Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iulie 29, 2023
“Urâtul” Radu Gyr – Comandant Legionar predat în clasele primare
Într-o după-amiază Ilarie, șoferul Căpitanului, ne-a chemat să descărcam câteva baloturi de hâtie pe care le-am depozitat în fundul sufrageriei. Au venit câtiva băieți mai mari din Gutenberg cu un fel de tipare din carton și ne-au arătat cum să croim, să tăiem și să lipim pungi de hârtie pe diferite dimensiuni, de la un sfert până la 5 kilograme.
Se lucra ca pe bandă. Era nevoie de 5 inși. Se tăia după tipar, se îndoiau marginile de jos și din dreapta, se lipea, se presa și cei din urmă le legau și le depozitau lângă perete, urmând a fi livrate. Se înmulțiseră băcaniile cooperativelor legionare și era nevoie de ambalaj.
Într-o altă dimineață au intrat Căpitanul, Nicoleta și un al treilea pe care nu-l cunoșteam. Au urmărit activitatea și “procesul tehnologic”. Unuia dintre noi, Nicoleta i-a spus:
-Nu crezi că marginea trebuie să fie mai lată? Ar fi mai rezistentă punga.
Căpitanul urmărind execuția:
-Tudore ce-ar fi dacă la faza aceasta ați fi doi? La care cel care intrase odată cu el:
-Ia lasă-mă pe mine puțin.
Cu o mare dexteritate a reușit repede să încheie o pungă.
-Bravo Radule! Tu și cu hârtia sunteți prieteni vechi. Te trec la pungi?
-Dacă e ordin, trec Căpitane!
Acesta l-a luat de braț zâmbind și au ieșit. Nicoleta a mai rămas puțin ca să ne mai îndrume. Încheiam operația, număram și făceam pachetele, urmând ca să fie legate și stivuite.
-Domnișoara Nicoleta!
-Ce domnișoară iedule! Parcă stabilisem, camarada Nicoleta!
Știam, dar parcă nu-mi era la îndemână. Era șefa pe Țară a femeilor legionare și eu să-i spun “camaradă”?
-Ai vrut să-mi spui ceva?
-Da. Însă….
– Ce? Spune-mi. S-a aplecat cu urechea mai aproape. Ei?
-Nu vă supărați, cine era urâtul ăla pe care l-a luat Căpitanul de braț când au ieșit?
Nicoleta a izbucnit într-un râs sonor, cu o veselie nedisimulată.
-Nu-l cunoști? Tudorică dragă, “urâtul” ăla e Radu Gyr! Este Comandantul Legionar decorat cu “Crucea Albă”, poetul Radu Gyr! Știi vreo poezie de-a lui?
-Cum să nu!
“Are tata o fetiță, luminiță
Pași de vis și mânușiță de crăiță…”
Este în manualul de clasa a 7-a, o știu toată! Și altele…
Îmi era parcă rușine. Îl făcusem “urât” pe Radu Gyr, cel pe care-l îndrăgisem în clasele primare și pe care aveam să-l mai întâlnesc după 25 de ani doar în cumplita temniță a Aiudului.
Episod din lumea legionară, consemnat în “Un an lângă Căpitan”, de Ilie Tudor.