Vine sistemul de credit social

Incorect Politic
Octombrie 1, 2020

Via Justițiarul:

În China, inteligența artificială folosește recunoașterea facială ca să monitorizeze cetățenii pentru sistemul de credit social

Ne mai desparte o săptămână de lansarea cărții Live Not By Lies, iar eu îmi adun forțele ca să pot demonta acuzațiile de tip „Dreher e doar un alarmist”. Din fericire – de fapt, ca să fiu sincer, din nefericire pentru noi toți –, anul 2020 îmi face sarcina mult mai ușoară. Un cititor mi-a trimis azi-dimineață niște informații care m-au lăsat cu gura căscată. O să vă povestesc imediat despre ce e vorba, dar vreau mai întâi să vă împărtășesc un pasaj din carte.

Cititorii mei fideli știu: convingerea mea este că „totalitarismul de catifea” care ni se pregătește se va baza pe un sistem de credit social similar celui folosit de chinezi ca să controleze masele și să le oblige să se conformeze, fără a trebui să recurgă la metode „dure”. Fragment din cartea Live Not By Lies („Să nu trăiești din minciună”):

Utilizarea de către guvernul de la Beijing a datelor despre consumatori, a informațiilor biometrice, a coordonatelor de urmărire prin GPS, a tehnologiei recunoașterii faciale, a ADN-ului și a altor forme de culegere a datelor, a transformat și continuă să transforme China într-o fiară nemaivăzută nicicând până acum în lume nici măcar sub Mao sau Stalin. În China, instrumentele capitalismului bazat pe supraveghere sunt folosite de statul polițienesc pentru a administra așa-numitul „sistem de credit social”, care stabilește cine are voie să cumpere, să vândă și să călătorească, în funcție de comportamentul social anterior.

„China este pe cale să devină ceva nou: un stat totalitarist potențat de inteligența artificială”, scrie jurnalistul John Lanchester. „Proiectul are ca scop nu doar să creeze un nou gen de stat, ci și un nou gen de ființă umană, care a internalizat pe deplin cerințele statului și caracterul complet al supravegherii și controlului exercitate de acesta. Internalizarea cu pricina este de fapt scopul: agențiile statului nici măcar nu vor avea nevoie să intervină pentru a corecta comportamentul cetățeanului, deoarece însuși cetățeanul a făcut-o dinainte”.

El vorbește despre pionieratul făcut de Beijing în utilizarea inteligenței artificiale și a altor forme de colectare a datelor digitale, pentru a crea un aparat al statului care nu numai că îi monitorizează pe cetățeni permanent, dar poate și să-i oblige să se comporte în modurile cerute de stat, fără a face vreodată apel la poliția secretă sau la amenințarea cu gulagurile (deși există și acestea, pentru recalcitranți), și fără a mai suferi de neajunsul sărăciei generalizate care a fost produsul inevitabil al comunismului pe stil vechi.

Marea majoritate a chinezilor plătesc pentru bunurile și serviciile consumate cu ajutorul aplicațiilor de pe smartfon sau scanându-li-se fața, prin intermediul tehnologiei de recunoaștere facială. Aceste mijloace îi oferă consumatorului comoditate și siguranță, ceea ce le ușurează mult viața oamenilor obișnuiți. Dar ele generează și un volum colosal de date personale despre fiecare individ din China, cărora guvernul le ține evidența.

Statul mai are și alte uzuri pentru tehnologia de recunoaștere facială. Camerele de televiziune sunt atotprezente pe străzile Chinei, înregistrându-i pe chinezi oriunde se duc. Software-ul guvernului de la Beijing este atât de avansat, încât poate cu ușurință să compare scanurile faciale cu informațiile din baza centrală de date a serviciului de securitate. Dacă un cetățean pătrunde într-o zonă care îi este interzisă – într-o biserică, să zicem – sau dacă pur și simplu merge în direcția opusă celei în care se îndreaptă o mulțime de oameni, sistemul înregistrează automat situația și alertează poliția.

Teoretic, polițiștii nici nu trebuie să se prezinte la ușa suspectului, ca să-l facă să plătească pentru nesupunerea lui. Sistemul de credit social al Chinei urmărește automat ce spune și ce face fiecare cetățean chinez, online și offline, și acordă puncte de merit sau nemerit pe baza gradului de obediență. Un chinez care face ceva pozitiv din punct de vedere social – ajută un vecin mai bătrân sau ascultă o cuvântare de-a liderului Xi Jinping – primește puncte care se acumulează într-un scor social mai bun. Pe de altă parte, dacă face ceva negativ – își lasă câinele să se ușureze pe trotuar, de exemplu, sau face un comentariu sarcastic pe rețelele sociale –, suferă o retrogradare de credit social.

Deoarece viața digitală, inclusiv tranzacțiile comerciale, este monitorizată automat, chinezii cu scoruri mari de credit social câștigă privilegii. Cei cu un scor mai modest descoperă că totul e mai greu pentru ei, în viața cotidiană. Nu au voie să cumpere bilete la trenurile de mare viteză și nici bilete de avion. Ușile anumitor restaurante li se închid. Copiii lor riscă să nu aibă voie să urmeze studii superioare. E posibil să-și piardă serviciul și să nu găsească altul decât cu mare greutate. Și un contravenient al creditului social se va trezi izolat, pentru că sistemul algoritmic îi retrogradează și pe cei conectați cu cel în cauză.

Concluzia: un cetățean chinez nu poate să participe la economie sau la societate, decât dacă are marca aprobării din partea lui Xi Jinping, atotputernicul lider al țării. Într-o societate fără bani numerar, statul are puterea să-i falimenteze instantaneu pe dizidenți, tăindu-le accesul la Internet. Iar într-o societate în care toată lumea este conectată digital, statul poate să transforme pe cineva instantaneu într-un paria, când algoritmii îl fac radioactiv, până și pentru membrii propriei familii.

Rod DREHER, Reacționarii

 

Citiți și:

Sistemul creditului social în China și în așa-zisa „lume liberă”

Prezentul Chinei, viitorul Americii?