l pe cel mai bun dintre ne-evrei, un soi de selecție artificială pe invers, menită să promoveze mediocritatea prin combaterea excelenței adversarilor, prin lichidarea indivizilor superior dotați, aflați în componența echipei adverse. Liderii evreilor s-au dovedit astfel lipsiți de orice scrupul moral, s-au dovedit lipsiți de încredere în potențialul real al evreimii. Și-au dovedit lipsa de respect pentru valorile morale, pentru sacralitate, pentru existența divină! Numai persoane lipsite de credință, căzute în prăpastia ateismului, pot făuri asemenea scenarii inumane, dezumanizante!

O traducere în termeni sportivi ar fi utilă: odioasa poruncă talmudică ar echivala cu strategia unui antrenor care, obsedat ca echipa sa să câștige campionatul cu orice preț, ar organiza o gașcă de bătăuși care să rupă picioarele celor mai buni fotbaliști din echipele adversare.

*

Există date cu privire la preocuparea evreilor sioniști de a ameliora genetic situația evreimii prin eliminarea / marginalizarea indivizilor evrei slab înzestrați de la mama natură. A existat bunăoară interdicția ca printre evreii care vor coloniza Palestina, pentru a fonda statul Israel, să fie acceptați și evreii de proastă calitate, degenerați sau pe aproape. Ci au fost acceptați în viitorul Israel numai evreii capabili de performanță… Interdicția a funcționat o bună bucată de vreme!

Deja în urmă cu un secol se vorbea foarte serios despre o degenerare a rasei evreiești, urmare a consangvinității impuse de viața în ghetou. Înțelepții Sionului nu puteau să nu reacționeze, să nu caute o soluție care să prezerve șansele evreimii la stăpânirea planetetei, la supremația mondială. Strategia aceasta, de ameliorare a rasei, a neamului, s-a mai practicat și la alte popoare, având la bază o gândire pozitivă firească, curentă, comună.

Dar este cu totul alt mod de gândire cel care a generat porunca talmudică de care vorbim: să te gândești nu numai la propriul viitor al etniei tale – ceea ce este absolut firesc!, ci și la viitorul genetic al celorlalte popoare, mai ales al popoarelor care dovedesc calități superioare, și să concepi o strategie de compromitere a acestui viitor printr-o selecție negativă, eliminând din joc indivizii cu potențial excepțional, pe „cei mai buni” dintre adversari. Este o gândire ne-zdravănă, bolnavă, perfidă, criminală, de un cinism unic în istoria planetei noastre, a omenirii!

Asemenea gândire, cinică și abjectă în ultimul hal!, nu putea să nască o religie propriu zisă. Nu putea da naștere unei credințe înălțătoare, adresată omenirii în universalitatea sa.

Ne luăm îngăduința de a aprecia că porunca talmudică descalifică religia iudaică și ne punem întrebarea: de ce în epoca modernă, a umanismului și a drepturilor omului, nu li s-a cerut evreilor să renunțe în mod oficial și solemn la această prevedere talmudică, eventual și la alte texte din Talmud care stârnesc consternarea oricărui om normal!

Creștinii, Biserica, la sesizarea liderilor evrei au acceptat să renunțe la unele pasaje din ritualul slujbelor creștine care puteau fi considerate ca incitații la anti-semitism. Prin reciprocitate, evreii s-ar cuveni să identifice ei înșiși din textele lor sfinte acele fraze care stârnesc oprobriul justificat al publicului, evreiesc și ne-evreiesc deopotrivă, intrând în totală contradicție cu normele unei conviețuiri civilizate, ale respectului de sine ca ființe umane croite după chipul Domnului.

Textele religioase evreiești, inclusiv Vechiul Testament, etalează fără nicio jenă preocupări și strategii genocidare, care au dus la masacre cumplite, la lichidarea fizică a unor seminții de fiecare dată când evreii au avut posibilitatea să-și impună modul lor straniu, inuman, de comportament.

Modelul de comportament iudaic exterminator al altor etnii constituie o rușine pentru istoria umanității, o decădere a ființei umane de care evreimea pare a nu fi conștientă. Evreii de azi, dacă își asumă antichitatea iudaică, au obligația morală de a se delimita de genocidul practicat de vechii iudei.

Altminteri, mentalitatea genocidară a vechilor evrei o regăsim intactă și nedezmințită în precepta talmudică pe care am pus-o în discuție. Pare de necrezut, dar această mentalitate aberantă produce efecte până în zilele noastre și constituie un pericol public la scară planetară. Un pericol bine ascuns, de existența căruia este greu să-ți dai seama, prima reacție a oricărui om normal fiind refuzul de a crede că asemenea precepte pot figura într-un text religios doctrinar. Iar când îl descoperi și înțelegi cât este de inuman, de străin de lumea la care aspirăm, afli și cât este de primejdios să-l dezvălui publicului, căci te expui răzbunării talmudice! Cumplitei și stupidei răzbunări talmudice.

Israelul și evreimea mondială se numără azi printre marile puteri care au de spus un cuvînt în alegerea drumului pe care va merge omenirea! Evreii au încetat de mult să mai fie o minoritate nomadă, rătăcitoare, aflată la cheremul statelor gazdă! Evreii sunt azi în deplină siguranță privind viitorul lor! Nimeni nu mai atentează azi la dreptul evreilor la existență. Chiar dacă mai există momente de manifestare a unor resentimente anti-semite, ele nu au o semnificație majoră, nu contează în peisajul mondial, în destinul omenirii. De multe ori actele de anti-semitism sunt provocate de evrei diversioniști, de capul lor sau în cadrul unei strategii superioare, urmărind obținerea unor măsuri represive la adresa anti-semitismului.

Evreii, după o istorie milenară, au însă obligații specifice față de comunitatea internațională. Aceste obligații speciale decurg din faptul că evreii se fac vinovați de crime grave împotriva umanității. Pe lista acestor crime se află în primul rând așa zisa revoluție din Rusia, care a fost în esența ei un genocid având ca țintă „rușii inteligenți”! Debandada planetară declanșată de revoluția bolșevică a produs zeci de milioane de victime în numele idealurilor comuniste, idealuri mincinoase, componente ale unei strategii criminale la scară planetară, care a produs masacre în masă într-o mulțime de țări care au intrat sub dictatura comunistă. Pentru crimele săvârșite în numele doctrinei comuniste sunt vinovate o sumedenie de persoane aparținând etniei evreiești, aparținând unor entități iudaice neidentificate de conștiința publică, care au acționat și acționează prin mijloace discrete, oculte, bine secretizate și extrem de eficiente.

În comparație cu alte ideologii, inclusiv nazismul și fascismul, iudeo-comunismul a produs suferințe mult mai mari, mai „consistente”, pe aproape toată suprafața planetei. Iudeo-comunismul a fost cea mai eficientă forță a Răului, a dezumanizării.

Victimele comunismului au cerut organizarea unui proces al comunismului care să cerceteze și să evidențieze cât mai multe din crimele și ticăloșiile petrecute în numele eradicării exploatării „omului de către om”. Un proces care să explice cum a fost posibilă manipularea și inducerea în eroare a milioane de oameni bine intenționați, un proces sincer, corect, care să identifice țintele reale urmărite de diversiunea la scară planetară numită comunism.

E timpul să ne dumirim cine împiedică organizarea acestui proces al comunismului.
Este oare adevărat că cercurile evreiești internaționale, prin puterea mediatică fantastică pe care o dețin, manipulează împotriva oricărei inițiative cinstite de a declanșa un proces al comunismului la scară mondială?!

Avem nevoie de acest proces al comunismului care să stabilească cine se face vinovat de această diversiune criminală cum n-a mai fost alta în istoria omenirii.

Ion Coja