Victor Grigor – Imortale Elie Wiesel, nu cumva voi ne-ați ucis?

Victor Grigor
Incorect Politic
Martie 5, 2021

Imortale Elie Wiesel, care despre noi ai zis
Cu o bărbătească ură_ c-am ucis, ucis, ucis…
Atunci când, cu a ta spița ( de jandarmi români păziți!)
De la Sighet, trecând Tisa, ați fost duși la Auschwitz

(Chiar dacă pe brațu-ți strașnic ambalat azi în catran_
Ce-l întinzi și-acuma harnic să ne tragi spre-al tău cazan
Unde, pentru-o veșnicie, osândit să zaci tu ești_
Nu ai tatuat vreun număr, nici alt semn s-o dovedeșți)

Te întreb de pe-astă lume ce uitat-a de onoare,
Să-mi răspunzi cinstit anume la o singură-întrebare…
De consideri că e cușer, din al nemuririi tron,
Să-i vorbeșți unui biet suflet de-animal cu chip de om

(Precum scris e-n sfânta carte-a spiței tale mare-n nume
C-are orice făptură din vreo altă națiune,
Căci prea bunu-ți și-adoratu-ți Dumnezeu național
N-a voit să-ți dea o slugă cu aspect de animal!)

Spune-mi deci, cu limba-ți plină de venin de nevăstuică
Ca licoarea distilată ce-o vindeati mai ieri drept țuică_
Când acum un secol fiii neamului tău circumcis
La Senat ne puneau bombe_ n-ați ucis, ucis, ucis?

Sau în patruzeci , când pactul teutono-bolșevic
Ne-a forțat pământul Țarii să-l cedăm la inamic,
În exodul fără seamăn către Prut, ce a urmat,
Nu cumva, la modul geamăn, ne-ați ucis organizat?

Drept răsplată_ să se știe cât e lumea-n lung și lat_
Că v-am dat cetățenie fără să fi meritat,
Fiindcă unica dorința ce-o aveați în inimi pusă
Era România Mare dezmembrată și distrusă…

Ori când de pe tanc iar talpa peste noi v-ați așezat_
Ca mongolii lângă Kalka_ până ce ne-ați sufocat,
Îngropându-ne părinții într-al temniței abis,
Țopăind cu toți nikolskii_nu cumva, voi, ne-ați ucis?

Sau acum când vaineri, vexleri, floriani, cu tărăboi,
Manevrând o-întrega turmă de vânduți și de slugoi,
Legi rică-asupra noastră, pe veci gura-a ne-o închide,
Adevărul osândindu-l_ n-aveți gând de-a ne ucide?

Ori măcar de-a ne constrânge să plecăm de pe-astă glie
Ca în locul nostru vița voastră-aleasă să rămâie_
Să domnească de-azi nainte-n sânul statului global_
Ca elita-izraelită peste-un neam de soi bengal?

(Că doar nu-n zadar mai marii tăi, plini de mărinimie,
S-au gândit să re-boteze ieri cingarica etnie,
Dându-i numele de _ Roma!_ să-înjoseasca-n acest fel
Amintirea Romei care l-a smerit pe Israel…

Iar pe noi să ne coboare_din urmași ai Romei Vechi_
Printre gințile barbare cu belciuge prin urechi
Și cu coviltir de-asupra carului cu patru roți,
Ce-au ajuns prin aste locuri tot bătând prin cele porți)

…………………………………………………………………..

Deci, fățarnice maestre al dreptății-între popoare,
Membru al Academiei fără alt merit mai mare
Decât cel de-a ne fi zis, cu multă nerușinare,
C-am ucis, ucis, ucis, chiar l-a noastră-înmormantare,

Precum hoțul care strigă, prins cu mâna-n buzunar_
Hoții! Hoții! Săriți, hoții! prin piețe ori bazar_
Doar o vorbă-am să-ți mai zic, s-o poți bine ține-n minte_
Când ți-o fi focul mai mic_ Să-ți fie smoală fierbinte!!!

Căci de am ucis vreodată între-a noastre vechi fruntare,
Am făcut-o-n necurmată și legitimă-apărare!
Nevoind prin țari străine să ne încropim vreun stat,
Așa cum voi, din vechime, permanent ați căutat…

Ba, mai mult, și-atunci ca astăzi, fără vreo deosebire,
Poftă-avut-ați lumea-întreaga s-o luați în stăpânire,
După cum profeții voștri spusu-v-au pe-un ton sever
S-o conduceți c-aveți dreptul,_ și-înca cu toiag de fier!

Încat mă intreb_de bustul ți-l vom mai lasă prin piețe,
Ca simbol al imposturii cu pretenții să ne-învețe_
Nu-n zadar fiilor noștri le vom predica deacuma
Că în viață nu-i alt lucru mai nociv decât minciuna?