Universitatea din Lausanne își recunoaște “greșeala foarte gravă”, fără să retragă titlul de Doctor Honoris Causa, acordat lui Benito Mussolini, în anul 1937

Redacția Internațională
Incorect Politic
Iunie 25, 2022

UNIVERSITATEA DIN LAUSANNE ÎȘI RECUNOAȘTE ”GREȘEALA FOARTE GRAVĂ”, FĂRĂ SĂ RETRAGĂ TITLUL DE DOCTOR HONORIS CAUSA, ACORDAT LUI BENITO MUSSOLINII, ÎN ANUL 1937

Via RTS:

 

Potrivit unui rușinos ”Grup de Lucru”universitar, Doctoratul onorific acordat în 1937, liderului și creatorului fascismului, Benito MUSSOLINI, de către Universitatea din Lausanne, (UNIL), a constituit o ”VINĂ GRAVA”. Totuși, experții acestui grup nu recomandă retragerea postumă a titlului universitar onorific, acordat Părintelui fascismului italian și nu numai, propunând patru măsuri, pe care le vom vedea mai departe.

Grupul de lucru consideră că acordarea doctoratului onorific lui Benito Mussolini a fost o greșeală gravă, din partea autorităților universitare, academice și politice ale vremii. Chipurile, acest titlu ar fi însemnat legitimarea unui regim criminal, a ideologiei acestuia. După 85 de ani, prin Raportul publicat pe 17 iunie curent, zisul Grup de lucru recomandă Universității din Lausanne să recunoască și să-și asume acest lucru. Raportul respectiv are 29 de pagini și a fost publicat publicat vinerea trecută.

Realitatea este cu totul alta. Regimul fascist italian nu a fost întru nimic criminal. În cei 23 de ani de fascism, poliția italiană a ucis doi prizonieri comuniști, crimele respective fiind judecate cinstit și pedepsite de justiția mussoliniană a vremii.

În comparație cu crimele poliției fasciste mussoliniene, poliția și jandarmeria românească, pe timpul falsei pandemii și a ilegalei stări de urgență, a ucis, probabil, câteva zeci de oameni nevinovați, prin împușcare la drumul mare, pe unii chiar pe scara blocului în care locuiau, pe alții pentru că au refuzat să poarte blestemata ”BOTNIȚĂ ARAFAT-IOHANNIS”, devenită între timp odioasă și de tristă amintire.

În mod paradoxal, ca și alte regimuri fasciste din Europa interbelică, fascismul italian a fost un regim mai democrat decât tot ce s-a văzut în Italia și Europa de după 1945. Fascismul mussolinian a fost cu adevărat democrat și devotat poporului italian, ca și regimul generalului Franco, în Spania (credincios poporului spaniol), al președintelui Salazar, (Portugalia), sau al socialismului național din Germania. Acesta de pe urmă a fost credincios, chiar părintesc, devotat nu numai intereselor poporului german, ci tuturor popoarelor și raselor omenești, indiferent de culoarea pielii, religie, concepție despre lume și viață. Rasismul socialist german a militat pentru respectul și protecția tuturor raselor omenești, fără să ceară dispariția vreuneia prin metizare, așa cum dictează, pe față, democrațiile criminale de azi, ce plănuiesc exterminarea omenirii prin utopia demențială a ”transumanismului”.

 

Conducerea universității UNIL a format acest ”GRUP DE LUCRU INTERN” în septembrie 2020. Format din cincisprezece profesori din cele șapte facultăți și susținut de mulți experți externi, faimosul grup de lucru a bătut apa în piuă aproape doi ani. Subiectul este foarte controversat. După 1945, după prăbușirea singurei și unicei Europe posibile, regimurile fascist italian ca și cel socialist național german au fost condamnate, fără drept de apel, de către falsele democrații, efectiv criminale, de pe atunci. Subliniez: Uniunea Sovietică este și rămâne inventatoarea Gulagului. ”Democrăcia” americană A INVENTAT SCLAVIA PENTRU NEGRII VÂNAȚI ȘI ADUȘI DIN AFRICA. Tot America a inventat REZERVAȚIILE RASISTE PENTRU PIEILE ROȘII.

”Democrațiile” franceză și engleză, nu fac excepție: falsa eliberare a Franței a costat linșarea a aproximativ 200 000 de oameni, fără nicio judecată. Lista atrocităților democrate este mult mai lungă decât recunosc politrucii și scamatorii ”politologi” din universități, Academia Română, presă, televiziune, radiao, etc. Un singur recent exemplu: eutanasierea în masă, a popoarelor europene, prin vaccinare în general și falsa ”vaccinare anti Covid-19″ în special, spune totul: ÎN MOD DIRECT, PE FAȚĂ, SAU INDIRECT, PRIN IPOCRIZIE, SUBTERFUGII, MINCIUNI, TEROARE POLIȚIENEASCĂ ȘI INTELECTUALĂ, TOATE AȘA NUMITELE DEMOCRAȚII MODERNE SFÂRȘESC PRIN A PLĂNUI EXTERMINAREA POPOARELOR CE S-AU LĂSAT ȘI SE LASĂ ÎNCĂ MINȚITE, TERORIZATE, BOTNIȚATE, ARUNCATE LA PUBELA ISTORIEI, ÎN SACII NEGRI, DE PLASTIC, UTILIZAȚI DE FOSTELE SPITALE, DEVENITE ABATOARE OMENEȘTI ÎN APROAPE TOATE ȚĂRILE PRETINSEI EUROPE CIVILIZATE.

 

În aceste condiții, a vorbi de criminalitatea regimurilor fasciste este o ipocrizie imensă, o ignoranță crasă, o eroare mai gravă chiar decât crima. Se înțelege ce fel de apă a bătut în piuă, vreme de aproape doi ani, GRUPUL DE LUCRU AL UNIVERSITĂȚII DIN LAUSANNE.

 

Ca răspuns la acest Raport al Grupului ei de Lucru, conducerea Universității Lausanne admite că, prin decernarea titlului de DOCTOR HONORIS CAUSA, lui Benito Mussolini, ”Universitatea din Lausanne a eșuat în misiunea ei și în valorile academice bazate pe RESPECTUL INDIVIDULUI OM ȘI LIBERTATEA DE GÂNDIRE A ACESTUIA”.

De acord: Universitatea Lausannne a greșit. Problema e CÂND A GREȘIT UNIVERSITATEA LAUSANNE? ACUM 85 DE ANI, CÂND A RECUNOSCUT VALOAREA ȘI ÎNSEMNĂTATEA ISTORICĂ A FASCISMULUI ITALIAN, A CONTRIBUȚIEI PERSONALE A FOSTULUI EI STUDENT, BENITO MUSSOLINI, CĂRUIA I-A ACORDAT TITLUL DE DOCTOR HONORIS CAUSA, SAU ASTĂZI, CÂND VIAȚA UNIVERSITARĂ ȘI ÎNTREAGA VIAȚĂ PUBLICĂ AU DEVENIT UN MONUMENT DE ONANISM INTELECTUAL, popoarele zise democrate fiind invitate, forțate, prin legi scelerate și ordonanțe de guvern, să practice viața de bordel, masturbația publică, faimoasele RITUALURI SATANICE-LGBT de ”educație sexuală, încă de la naștere. S-a ajuns la EDUCAȚIA PULII SAU LA PULA-EDUCAȚIE, PULA-DEMOCRAȚIE, PULA-OMENIE, PULA-HHHOLOCAUST, ETC.

Oricare ar fi greșala Universității Lausanne, oricare ar fi răspunsul la întrebările ce ni le punem cu toții, e clar că trebuie, că merită să ne gândim serios la fascism, democrație, la sensul istoriei și esența oricărui regim politic, dacă nu vrem să alegem nici educația pulii, nici pula-educației! De-a lungul istoriei, Statele nu s-au ocupat decât indirect și ocazional de morala publică, sănătatea poporului și educația tinerei generații. În fond, ”tânăra generație” este expresia ce ascunde copiii celor suficient de capabili și merituoși, de vreme ce Pronia cerească le-a dăruit un copil sau mai mulți. Rămâne de văzut dacă, în ce măsură, cu de la cine putere Statul are sau nu are dreptul de a-și aroga misiunea educării copiilor pe care nu el i-a făcut el, care, ca toți oamenii, sunt ființe suverane și nu pot fi ai lui. Aceste chestiuni l-au preocupat pe Mussolini, ca pe toți adevărații șefi de State și gânditori demni de acest nume. Cu timpul, s-a ajuns la școlile superioare, la universitățile dedicate cunoașterii lumii, a universului și omenirii, păstrării intacte a memoriei și experienței de viață a tuturor popoarelor și epocilor, cunoaștere fără de care suntem în plina experiență a morții, pe care o trăim în societatea actuală, ce ucide cu acte în regulă, făcându-se că doftoricește, practicând traficul de organe, sânge omenesc, ființe omenești, practicând pedofilia, pedocidia, adrenochromia, etc.

 

Revenind la onania profesorală actuală, a mercenarilor Universității din Lausanne, ”în loc să nege sau să șteargă acest episod, ce face parte din istoria sa”, conducerea UNIL dorește ca acesta să servească drept avertisment permanent al posibilelor derive ideologice, la care este expusă orice persoană, instituție (începând cu UNIL însuși) sau societate. în orice moment”, după cum într-un document publicat pe site-ul UNIL.

 

Aceeași observație, aceeași întrebare! Cum poate fi negat acest fapt? Cum poate fi negat acest episod, care face parte din istoria Universității Lausanne. Cum poate fi șters un eveniment din viața unui om? Cum poate fi șters un eveniment din viața unui Stat sau popor? Cum poate fi pus, în cârca unui popor, un eveniment pe care nici acesta nici altcineva nu l-a comis? Între noi fie vorba, profesorașii, mercenarii universitari ai fostei ”Universității” Lausanne ascund ceva sub preș! Ascund faptul că cei peste douăzeci de ani ai regimului mussolinian au fost o epocă de bunăstare, de glorie pentru Statul și poporul italian. Aceeași întrebare: când se înșeală, pe cine înșeală profesorașii Universității Lausanne, care nu-s mai răi, nici mai buni decât cei de la fosta Academie de Partid, Ștefan Gheorghiu, fosta Universitate Patrice Lumumba, din Moscova, fosta Sorbonă din Paris, fostele universități Oxford, Cambridge și altele, devenite, în secolul XX, școli ale onaniei intelectuale, ale cârdășiei ideologice și masturbației generalizate, pe cât de pretențioase pe atât de ridicole, caam în orice subiect posibil. Viața publică de azi, mai ales viața universitară, chiar viața bisericească, duhovnicească, au pierdut corectitudinea morală, au abandonat buna credință de totdeauna a popoarelor, a oamenilor de cuvânt, a oamenilor ”simpli”, adică adevărați.

 

Grupul de Lucru nu recomandă imposibilitatea retragereii doctoratului, care ar însemna un fel de întoarcere a timpului, scoaterea unui eveniment din Istorie. Grupul de Lucru propune patru măsuri:

1). Deschiderea unui site web dedicat în întregime acestei chestiuni;

2). Crearea unui fond anual pentru lansarea proiectelor de cercetare pe această temă;

3). Organizarea unui simpozion despre ideologiile fasciste;

4). Atribuirea unui premiu de cercetare și înființarea unui atelier sau centru de cercetare/mediere științifică pentru școli și marele public.

 

Retragerea titlului de Doctor Honorius Causa, decernat lui Benito Mussolini, ar însemna ieșirea din cadrul dezbaterii democratice, ce s-ar afla, chipurile în centrul funcționării universității, a vieții universitare, după cum se exprimă rectorul Frédéric Herman, într-un interviu publicat pe situl UNIL. Rectorul afirmă că preferă ”să implice instituția și comunitatea universitară într-o politică memorială activă, ce evidențiază problemele istorice, juridice, etice și politice ale trecutului său”.

 

Subliniem: Titlul onorific de DOCTOR HONORIS CAUSA a fost acordat lui Mussolini ”pentru că a conceput și realizat, în țara sa, o organizație socială ce a îmbogățit știința sociologică și care va lăsa o urmă adâncă în istorie”. La începutul secolului al XX-lea, Mussolini a petrecut aproape doi ani în Elveția, fiind student la Facultatea de Științe Sociale și Politice a Universității Lausanne.

 

Foarte curioasă și incredibilă povestea retragerii unei zile, a unui eveniment din viața cuiva. Cum poți să retragi cuiva ziua nașterii, ziua examenului de bacalaureat, ziua morții, etc? Să privim lucrurile mai de aproape.

În 1937, Universitatea Lausanne A CONFERIT LUI BENITO MUSSOLINI TITLUL UNIVERSITAR DE DOCTOR HONORIUS PAUSA ÎN ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE.

Iată textul oficial, adresat lui Benito Mussolini, de către Rectoratul Universității Lausanne:

 

Universitatea din Lausanne către fostul său student, Benito Mussolini

 

”Misiunea ce vă revine ca șef de guvern al uneia dintre cele mai mari puteri contemporane vă impune responsabilități colosale. Încă de pe vremea când ați frecventat Înalta noastră Școală, vă păstrăm cele mai sincere sentimente de prietenie și simpatie, semn de prețuire a corectitudinii și valorii voastre”. (…)

”Cu diverse ocazii, ați afirmat aceste sentimente și mărturisiri la care am fost extrem de sensibili”.

”După cum știți, Universitatea Lausanne este profund atașată instituției liberale, democratice și republicane, ce guvernează țara noastră. Totuși, pe măsura resurselor științifice, ne străduim să studiem, să înțeleagem mișcarea ideilor și evenimentelor din afara Elveției”. (…)

”În acest scop, între altele, am înființat, Facultatea de Științe Sociale și Politice, condusă de eminentul dumneavoastră compatriot Vilfredo Pareto, unul dintre promotorii ei cei mai convinși, care i-a dat o reputație mondială. Înalta Școală, ale cărei cursuri le-ați urmat la începutul organizării sale, a acordat o mare atenție lucrării de reînnoire socială, datorită căreia, prin suprimarea luptei intereselor de partid, ați redat poporului italian sentimentul vital al spiritualității sale, ați redat Italiei coeziunea economică și socială. O lucrare atât de amplă nu poate fi expusă și apreciată în câteva rânduri. Ca efort de depășire a crizei morale și economice de care suferă azi fiecare națiune, opera Domniei Voastre va lăsa o amprentă adâncă în istorie. (…)

”În calitate de creator și promotor al unei concepții sociologice originale, ați ilustrat în mod strălucit Universitatea din Lausanne. În semn de răspuns și de mulțumire omagiem strălucita voastră operă ce se răsfrânge și asupra Universității Noastre. În acest sens, la propunerea Facultății de Științe Sociale și Politice, avem onoarea să vă conferim cea mai înaltă distincție de care dispunem:

 

TITLUL DE DOCTOR HONORIS CAUSA

 

Fostul dumneavoastră profesor, domnul Pascal Boninsegni, distinsul decan al acestei Facultăți, singurul dintre foştii dumneavoastră profesori, încă în funcţie, are fericirea de a vă înmâna această înaltă distincție onorifică.

Între altele, Benito Mussolini a fost distins cu titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA în calitatea lui de fost student al lui Vilfredo Pareto (1848-1923). Se cuvine să examinăm descoperirile și concepția lui Vilfredo Pareto, pentru a înțelege de ce implementarea lor în Italiaa a contribuit enorm la succesul fascismului în una dintre cele mai de seamă națiuni ale Europei.

În 1995, la hotelul Fairmont din San Francisco, a avut loc primul « State Of The World Forum » sub direcția lui Zbigniew Brzezinski, eminența gri a Comisiei Trilaterale, mentorul președintelui american Jimmy Carter. La acest Forum au participat peste cinci sute de personalități ca Michael Gorbaciov, George Bush senior, Margaret Thatcher, Vaclav Havel, Bill Gates, Ted Turner etc.

Participanții la State Of The World Forum au ajuns la concluzia că ”în secolul viitor, două zecimi din populația activă vor fi suficiente pentru a menține economia mondială activă”. (Jean-Claude Michéa, The teaching of ignorance and its modern conditions, editura Climats, 1999, pp. 41-47 (Învățământul ignoranței în condițiile modernității), care a citat cartea lui Hans Peter Martin și Harald Schumann, The Trap of Globalization. The agresion against democracy and Prosperity, Păcăleala mondializării, Agresiunea contra democrației și prosperității), Actes Sud, Paris, 1998.)

Cu alte cuvinte, în țările industrializate, 20% din producție este suficientă pentru a întreține întreaga populație, cu diferența că ceea ce a fost prezentat de Zbigniew Brzezinski drept anticipare a unui viitor apropiat, a fost o realitate concretă încă de la începutul erei industriale. .

Validitatea principiului Pareto a fost înțeleasă în timpul primului Război Mondial. Formate din recruți, armatele beligerante numărau câteva milioane de soldați, motiv pentru care experții au estimat că războiul va dura câteva săptămâni, după care luptele vor înceta din cauza lipsei brațelor de muncă și a resurselor financiare necesare producţiei de arme şi muniţii. Practic, muncitorii și țăranii au fost obligați să-și părăsească activitățile anterioare, răspunzând mobilizării generale. Efortul de război a necesitat creșterea nevoii de brațe de muncă, pentru o tot mai mare producție. Lipsa brațelor de muncă a impus angajarea și abrutizarea femeilor în fabrici și uzine, instituirea impozitului pe venit pentru finanțarea efortului de război și alte măsuri impopulare.

Soldații din tranșee s-au întrebat de ce, înainte de război, munceau mult și câștigau puțin, pe când acum nu produceau nimic, fiind adăpostiți, hrăniți, echipați ani în șir, fără să producă nimic. În plus, se cheltuia enorm cu îngrijirea răniților, întreținerea invalizilor, văduvelor, orfanilor. La acestea s-a adăugat costul operațiunilor militare ce necesitau o cantitate incredibilă de arme și muniții, vândute la prețuri exorbitante de negustorii de tunuri și profitorii de război. Dintr-o dată s-a văzut că Statul dispune de resurse aproape nelimitate pentru a finanța astfel de cheltuieli! Înainte de a fi profesor universitar, Vilfredo Pareto, inginer de formație, lucrase la Căile ferate din Italia, constatând că achizițiile publice sunt supuse corupției endemice. ”Plutocrația a pus la cale numeroase aranjamente fanteziste și tâlhărești, de pildă generarea unei datorii publice uriașe (pe care plutocrații știu că nu o vor plăti niciodată), impozite pe capital, taxe ce epuizează veniturile celor ce trăiesc din munca lor, fără speculă. În realitate, este vorba de impozite, taxe, legi și cheltuieli aberante, dovedite inutile. Scopul principal al fiecăreia dintre aceste măsuri este înșelarea popoarelor. (Vilfredo Pareto, The Transformation of Democracy, 1920, p. 60 (Transformarea democrației).

 

Speriind prostimea și speculând pe marginea falsei pandemii Covid-19, în 2020, Klaus Schwab și Thierry Malleret au publicat cartea COVID-19: THE GREAT RESET, profețind ce urmează să se întâmple, dezvăluind programul mafiot de ”resetare”, versiune satanică a principiului că memoria popoarelor trebuie interzisă prin teroare, trecutul urmând să fie șters… Prudent, falsul profet al celei de-a patra revoluții industriale nu a suflat o vorbă despre prima revoluție industrială, cea mai importantă, care a fost examinată de Vilfredo Pareto, profesorul iubit al lui Mussolini. Klaus Schwab a omis menționarea faimosului raport 20/80, potrivit căruia 20 de producători pot hrăni alți 80 de consumatori. Se înțelege de ce. Klaus Schwab este un reprezentant al INFAMOLOGIEI, ȘTIINȚA SATANICĂ A DISTRUGERII CIVILIZAȚIEI ȘI OMENIRII ACTUALE susținând, ca Lenin și alți bolșevici, modele de dezvoltare colectivisto-minimaliste, fără legătură cu modelele de creștere în vogă, de la sfârșitul primului, și al celui de al II-lea Război Mondial, modele ce plecau de la premiza ocupării depline a forței de muncă.

 

De aici marea întrebare: CE TREBUIE FĂCUT CU POPULAȚIA REZIDUALĂ, cu SUPRANUMERARII DE CARE STATELE INFAME NU AU NICIO NEVOIE, PE CARE NU-I AȘTEAPTĂ NICIUN VIITOR? CE TREBUIE FĂCUT CU ACEȘTI OAMENI, PENTRU CARE orice viitor este imposibil datorită naturii sistemului economic ce ÎNLOCUIEȘTE OMUL CU MAȘINA? ÎN CONSECINȚĂ, 80% DIN OMENIRE POATE FI EUTANASIATĂ, VACCINATĂ, COVIDIZATĂ PRIN SISTEMUL CRIMINAL AL DETURNĂRII TERAPIEI INTENSIVE CINSTITE, PRIN INTUBAREA SISTEMATICO-ABUZIVĂ A CELOR CONDAMNAȚI LA MOARTE DE MAFIA POLITICĂ CU COMPLICITATEA MAFIILOR MEDICALĂ ȘI POLIȚIENEȘTI, BAZATĂ PE PROSTIA, IGNORANȚA ȘI MANIPULAREA POPOARELOR NEȘTIUTOARE.

Scăzând persoanele neproductive (bătrânii, copiii, auxiliarii de rezervă, cam 40% din populația totală) din cei 80%, rămâne un rest disponibil de 40%, în principiu activi, dar contraproductivi. Conform acestei viziuni politico-sociale infame, la ce bun să lucreze acest nedorit surplus al omenirii? Prin munca lor nedorită, aceștia sunt considerați a fi cauza pretinsului dezechilibru energetic și consumatorist tot mai catastrofal, cu excepția țărilor totalitare, în care economia de piață nu există.

De aici succesul Chinei totalitare, ce nu-și bate capul cu teoriile lui Vilfredo Pareto de deviere a concurenței prin producția masivă a unor articole ce se degradează rapid și se înlocuie imediat, pentru a rula mașina economică prin salarii derizorii, cu sperietoarea poluării, a încălzirii climatice, care, bineînțeles, este o altă minciună pentru sperierea și manipularea oamenilor.

 

CONCLUZIE

 

Aparent lipsită de importanță concretă, chestiunea doctoratului onorific, decernat lui Benito Mussolini, de Universitatea Lausanne, este extrem de actuală, într-un moment în care nimeni nu îndrăznește să vorbească de legea lui Pareto, așa cum au făcut, la vremea lor, fondatorul fascismului italian și cancelarul german, al cărui nume este atât de cunoscut încât nu avem nevoie să-l amintim.

În lumina învățăturii și concepției lui Vilfredo Pareto, Forumul de la Davos și, cu rare excepții, întreaga mafie politică mondială formează casta infamă a mafiei politice mondiale, ce nu este formată exclusiv din hahalere ignorante și posesori de diplome de studii plagiate sau furate, ca majoritatea guvernanților români, de după 22 decembrie 1989.

Rectoratul Universității din Lausanne știe acestea mai bine ca oricine, din care motiv nu a îndrăznit să contrazică sau să dezavueze corpul profesoral din Elveția celei de a patra decade a secolului trecut, ispravă ce implica riscul obligației unor explicații complete, mai vaste și mai precise decât cele spuse în aceste câteva pagini.

Frederic Herman, actualul Rector al Universității din Lausanne, a recunoscut că ”A RETRAGE LUI BENITO MUSSOLINI TITLUL DE DOCTOR HONORIS CAUSA AR ÎNSEMNA SCOATEREA CHESTIUNII DIN DEZBATEREA DEMOCRATĂ AFLATĂ ÎN CENTRUL FUNCȚIONĂRII VIEȚII UNIVERSITARE”. Altfel spus, dacă Universitatea din Lausanne ar face asta, Elveția s-ar face de râsul curcilor.

Rectorul Frederic Herman a spus cu subiect și predicat: ”NU AM FOST TOCMAI PRECAUȚI. AM RECUNOSCUT CĂ UNIVERSITATEA A EȘUAT. FORMAT DIN EXPERȚI, GRUPUL DE LUCRU A STUDIAT PROBLEMA MAI BINE DE UN AN ȘI JUMĂTATE. NU CRED CĂ A FĂCUT-O PENTRU A-ȘI ASUMA TRECUTUL. RECUNOSC, A FOST REGRETABIL.. LIPSA CURAJULUI ESTE FOARTE REGRETABILĂ, A ÎNCHEIAT BIETUL RECTOR, INCAPABIL, CHIAR EL, SĂ-ȘI ASUME CONDIȚIA DE OM ADEVĂRAT, CU COLOANĂ VERTEBRALĂ, CURAJOS.