Un Român la Banchetul de la Montreal

Valica
Incorect Politic
Iulie 25, 2024

Un Român la Banchetul de la Montreal

Eram la Montreal prin 1999 la un restaurant unde se tinea un banchet de finalizare a unui “bac”. Si la masa langa mine se afla un cuplu de tineri (baiat si fata, ca sa nu fie confuzie). Nu mai spun ce bunaciune de banchet in stil american. Si ii intreb ce nationalitate sunt, dat fiind ca in Canada lumea este foarte pestrita. Si el imi spune ca sunt germani. Si m-am bucurat ca in fine aveam si eu posibilitatea sa vorbesc cu niste germani in oase si carne.

Si ii intreb cum vad ei, ca si germani, problematica razboiului si a holocaustului deoarece mie mi se pare ca ceva nu-i in regula, am vazut mereu si mereu filme americane cu americani destepti si nemti prosti. Precizez ca la acea vreme eu nu citisem si nu ma dumirisem care era adevarul, doar ma miram ca nemtii is atat e prosti si parca nu-mi venea sa cred.

Si va spun ca in secunda urmatoare el s-a transformat, a facut ca o criza de epilepsie ca si baba evreica, “supravietuitoare” de la Auschwitz, din filmul german 2015 “Er ist wieder da” , cand da ochii cu Domnul Adolf Hitler:

https://filmehd.se/er-ist-wieder-da-look-whos-back-2015-filme-online.html

Im spune ca de fapt ei sunt evreigermani (intr-un cuvant), de fapt. Arata ca nebun pur si simplu, grimase, verde/rosu la fata si concubina lui la fel imi arunca priviri cu napalm deja aprins. Am ramas paralizat si eu, ca un SS-ist serios prins cu ouale proaspete furate din cuibar. Si imi spune el aproape cu lacrimi ca bunicii lui au fost deportati si bla, bla, blaaa…

Am picat rau si fata de nevasta ca adica eu i-am provocat, si nu jidanul care initial mi-a spus ca-i german. De ce a spus ca e german? Poate ca in subconstientul lui de sobolan, avea o jena sa spuna ca-i evreu, dar intrebarea mea l-a explodat ca victima de-a treia generatie, adica de la anul 700 inainte de Hristos. L-am atins la focos fara sa vreau pe bune… In continuare, de-abia mi-am mai adunat dumicatii din farfurii.

Acuma pentru ca tot is aici la banchet la Montreal, sa va povestesc cum a fost banchetul, ca sa va simtiti bine, o sa traiti momentul ca si mine. De fapt nevasta mea terminase un “bac” si s-a organizat banchetul undeva acolo. Si mergem noi cu masina si cautam un loc de parcare mai ieftin ca romanii. Si in fine vad pe o placa scris mare vizibil 4$ si intru in parcare si manevrez st.-dr.-inainte-in-APOI, bag masina in fund. Cand merg la ghereta, ala imi cere 16$ si zic eu ca uite Monsieur ca acolo scrie 4$ si zice el ca da uite ma “regarde”, scrie in colt (cu litere de-o schioapa) ca e 16$ de la 8AM la 10PM. Si asa scria da ce sa mai scot masina si unde s-o mai bag?

Si intam in cladire, urcam la etajul doi pe americaneste, adica unu pe european, ca la ei parterul e ca etajul unu si unu e doi. Si repede la garderoba, dam hainele si pastram lenjeria. Dam sa plecam cu ecusonul da aia zice garderobierra 6 CAN$. Ia teuita, astia i-a bani si la grderoba? Eu credeam ca e gratis ca la noi la “Fani Tardini”. Da aia nu auzise de Fani Tardini si-a luat dolarii.

Si intram noi grabiti intr-o sala mare, cu o intarziere de cateva minute de la parcare, stiti, cam cum ati vazut in filmele amerecane, toata lumea in picioare, vreo 73 de suflete si toalete si costume, fiecare cu cate un pahar de fanta in mana, toti zabind, si zambeam si noi hypocrit, ca asa vazusem ca trebuie in filme, desi nu cunosteam chiar pe nimeni, da in fine incepeam sa traim si noi visul amerecan. Hey JOE! Hello Pamela! Hello Obama! Da-te fa ca-mi versi paharu’… Stiti, inghesuiala ca asa e si in filme. Da ne uitam si noi sa gasim de unde a facut astia rost de paharele cu bors. Si intr-un colt descoperim o masa mare cu pahare, da golite. In timpula asta toti absoventii dupa primul si ultimul pahar, de fanta, vorbeau animat in toate limbile, ca-n filme. Totu’ era ca-n filme ca sa fiu clar si sa intelegeti odata. Niste prietenii pe viata care se evaporau la iesirea din restaurant precum frunzele care alearga pe malul marii spulberate de vant toamna. Sa mai salut si eu vreo cocoana mai tarziu pe strada, doamne fereste, se putea interpreta ca hartuire sexuala.

Intreb eu pa frantzuseste pa femeia de serviciu, unde e paharele pline si zice ea, se uita pe masa de la un cap la altu’, aha “mais ouais…”, cineva a inghit cate doua pahare probabil, pentru ca acolo pe masa au pus exact 73 de pahare, cate persoane au platit banchetul. Noi daca am intarziat 10 min., ne-am asumat catastrofa si n am mai baut nimic. In sala erau deci doi posibil arabi care au baut cate doua pahare cu fanta ca sa ne terorizeze. Si nu erau la acea iepoca nici camere video in sala ca sa-i descoperim pe impostorii muzulmani.

Si mai facem noi vreo doua ture prin multime ca sa zambim hypocrit si deodata se deschid doua usi mari si suntem invitati in sala mare cu mese mari rotunde de vreo 8 insi internationali. Bai.. ce sa zic, parca eram ambasador eu in capul meu.

Si vine serveuza si ne intreaba ce poftim ca bautura de vin si ca prajitura de desert. Si zice nevasta ca vinul ar prefera sa-l aleaga mai tarziu pt. ca inca nu si-a cristalizat o parere si zice serveuza sec ca ACUM e momentul sa comande pentru ca ea pleaca acasa si nu mai serveste nimeni, adica ramanem acolo in suc propriu pana la final ca in Piata Universitatii cand la final au venit minerii, asa ca nevasta de frica, a comandat un vin oarecare si eu tot oarecare da de suc pentru ca eu eram la volan. Ca prajitura mi-a suras aia cu ciocolata.

Si cand mi-a adus praji de ciocolata, am constat ca era o farfurie de cca un picior diametru’, adica 12″ pe sistem imperial, adica 304,8 mm pe sistem metric si in mijloc un mic guguloi ca o mini-amandina si ciocolata erau niste dare in farfurie precum Steaua lui David, adica 1,5 grame de ciocolata. Am lins farfuria in 6 directii diametrale pentru ca platiesm cu $.

Si am iesit sa dansam ca sa ne treaca oful ca aia ne-au baut fanta de la incept. Si cand ne-am intors la masa, disparuse si cafeaua, si fursecurile si tot ce mai era pe mese pentru ca serveuzele si-au terminat treaba inainte ca noi sa terminam banchetul. Asa e in stil american, este concurenta, si serveuzele au castigat la iuteala. Nu ma asteptam la asta ca puteam sa iau fursecurile in mana asa cum palmam felia de paine cu marmelada cand eram in armata la Tancuri si locotentul ne scotea rapid din sala de mese eu neavand viteza sa inghit totul la masa. Astfel ca cu pas de defilare intainteee, cu cantec noi suntem scutul de obuz al taaariii, eu muscam din marmelada fara sa vada comandantul. Noi ca armata eram pe locul trei in Lume, pentru ca pe locul unu si doi a fost tot armata Romana in primul si al doilea razboi.

Binecuvanteaza Doamne America da si Canada!