Cornel-Dan NICULAE
Incorect Politic
Mai 12, 2023
Umbra „sponsorilor misterioşi“ globali în lichidarea liderilor ruşi
~Gruparea oligarhico-financiară globală Rothschild – Hodorkovski – Soros şi comandourile de „sabotori“ asasini cu ţinte politice precum „fasciştii“ Aleksandr Dughin şi Vladimir Putin~
articol de Cornel-Dan NICULAE
* Umbra diversionistă Ilya Ponomarev, rothschildian „de stânga“
* De la rothschildiana „Open Russia“ la „RosPartizan“/ANR şi RDK, prin mari afaceri iudaice transfrontaliere plasate în Ucraina
* Anti-putiniști de-ai lui Rothschild, Hodorkovski şi Soros, ei au vrut la Moscova „o revoluţie violentă ca în România“, „de 200 de milioane de dolari“
* Vor să ridice criminalitatea din Rusia împotriva lui Putin şi să-l lichideze după modelul asasinării în trecut a țarilor Rusiei şi „ca pe Ceauşescu“
* Detonarea Nord Stream, un actor statal sau o ocultă privată globală?
„Occidentul modern, în care triumfă Rothschild, Soros, Schwab, Bill Gates și Zuckerberg, este cel mai dezgustător lucru din istoria lumii“ – Aleksandr Dughin în „Wartime Remarks“ (Remarci la Vreme de Război), în The Postil Magazine[1], 1 martie 2022.
Adesea este o mare diferenţă între cine comandă în realitate un asasinat, cine îl execută şi cine şi-l asumă (când este asumat).
Asasinarea fiicei „ultra-naţionalistului“ şi „fascistului“ Dughin – un influent politolog rus şi un critic al sforăriilor iudeilor „cosmopoliţi“, „internaţionali“ şi „moderni“, care sunt promotorii „modernizării“ globale – a fost executată de către serviciul secret ucrainean SBU.
Dar numai de către acesta? Şi cine a dat cu adevărat comanda?
Iar cine a comandat asasinatul din 20 august 2022 asupra lui Dughin sau a familiei lui, ca şi alte atentate şi sabotaje, nu îşi dorea deloc realizarea păcii între Ucraina şi Rusia. Dimpotrivă, ura cu înverşunare Rusia şi dorea escaladarea totală a războiului, cu implicarea Occidentului. Şi dacă ne uităm cine a creat diversiunea asumării asasinării Dariei Dughina şi a celorlalte lovituri de tip terorist, am putea ajunge la reţeaua străvezie a planului sau a sforăriei din spatele jocului de marionete.
Umbra diversionistă Ilya Ponomarev, rothschildian „de stânga“
Aflat sub protecția serviciului secret ucrainean, SBU (a cărui agentă a şi comis asasinatul, la vedere), Ilya Ponomarev deţine un post de televiziune în Kiev şi canalul Telegram „RosPartizan“, care a publicat, imediat după asasinat, manifestul revendicativ al acestuia, ca fiind trimis de pretinsa organizaţie „Armata Naţională a Rusiei“, un nume propagandistic înadins derutant, căci în realitate are în spatele ei elemente de orientare anarhistă şi de extremă stânga globalistă, anti-naționalistă şi anti-suveranistă.
Dar, dacă analizăm în profunzime, descoperim urma „copitei despicate“: Ilya este nepotul lui Boris Ponomarev, secretarul secției „Relații Internaționale“ a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1957 până în 1986, aceste secții funcționând prin intermediul evreilor comuniști din întreaga lume (ca şi secţia din România, condusă efectiv de Ghisela Vass[2], de Robert Deutsch-tatăl şi alți iudei comuniști). Preluând şi coordonând şi activităţile teroriste din lume ale mişcării comuniste, Secţia „Relaţii Internaţionale“ a fost, din 1943, şi o înlocuitoare a Internaţionalei Comuniste (a III-a), înfiinţată în 1919 de către Lenin[3] împreună cu iudeii „internaționaliști“ (comunişti) Leon Troțky, Grigory Zinoviev, Lev Kamenev, Karl Radek, Angelica Balabanova ș.a.
Ilya Ponomarev (nepotul cominternistului sovietic), care este fost deputat rus de extremă stânga, dar şi un soldat al clicii iudaice Rothschild-Hodorkovski, refugiat la Kiev după ce a fost implicat în mai multe acțiuni ostile conducerii Rusiei, a anunțat, în 22 august 2022, că paramilitara Armată Națională Republicană (ANR), care a revendicat asasinarea Dariei Dughina pe canalul lui, ar fi o „grupare rusească de partizani necunoscută până în prezent, …care a desfășurat și alte acțiuni pe teritoriul rus în ultimele luni, ceea ce ar explica succesiunea de incendii misterioase și sabotaje în unele infrastructuri rusești, …şi că partizanii ANR din interiorul Rusiei sunt pregătiți să comită mai multe atacuri similare împotriva unor ținte de profil înalt legate de Kremlin, inclusiv oficiali, oligarhi și membri ai agențiilor de securitate“ (cf. The Guardian[4]).
Dar chiar canalul anti-putinistului Ilya Ponomarev îi invocă pe „partizani“ prin numele „RosPartizan“ şi prezentându-le ca simbol un pumn în culorile anarhiştilor- roşu şi negru – aceleaşi culori cu care se prezintă şi organizaţia care ar fi revendicat asasinatul, ANR. Aceleaşi culori le-a adoptat de mult timp şi mişcarea anarhistă Antifa, pe care preşedintele american Donald Trump o acuza de violenţele şi dezordinile din SUA din timpul mandatului său, instigate de organizația miliardarului iudeu George Soros.
Iar Ilya Ponomarev a fost crescut în ograda afacerilor iudeilor Jacob Rothschild, bătrânul bancher iudeu din Londra (rolul fiindu-i preluat, în prezent, de Nathaniel Rothschild, fiul său), şi Mihail Hodorkovski, cel mai bogat oligarh „rus“ (iudeo-khazaro-ashkenaz, de fapt) şi cel mai mare duşman al preşedintelui Rusiei – Vladimir Putin -, Ponomarev fiind de la sfârșitul anilor ’90 vicepreședinte la Yukos Oil Company, la acea vreme cea mai mare corporație rusească de petrol și gaze, controlată de cei doi, Rothschild şi Hodorkovski, dar şi membru al fundaţiei celor doi, „Open Russia“, o continuatoare în Rusia a „Open Society“, a miliardarului George Soros, fundaţia lui Soros fiind nevoită să se retragă.
De la rothschildiana „Open Russia“ la „RosPartizan“/ANR şi RDK prin mari afaceri iudaice transfrontaliere plasate în Ucraina
George Soros a fost iniţial un tânăr partener secret al Rothschildzilor pe plan mondial, un pion ajutat să crească, fiind de la bun început finanţat şi consiliat de aceştia în 1973 la înfiinţarea, la Londra, a Quantum Funds, baza de plecare a lui Soros, deşi această informaţie se tot şterge de pe Internet în ultimii ani (de un an a fost ştearsă şi de Wikipedia de la descrierea „Quantum Group of Funds“)
După anul 2002, când George Soros a fost nevoit, din cauza politicii lui Vladimir Putin, să îşi restrângă activitatea din Rusia, oligarhii „ruşi“ iudei („zhydovi“[5] sau „yevrey“) Hodorkovski şi Boris Berezovski (1946 Moscova – 2013 Londra) au preluat de la Soros prin oamenii lor, ONG-urile din Rusia ale „societăţii deschise“ civile înființate de acesta la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90 (chiar şi în anii ’80, Soros avusese o fundaţie la Moscova, deschisă cu ajutorul Raisei Gorbaciova, soţia liderului sovietic de atunci).
Iar în varianta lui Hodorkovski, activitatea „societăţii civile“ se cheamă Fundaţia Rusia Deschisă (Open Russia Foundation), având sediul la New York (ca şi fundaţia Soros, Open Society Foundation) şi declarând că activează pentru „libertăţile civile“.
„Numele asemănător al acestor organizații nu a fost o coincidență – scria Andrew Jack, referindu-se la fundaţia lui Hodorkovski şi la cea a lui Soros, Fundaţia pentru o Societate Deschisă -, căci Soros începuse să-şi mai reducă activitatea în Rusia, dar a primit noi asigurări din partea lui Hodorkovski că îşi putea relua jocul“ (Andrew Jack, Inside Putin’s Russia, London 2004.)
Mihail Hodorkovski era „cel mai bogat om din Rusia“. El deținea 36 la sută din acțiunile de la gigantul petrolier Yukos, iar la Menatep avea alte 60 la sută. Ceilalţi asociaţi ai săi aparţineau unui grup de evrei ruşi care au dobândit şi cetățenia israeliană, care au acţionat mereu, dar mai ales după 2014 şi mai accentuat cu începere din 2022, pentru ca şi Israelul să susţină Ucraina împotriva Rusiei.
Este semnificativ de văzut şi pe cine mai avea Hodorkovski în conducerea Fundației Rusia Deschisă. Bunăoară, iudaitatea protagoniştilor de bază apărând parcă ca un numitor comun, el îl cooptase pe un alt celebru evreu al culiselor politicii mondiale, pe Henry Kissinger, care, conform ziarului The New York Times, a declarat că „lordul Rothschild l-a invitat la fundaţie“, Jacob Rothschild fiind el însuşi la conducerea tuturor afacerilor şi organizaţiilor lui Mihail Hodorkovski.
„Începuse să lege legături de prietenie cu importanți oameni politici, oameni de afaceri şi chiar cu membri unor familii regale – cum ar fi Henry Kissinger, Jacob Rothschild şi prinţul Michael de Kent – pe unii dintre ei recrutându-i drept consilieri, membri în consiliul de administraţie, consultanţi“, spunea şi Andrew Jack (op. citat) despre Hodorkovski, după ce a trăit în preajma acestuia.
Fundaţia Open Russia se lansase oficial în decembrie 2001, la Londra, cu un start de 10 milioane lire sterline, pentru ca, în 18 septembrie 2002 (an în care Open Society a lui Soros era silită să părăsească Rusia), să se întrunească în plenul membrilor săi, peste o sută, la Washington, în sala Bibliotecii Congresului SUA. La întrunirea condusă de însuşi Mihail Hodorkovski, mai participau în prezidiu, un staff eminamente iudaic, şi lordul Jacob Rothschild, alături de Henry Kissinger. Ei i-au dat atunci cuvântul de deschidere lui James Wolfensohn – un iudeu austriac, membru al grupului Bilderberg, ca şi Rothschild şi Kissinger -, preşedinte al Băncii Mondiale, pentru că acesta „a făcut atât de mult din cele ce s-au întâmplat în trecutul recent pentru a aduce împreună Rusia şi Vestul“ (în sensul preluării capitaliste a Rusiei), ziceau cei din conducerea fundaţiei.
Despre „britanicul“ Jacob Rothschild, șeful finanțelor iudaice globale la un moment dat şi membru în bord-ul Open Russia Foundation (o amplificare a Open Society a lui Soros, deci), presa engleză susţine că a fost tot timpul, ascunzându-se în spatele lui Hodorkovski (regele neoficial al oligarhilor din Rusia), proprietarul de fapt al gigantului petrolier rusesc Yukos. Ar trebui să existe, probabil, o legătură între faptul că tatăl lui Jacob, Victor Rothschild, avusese o bună legătură cu spionajul sovietic, şi faptul că Jacob Rothschild a acţionat cu atâta succes în privatizarea din umbră a economiei Rusiei post-sovietice, dar nu trebuie înlăturat nici caracterul solidarităţii etnice a acţiunilor sale, căci atât Soros, cât şi noii oligarhi super-capitalişti ai Rusiei din anturajul său şi al familiei sale, erau, cu toții, iudei.
Courier Mail, din 19 aprilie 2006, scria despre „rolul jucat de Jacob Rothschild şi de alţi finanţişti londonezi în ajutorul dat naşilor ruşi pentru a-şi acapara uriaşele lor averi. În mod curios, lordul Rothschild nu este nicăieri pentru a fi văzut, fapt pentru care este fără îndoială recunoscător“. Courier Mail mai adaugă că un episod din acest „rol“ l-a jucat „Berezovski, finanţând Revoluţia Portocalie care l-a adus pe Viktor Iuşcenko la putere“ la Kiev, astfel începând ostilitatea politică ucraineană faţă de Rusia (sau a Rusiei faţă de Ucraina). Dar şi Soros finanţase prima „revoluţie“ kieveană, cea din 2004, ce a precedat-o cu zece ani pe cea din 2014, a „EroMaidanului“.
*
Asumându-şi rolul activ, chiar febril, de a dirija viaţa şi economia Rusiei în subordinea marelui capital global occidental, Hodorkovski, devenit principalul agent Rothschild pentru spaţiul rus, a impulsionat activitatea „institutelor de politică externă“ ruseşti (un fel de embrionar Council on Foreign Relations „rusesc“) şi pregătirea oamenilor politici şi a avocaților de orientare „liberală“.
Unul dintre oamenii recrutați de la început de ei este cel care anunţa revendicarea asasinării Dariei Dughina de către „partizanii“ sau „voluntarii“ ruşi: respectiv comunistul radical şi anarho-„naţionalist“ Ilya Ponomarev, care, din anii ’90, lucra pentru gigantul petrolier Yukos, al tandemului Rothschild-Hodorkovsky, ca „antreprenor de succes“.
Hodorkovski îşi făcuse şi un fel de partid-lobby, nedeclarat, în interiorul Dumei, parlamentul rus, răspândit la toate partidele parlamentare, aşa că, din 2002 până în 2007, Ponomarev a dirijat acest grup, în timp ce era şi „ofițer șef de informații“ al Partidului Comunist al Federației Ruse, dar şi vicepreședinte la compania Yukos Oil, a oligarhilor iudei cu baza la Londra, la acea vreme „cea mai mare corporație rusă de petrol și gaze“, şi totodată director executiv al Arrava Imc, companie subsidiară a Yukos, specializată în tehnologii și servicii avansate pentru câmpuri petroliere.
A devenit şi parlamentar din 2007, dar era, şi mai este încă, şi membru al fundației Open Russia, deși viziunile politice pe care le promovează Ponomarev sunt de „stânga neortodoxă“ şi „libertarian progresistă“, fiind văzut şi ca „neo-comunist“, criticii săi din cadrul Partidului Comunist din Rusia identificându-l mai degrabă drept „neotroțkist“, ceea ce ar fi normal, având în vedere al cui nepot este. El, personal, își descrie viziunea drept „globalism social“ și critică naționalismul și Biserica, dar dovedește categorice înclinații anarhiste şi revoluționar-puciste, precum bolșevicii din Rusia etapei 1905-1917. Nu se dă înapoi să invoce însă naţionalismul când vrea sa lovească în conducerea Rusiei.
În 2012-2014, Ponomarev a devenit celebru pentru opoziția sa înverşunată față de preşedintele Vladimir Putin, firească doar ca actant al echipei Hodorkovski-Rothschild, iar, în 2014, a fost singurul care a votat dizident în parlament, împotriva realipirii Crimeei de către Rusia, uneltind, apoi, pentru înlăturarea forțată, prin „revoluţie“, a lui Putin de la putere, după care, deconspirat, a fugit „în exil forțat“ la Kiev, în Ucraina, din 2016 nemaifiind parlamentar. Din 23 martie 2017, protecţia personală i-a fost asigurată şi de către serviciile ucrainene de securitate.
Cu sprijinul marii finanțe iudaice din spatele său, cum reiese din datele economice, în 2018-2020 Ilya Ponomarev a fost numit director executiv la Trident Acquisitions Corp, cu sediul la New York și Kiev, companie înființată din 2016 pentru a facilita investițiile SUA în industria petrolului și gazelor din Europa de Est și zona Mării Negre, în principal în Ucraina, chiar în zona ocupată de Rusia în 2022, spre „ghinionul“ lui.
Preşedintele acestei Trident Acquisitions Corp apare a fi, din SUA, iudeul Marat Rosenberg, care provine de la banca Citigroup, în care iarăşi Rothschildzii joacă un important rol, iar alt președinte este iudeul Vadim Komissarov, finanțat de alţi evrei occidentali, precum James Melcher de la banca americană A. G. Becker & Co., din panoplia băncilor rothschildiene apusene, devenită, în anii ’80, Becker Paribas şi, apoi, preluată de Merrill Lynch. La A.G. Becker & Co. au lucrat în trecut şi Stephen H. Weiss, unul din marii sforari sionişti ai politicii SUA, ca şi Donald Rumsfeld, fost secretar al Apărării SUA.
Din 2018, cu peste 200 de milioane de dolari, el, Ponomarev, ar fi devenit la rândul său şi un „investitor major în economia ucraineană“ în fintech (tehnologia financiară) și în industria media.
Din 2021, Ponomarev este şi administrator și director de investiții al BGV Group, „cea mai mare firmă de investiții ucraineană axată pe materiale pentru baterii și minerale critice, surse de energie în secolul XXI, ca şi minerit de pământuri rare, grafit, beriliu, zircon, titan și uraniu“, al cărei patron este Gennady Butkevych, care, deşi a finanţat ridicarea unei sinagogi, are o etnicitate secretă, pe care refuză să o declare, numele său fiind purtat şi de ucraineni şi de ruşi, dar şi de iudei precum Nickolai Butkevych, director al Union of Councils for Soviet Jews (UCSJ), existentă azi ca o „Uniune a Consiliilor Yevrey-lor“ din fosta Uniune Sovietică (cunoscută în engleză ca „Union of Councils for Jews in the Former Soviet Union“), dar formată în 1970 preponderent din „evrei ucraineni“, care reclamau încălcarea drepturilor omului iudeu de către Uniunea Sovietică şi care se situează acum împotriva Rusiei şi de partea Ucrainei, unde îşi are sediul la Lviv / Lvov.
Acest angajator de la BGV al lui Ponomarev (anti-putinistul „purtător de cuvânt“ voluntar al asasinilor Dariei Dughina ş.a.), Gennady Butkevych, este din Dnipropetrovsk – regiunea ucraineană a mafiei politice ce a controlat Uniunea Sovietică, „Dnipropetrovsk Mafia“, al cărei clan politic era adânc înrădăcinat şi în NKVD / KGB. Aici, Butkevych a devenit cel mai bogat afacerist din regiune, după ce, în epoca sovietică, şi-a început cariera în Miliția ucraineană – departamentul crimă organizată -, unde a învăţat cum se fac banii şi a preluat în administrare, la căderea comunismului, cu câţiva asociaţi, 1224 din magazinele de stat din 117 oraşe ucrainene, pe care le-au trecut în proprietatea lor, numite azi „lanţul ATB Market“ (ATB Corp) şi care a devenit cel mai mare retailer din Ucraina.
Butkevych este, astfel, un fel de rege economic al regiunii Dnipropetrovsk, care a fost îndelung păstorită de către bogatul oligarh evreu Igor Kolomoisky (ca şef administrator al „Dnipropetrovsk Regionale StatsAdministration“), acelaşi Kolomoisky care a cooptat clanul financiar Rothschild în Ucraina şi care era patronul şi păpușarul lui Volodimir Zelenski înainte ca acesta să ajungă președinte al Ucrainei.
Butkevych, superiorul lui „Ponomarev trădătorul“ (cum îl numeşte Moscova) este şi un apropiat al pro-occidentalei Iulia Timoşenko, fost premier ucrainean, implicată şi ea în jocurile politice împotriva Rusiei, care, după tată, unul Abram Kelmanovici Kapitelman, este pe jumătate „yevreysʹkyy“ (żydowska sau evreică, fiind cooptată politic de diverşi sforari din SUA, unii iudei, precum democratul Adam Schiff, şef al House Intelligence Committee din Congres, alţii anglo-saxoni), şi pentru care Butkevych a condus divizia de securitate a firmei ei de familie, United Energy Systems of Ukraine (UESU).
Şi această Iulia Timoşenko face parte din Clanul Dnipropetrovsk, alături de Victor Pinciuk, ginerele iudeu al fostului președinte ucrainean Kucima, alt criminal putred de bogat, conectat la cea mai criminală mafie evreiască transfrontalieră, plecată din Odesa şi ajunsă în SUA. Şeful ei de PR, care se ocupa de agenda ei internaţională, Hryhoriy Nemyria (care acum e şeful Comitetului de Politică Externă al parlamentului ucrainean), stabilise din început un foarte strâns parteneriat cu magnatul iudeu George Soros, conform Kyiv Post[6].
*
Vedem cine e cu adevărat Ponomarev şi din faptul că, deşi trece drept „kievean de adopție“, fiind omul magnaților iudei cu mari interese aici, în Ucraina, apare şi cu o adresă în SUA, la New York, pe 77 Water street, etajul 8, un zgârie-nori de birouri de 26 de etaje, care este una dintre cele mai bine cunoscute clădiri de pe Wall Street, aşezată în epicentrul Districtului Financiar newyorkez, unde e şi Trident Acquisitions, cu care grupul său acţionează în Ucraina, ca şi, în vecinătate, Bursa (New York Stock Exchange), World Financial Center, Bank of New York, Primăria (City Hall), marile instanțe judecătorești (New York Supreme Court şi Federal District Court) etc.
Iar ultima realizare a lui Ponomarev este parteneriatul său cu „neonazistul“ evreu „rus“ Denis Kapustin, care a părăsit Rusia împreună cu mama sa în 2001, stabilindu-se în Germania printr-un program al emigraţiei evreieşti („program for Jewish immigrants in Germany“, pe larg la finalul cap. „Vor să ridice criminalitatea din Rusia…“). Kasputin nu şi-a declarat originea evreiască când a pătruns în rândurile tineretului german de extrema dreaptă, unde a devenit foarte activ sub numele de Nikitin. Ajuns în Ucraina cu afaceri cu amfetamine şi arme (cf. presei germane), a fost reţinut de serviciile secrete ale acesteia, cu care însă a început o colaborare împotriva Rusiei, intermediată de Ilya Ponomarev.
Având strânse legături şi cu regimentul ucrainean „nazist“ Azov, Kapustin-Nikitin are în Ucraina o grupare de zeci de luptători paramilitari pretinşi ruşi (cel puţin câţiva sunt însă ucraineni), dar îndreptaţi împotriva Rusiei actuale. Formaţiunea s-a autointitulat „Russian Volunteer Corps“ (Corpul Voluntarilor Ruşi) sau RDK (de la iniţialele în rusă) şi e reprezentată şi susţinută public de către Ponomarev.
Sub conduerea lui Kapustin, RDK a organizat atacul terorist cu împuşcături din 2 martie 2023 din estul Rusiei, din regiunea Briansk, situată la granița cu Ucraina, ca şi încercarea de asasinare a unor apropiaţi şi susţinători potenţi ai lui Vladimir Putin, precum în 5 martie 2023 a miliardarului Konstantin Malofeev, supranumit „oligarhul ortodox“, Malofeev fiind un susţinător înfocat al Bisericii, metoda criminală, ratată de această dată, fiind identică cu cea de asasinare a Dariei Dughina, prin detonarea unui dispozitiv exploziv artizanal plasat sub maşină, dar, spre deosebire de august 2022, de data aceasta serviciile ruseşti (FSB) au dejucat atentatul prin extragerea bombei cu un robot. Au reuşit însă în 2 aprilie să arunce în aer, prin activista rusă pro-ucraineană Daria Trepova, o cafenea naţionalistă rusă din Sankt Petersburg, ucigând mai mulţi ruşi, iar alt atentat cu bombă, din mai 2023, executat de partizanii Atesh, dar organizat tot de „armata“ lui Ponomarev, Armată Națională Republicană (ANR), conform declaraţiei acestuia pe canalul telegram Sota (citat şi de website-ul de ştiri leton pro-american Meduza), l-a rănit grav pe scriitorul naţionalis rus Zahar Prilepin.
Anti-putiniști de-ai lui Rothschild, Hodorkovski şi Soros, ei au vrut la Moscova „o revoluție violentă ca în România“, „de 200 de milioane de dolari“
Nat Rothschild, urmașul imperiului financiar londonez şi global al tatălui său, Jacob Rothschild (care s-a îndreptat asupra economiei ruse împreună cu pionii săi, precum Hodorkovski şi Ilya Ponomarev, în alianţă cu Soros), spunea, în 28 februarie 2022, despre preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, după declanşarea operaţiunilor militare ruse în Ucraina, că „distruge tot ce a realizat Rusia în ultimii 30 de ani. Sancțiunile împotriva ruşilor se vor declanşa şi vor rămâne până el va pleca de la putere…“.
Iar Hodorkovsky, partenerul Rothschildzilor englezi, autoexilat la Londra, la iudeii mai mari ca el, l-ar mânca şi el pe Putin „de viu“. În 3 martie 2022, el făcea titluri de presă cu declaraţia că „Invadarea Ucrainei va pecetlui căderea lui Vladimir Putin într-un an sau doi“, iar în aprilie îi îndemna pe ceilalţi „miliardari ruşi“ (preponderent iudei) să-l declare public pe Putin drept criminal de război, adică să susţină o asemenea propagandă.
Apoi, în 20 iunie 2022, tot Hodorkovski, unul dintre cei mai mari inamici ai regimului de la Moscova, anunţa că „Putin va pierde, în cele din urmă, cu siguranţă. Dacă va câştiga acum în Ucraina, va începe, din cauza problemelor interne, un război cu NATO. Şi, în cele din urmă, tot va pierde acel război. Dacă nu ar fi fost atâtea victime, aş fi fost destul de mulţumit, pentru că s-a angajat pe o rută care va duce la moartea sa. Dar această victorie specifică în Ucraina depinde în întregime de Occident“.
De aceea, Occidentul este, la rândul lui, îndemnat să finanţeze şi să susţină Ucraina în război. De la începutul conflictului militar până la finele lui 2022, armata ucraineană adevărată a fost înjumătățită în lupta cu ruşii, aşa că Rusia nu se mai luptă practic decât în mică măsură cu Ucraina, ci, din ce în ce mai direct, cu SUA şi cu ţările NATO sau chiar şi cu Israelul, prin unii mercenari-„voluntari“ iudei livraţi, ori cu minoritarii etnici din Ucraina, obligaţi să lupte cu ruşii.
În numele acestor criminali cu „gulere albe“ vorbea, de fapt, Ilya Ponomarev după asasinarea Dariei Dughina, revendicând şi anunţând şi alte asasinate în numele anarhiștilor RosPartizan/ANR („Armata Națională Rusă“), nume de acoperire, mai degrabă, pentru organizaţia anarhistă rusă Frontul de Stânga (Levyy Front, întâmplător Levy fiind şi numele unuia dintre cei 12 fii biblici ai lui Iacob-Israel, descendenții lui Levy, leviții, formând casta rabinilor – clerul talmudist, „Învățătorii Legii“, după cum sunt supranumiți în Torah / Pentateuh). Levyy Front e totodată fosta Avangarda Tineretului Roșu (marxist-leninistă), cu care Ponomarev ţinea legătura prin consilierul său, Leonid Razvozzhayev, prins de autoritățile ruse că a încercat, împreună cu Frontul de Stânga şi cu un politician georgian de-ai lui Soros, să dea, în 2012, celebra lovitură de stat teroristă de răsturnare prin violenţă a preşedintelui Vladimir Putin.
Georgianul implicat era Givi Targamadze, politician asociat cu lumea interlopă şi, alături de Mikhail Saakashvili, lider al uneia din „revoluţiile colorate“ marca Soros-CIA, Revoluţia Trandafirilor („Rose Revolution“), din 2003, din Georgia. Tot împotriva Rusiei, anul următor, în 2004, la Kiev avea loc, pe Maidan, Revoluţia Portocalie, activiştii Soros georgieni fiind mereu implicaţi în acţiunile anti-ruse din Ucraina.
Iar marxistul bolşevic radical şi anarhist Serghei Udaltsov, liderul Avangardei Tineretului Roșu (AKM) şi al Frontului de Stânga, ce apar ca stând în spatele RosPartizan / ANR („Armata Naţională Rusă“, care revendică asasinatul împotriva familiei Dughin), a fost şi el, în 2012, la întâlnirea cu Ilya Ponomarev pentru punerea la cale a puciului de înlăturare a lui Vladimir Putin. În înregistrarea secretă a acestei întâlniri, difuzată de un post tv rusesc (NTV) sub numele „Anatomia unui protest 2“, omul lui George Soros, georgianul Targamadze, le spune ceva despre „două sute de mii de oameni care ar trebui să meargă la Kremlin“ ca să facă o revoluție violentă, ca „aceea din România“ (1989 sau „Protestele din România, din ianuarie 2012“?), care ar costa doar 200 milioane de dolari, bani pe care îi putea trimite pe canale secrete Andrei Borodin, fost preşedinte al Băncii Moscovei, fugit şi el la Londra de frica lui Putin, după ce a comis mai multe infracţiuni bancare, banii urmând a fi o colectă de la sponsori secreţi, administrată de Borodin, zis şi „noul Berezovski“.
Serghei Udaltsov („partizanul roşu“ bolşevic-anarhist) le mai declara la întâlnire celorlalţi conspiratori că e gata să coopereze cu „naționaliștii“ ca să răstoarne prin violenţă autoritățile, căci „naționaliștii… dau bine şi trebuie atrași, însă nu şi lăsaţi să domine acţiunea“, se auzea o voce.
De aceea, probabil, şi-au şi numit Ponomarev şi Udaltsov drept „armată naţională“ gruparea lor de „partizani ruşi“, care ar fi ucis-o pe Daria Dughina, căci naţional „dă bine“, deşi criminalii erau „agenți ucraineni“ sau nişte „pro-ucraineni“ dirijaţi de la Londra.
[Notă specială: Deşi s-a pronunţat de mai multe ori numele României în conversaţia secretă în rusă din 2012, de către conspiratorii anti-Putin, discuţie prezentată în documentarul „Anatomy of a Protest 2“ de la televiziunea rusă NTV, nu s-au putut verifica strict, până acum, cele ce s-au discutat acolo, existând mai multe opinii despre ce se înţelege din vorbirea şoptită în rusă a protagoniştilor. Oricum, numele României s-a rostit acolo şi în contextul ca activiştii sorosişti români – preluaţi atunci în instrucţie în programul „ReStart Romania“[7] de către ambasadorul evreu al SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein – să vină la Moscova pentru a participa în stradă la lovitura de stat împotriva conducerii Rusiei.]*
Vor să ridice criminalitatea din Rusia împotriva lui Putin şi să-l lichideze după modelul asasinării în trecut a ţarilor Rusiei şi „ca pe Ceauşescu“
Mesajul anti-Putin trimis de ultra-bogatul rothschildian Ponomarev la finele lui august 2022 e de fapt unul specific anarhist, precum tiparul revoltei împotriva „tiranilor“:
„Sărăcie și sicrie pentru unii, palate pentru alții, aceasta este esența politicii sale [a lui Putin]. Credem că oamenii lipsiți de drepturi au dreptul să se revolte împotriva tiranilor. Putin va fi detronat și distrus de noi!“ Cam la fel gândeau şi bolșevicii zhydovi care l-au asasinat pe ultimul ţar al Rusiei.
Anarhiştii lui Ponomarev adăugau: „Îi declarăm pe oficialii guvernului Federației Ruse și ai administrațiilor regionale complici ai uzurpatorului puterii [?]. Cei care nu renunță la puterile lor vor fi distruși de noi… Proprietățile celor care nu se pocăiesc și nu vorbesc public împotriva acestui guvern și a războiului său, vor fi distruși, și ei, de noi“.
Având în vedere că Ponomarev este omul celei mai bogate clici financiare a lumii, înţelegem că aceasta este aceea care instigă – printr-un cal troian anarhist sau „rezist“ – la distrugerea averilor altora, pe care mai apoi să le preia ea. Averile celorlalţi sunt declarate ca fiind obţinute prin „corupţie“, corupţia fiind mantra neo-marxistă rezist îndreptată numai împotriva rivalilor oligarhiei globale, averile clicii fiind „corecte“.
Ponomarev propaga asemenea idei de la postul său tv personal din Ucraina, fiind foarte bogat, dar pretindea că vorbeşte în numele unui „grup care lucrează în interiorul Rusiei pentru a răsturna regimul lui Putin, iar aceasta [asasinarea Dariei – zicea el -] este doar începutul: vor fi lovite ţinte importante legate de Kremlin, inclusiv oficiali, oligarhi şi membri ai agenţiilor de securitate ale Rusiei“.
În 1 septembrie 2022, periodicul ucrainean Kyiv Post anunţa, prin articolul „Dărâmând Regimul lui Putin: Primul interviu din lume cu un lider al organizaţiei ruse ANR“ [8], că zilele lui Vladimir Putin sunt numărate, conform asasinilor care au revendicat şi uciderea Dariei Dughina, căci urmează ca grupul „Armata Naţională Rusă“ să-l ucidă, conform liderului ei, „Aleksandr“, după ce, la 1 septembrie, s-a semnat o „declaraţie de cooperare între grupurile ruse anti-Putin şi cele ruse pro-ucrainene“, în prezenţa lui Ilya Ponomarev, care le întindea hârtiile la semnat la 3 inşi în uniforme de camuflaj, identice acelora ale batalionului Azov al armatei ucrainene, lângă nişte clădiri în ruină din Ucraina, doar unul fiind fără cagulă pe faţă, înconjuraţi de presă, conform unui video postat de ei, o scenă propagandistică cu urmări din martie 2023, când „partizanii ruşi“ au intrat în Rusia.
„Aleksandr“ s-a prezentat pe sine ca pe un fel de lup singuratic „Nu am fost niciodată foarte interesat de opoziția liberală rusă și, personal, m-am considerat întotdeauna un singuratic. În ultimii zece ani, toată opoziția legală a stârnit doar milă… Adevărata opoziție rusă este posibilă doar acum, în două situații ipotetice: în clandestinitatea noastră sau cu armele în mână, luptând de partea armatei ucrainene. Această alianţă va semnala mobilizarea atât a ANR, cât și a unităților de voluntari ruși… Credem că atacurile [asasinatele] noastre sporadice împotriva autorităților, a ideologilor lor și a băieților lor din media vor genera confuzie în rândul elitelor ruse. Şi când, astfel, va exista o scindare între elite, acestea vor începe ele să doboare regimul lui Putin din interior, de sus. Iar noi, ANR, o vom face de jos. Putin nu va scăpa cu simpla înlăturare a lui de la putere. În cel mai bun caz, el va fi judecat la curtea marțială [CPI] ca Miloșevici. În cel mai rău caz, va fi executat ca Ceaușescu“. După 10 ani de la proiectata lor revoluţie violentă (în 2012, la Moscova), se vede că, la anti-putiniștii dirijați de oligarhii iudei khazaro-ashkenazi, exista un fel de obsesie pentru „revoluția“ din 1989 din România („de două sute de milioane de euro“ !?).
*
Faptul că totul este o lucrătură făcută împreună cu serviciul secret ucrainean SBU de către patronii de la Londra ai lui Ponomarev este indicat de componența alianței conduse de „armata“ lui. În afară de cei de la Armată Națională Republicană (ANR), nou-veniţii de sub comanda omului „evreilor londonezi“ erau în 31 august 2022 Legiunea Libertatea Rusiei (LSR Legion Svoboda Rossii, engl. Freedom of Russia Legion) şi, mai ales, Corpul Voluntarilor Ruşi (RDK, Russkiy Dobrovol’cheskiy Korpus, engl. Russian Volunteer Corps), brand sub care au acţionat la începutul lui martie 2023 ca „sabotori“ terorişti, în vestul Rusiei, în regiunea Briansk.
Dar Legiunea Rusia Liberă este o grupare de maximum 500 de indivizi, din armata ucraineană, formată în principal din dezertori ruşi şi organizată de Oleksiy Arestovici, locotenent-colonel de informaţii ucrainean (cu tată polon şi mamă rusoaică), „reprezentantul legiunii“, specializat militar în antrenarea, manipularea şi condiționarea psihologică, subordonat direct președintelui Zelenski din 24 februarie 2022 (dar demisionat în 17 ianuarie 2023, după ce a scăpat informaţia că nu e vina ruşilor pentru racheta ce a lovit un bloc de locuinţe din oraşul Dnipro, ucigând 45 de persoane, racheta fiind deviată de apărarea anti-aeriană ucraineană).
Iar Corpul Voluntarilor Ruşi a fost creat abia în august 2022, parcă înadins să dea greutate şi sens „patriotic“ complotului de asasinare a familiei Dughin, din aceeaşi lună, Iliya Ponomarev desfăşurând o operaţiune specială de intoxicare media, RDK fiind născocit în interiorul batalionului AZOV, pretins naţionalist şi „nazist“ (creat la rândul lui din miliţiile anti-ruse din 2014, apărute cu ocazia evenimentelor generate de revoluţia Maidan de la Kiev, marca Soros-CIA), dar aflat sub tutela conducerii zhydovești a Ucrainei şi luptând alături de mercenarii israelieni (căci, în Ucraina, luptă împotriva Rusiei şi câteva sute de „voluntari israelieni“), şi la care, astfel, „suprematismul alb“ apare mai mult ca un brand decât ca o realitate, căci chiar „dușmanii ruşi“ sunt albi, ba chiar fraţi etnici.
Într-un videoclip postat de Ponomarev („trădătorul“, cum îl numeşte Kremlinul) pe contul său de Twitter pe 2 martie 2023, patru dintre „voluntarii“ sabotori înarmaţi, în frunte cu liderul iudeu al RDK, „Nikitin“ (Denis Kapustin), după ce au intrat în confruntări sângeroase cu forţele locale ruse, cer tuturor rușilor „să lupte cu Putin“.
Deşi NATO a pus imediat pe seama Rusiei conflictul armat de pe teritoriul ei cu cei 45 de „voluntarii“ RDK, ca fiind o „operaţiune sub steag străin“, Ponomarev i-a recunoscut ca fiind „băieţii“ lui care „au pătruns cu adevărat pe teritoriul regiunii Briansk“, în Rusia (TopWar.ru din 2 martie 2023)[9]. Şi RDK a anunţat concomitent pe canalul său oficial de Telegram că „Corpul Voluntarilor Ruşi a venit în regiunea Briansk pentru a le arăta compatrioților săi că există speranță, că poporul rus liber poate lupta împotriva regimului cu armele în mâini“ („What is the Russian Volunteer Corps? Hostages Reportedly Taken in Russia“ în Newsweek[10]).
Şi tot Ponomarev este cel care anunţa recent pentru The Insider (preluat şi de RussianFreePress.com) că acţiuni precum cea din regiunea rusească Briansk se vor repeta în curând şi că „Războiul va veni în Rusia!“.
*
Bizar e că Denis Kapustin („Nikitin“), şeful pretins „neo-nazist“ al formaţiunii RDK, la rândul ei pretinsă organizaţie de extremă dreapta, este… evreu, conform biografiei sale, publicată de presa germană, căci el s-a mutat în copilărie de la Moscova, în anul 2001, împreună cu familia, primind un permis de ședere permanent ca „refugiat de origine evreiască“, conform Der Spiegel, ce a preluat informaţiile de la Serviciul de Migraţie German în articolul „Rechtsextremer Kampfsportler – Der Neonazi Krieger“ din 2019: „Potrivit cercetărilor Der Spiegel, Kapustin a călătorit din Rusia în Germania cu familia sa pentru prima dată în 2001.
Nu ca un repatriat întârziat, ci ca refugiat al contingentului evreiesc. Oficial, familia Kapustin e în Germania un «caz special» datorită presupuselor lor origini evreiești. La doar câteva luni de la intrarea în țară, Denis Kapustin a primit permis de ședere permanentă. Un refugiat evreu care s-a transformat apoi într-un influent neo-nazist?… S-a mutat. În octombrie 2018, a fost reținut de serviciile speciale ucrainene. Potrivit surselor Spiegel, Kapustin a fost suspectat că produce amfetamine… Potrivit cercurilor de securitate, se spune că el ar fi încercat să obțină și arme sub formă de pistoale de semnalizare transformate în Ucraina – o suspiciune alarmantă. Se spune că acum este liber în Ucraina. Aparent, neo-nazistul nu poate călători în Germania în acest moment: autoritățile ucrainene i-ar fi confiscat pașaportul.“[11] Dar poate să atace Rusia.
Detonarea Nord Stream, un actor statal sau o ocultă privată globală?
Aruncate în aer în 26 septembrie 2022 într-o operaţiune clandestină cu explozibili de mare putere, în prezent controversa analiştilor este dacă conductele Nord Stream, care transportau gaze naturale din Rusia către Germania, pe fundul Mării Baltice, au fost aruncate în aer de către un stat şi serviciile lui secrete sau de către o grupare privată. S-a întâmplat la numai cinci săptămâni de la asasinarea Dariei Dughina.
Peste o lună, Rusia a concluzionat că Marea Britanie a efectuat operațiunea, fiind folosiţi „specialişti ai marinei britanice“ (Reuters, 20.10.2022: „Russia says UK navy blew up Nord Stream“), dar celebrul jurnalist de investigații evreu Seymour Hersh, cu reputaţia – uneori exagerată, poate – ca fiind conectat la surse din diverse servicii secrete, americane şi israeliene, mai ales (care îl pot însă şi manipula sau folosi), a anunţat că „Statele Unite au efectuat operațiunea, sub conducerea domnului Biden“, bazându-se pe declaraţiile hazardate ale preşedintelui Biden, care îi ameninţase pe germani că SUA va găsi mijloace să oprească livrarea către ei de gaze ruseşti prin conductele Nord Stream.
Dar, la începutul lui martie 2023, o serie de articole şi reportaje (în SUA în The New York Times iar în Germania în ARD, Kontraste, SWR şi Die Zeit) au vorbit despre rezultatele preliminare ale cercetărilor unor procurori germani: aruncarea în aer a conductelor submarine Nord Stream 1 și 2 a fost comisă de „un grup pro ucrainean“, iar comanda și finanțarea atacului nu ar aparține unui stat, neapărat, ci, unui sponsor misterios, „despre care nu știm mare lucru“.
Die Zeit a spus că procurorii au identificat şi un iaht pentru scufundări care a fost folosit pentru transportul unui echipaj de șase persoane în Marea Baltică, autorii atacului, respectiv cinci bărbați și o femeie care au închiriat barca. Naționalitatea făptuitorilor este neclară, căci sabotorii au folosit pașapoarte falsificate profesional, folosite şi pentru a închiria iahtul deținut de o companie cu sediul în Polonia, care, „aparent, este deținută de doi ucraineni“, iaht cu care au părăsit portul german Rostock pe 6 septembrie, iar după ce au detonat conductele, l-au adus înapoi proprietarului.
Anchetatorii au găsit şi urme de explozibili pe masa din cabină din interiorul navei închiriate. Potrivit informațiilor publicate în Germania de radiodifuziunea publică ARD, de Kontraste și de Zeit, un serviciu secret occidental ar fi trimis la scurt timp după distrugerea conductelor o informaţie gratuită, un „pont“, serviciilor partenere europene, cum că „un comando pro-ucrainean“ este responsabil pentru sabotaj. Dar chiar dacă urmele duc până în Ucraina, anchetatorii nu au reușit încă să afle cine a comis fapta.
În schimb, în articolul din The New York Times se arată că serviciile de informații americane au sugerat că autorii sabotării conductelor sunt nişte „oponenți ai președintelui Rusiei, Vladimir Putin“, înţelegându-se că sunt chiar ruşi (cel puţin majoritatea dintre ei), şi că nu se ştie ce persoană privată „a dirijat-o sau a plătit pentru operațiune“. Oficialii americani au declarat că sunt multe lucruri pe care nu le știu despre autorii atacului și afilierile lor, mai nota NYT.
Jurnalistul evreu Seymour Hersh a reacţionat gălăgios şi a declarat că indicarea altor autori ai detonării conductelor, alţii decât statul american, ar fi o diversiune: „Ei încearcă să distragă atenția de la povestea pe care am scris-o, care includea detalii enorme – zice el -. Descriam un proces care a început înainte de Crăciunul anului 2021 cu implicarea consilierului pentru securitate națională de la Casa Albă, Jake Sullivan. Ei au avut o serie de întâlniri într-o cameră secretă de la Casa Albă, știu și denumirea camerei“ (Seymour Hersh în interviu cu jurnalista chineză Liu Xin de la CGTN, în 11 martie 2023[12]).
Pe scurt, Seymour Hersh susţine improbabilitatea „ca un «grup pro-ucrainean» să fi produs această explozie“, insistând asupra vinovăţiei Casei Albe, şi, incitat parcă de insistenţele lui Hersh, la mijlocul lui martie până şi Vladimir Putin îşi exprima convingerea personală privind implicarea SUA în sabotarea conductelor, deşi serviciile de infor-maţii ruse indicaseră Londra. Dar „dezvăluirile“ lui Hersh privind o voinţă de la Casa Albă şi a CIA, nu exclud deloc implicarea şi a elementului privat în prim plan şi e de-a dreptul suspectă înverşunarea cu care el susţine că relatările despre implicarea unui grup pro-ucrainean ar fi o “operațiune de Acoperire a CIA” („The Cover Up“) din partea serviciilor secrete occidentale prietene. De ce nu ar fi chiar el intoxicat de cineva care vrea să implice masiv şi direct SUA în război cu Rusia, din moment ce primeşte materialele tot de la servicii secrete, de data aceasta probabil de la Mossad-ul israelian, care vrea să implice militar SUA şi împotriva Iranului, aliat Rusiei şi duşman al statului Israel? E o ocazie.
Joe Biden este până la urmă o marionetă gonflată a organizaţiilor Soros sau a familiei evreieşti britanice a lui Robert Maxwell, George Soros fiind la rândul său direct legat de Rothshcildzi (fără de care nu ar fi existat ca afacerist golbal) şi de Hodorkovski, pe care l-a susţinut nemijlocit în Rusia, alături de ramura din Anglia a clanului Rothschild. Aşa că belicoasa Casa Albă, condusă de Biden, poate fi implicată în sabotarea conductelor alături de un grup privat „pro-ucrainean“ sponsorizat de la Londra, precum cele reprezentate de Ponomarev, un rus „pro-ucrainean“ şi anti-Putinist. Toată implicarea lui Biden, descrisă de Hersh, nu presupune obligatoriu şi implicarea (deplină a) CIA.
Legăturile suspecte ale „elitelor“ magnaţilor spun destul de multe.
Familia lui Robert Maxwell din Marea Britanie, „mult temutul magnat britanic al presei“ care din secolul 20 „şi-a stabilit o prezență strategică în Statele Unite“, este asociată şi cu familia Rothschild şi cu fiul lui Joe Biden, juniorul Hunter Biden, care a avut un rol esențial în finanțarea și asistarea companiei Metabiota (conform email-urilor acestuia publicate în premieră de The New York Post şi raportate public iniţial de londoneza Daily Mail în 25 martie 2022: „Hunter Biden DID help secure millions in funding for US contractor in Ukraine specializing in deadly pathogen research, laptop emails reveal“[13]), firmă responsabilă de înființarea suspectelor laboratoare biologice din Ucraina şi condusă de un partener al lui Ghislaine Maxwell, fiica lui Robert Maxwell şi partenera de viaţă şi de afaceri a bolnavului şi traficantului sexual Jeffrey Epstein (finanţistul evreu celebru pentru infracţiunile sale sexuale puse în serviciul „elitelor“). Fotografiile mediei mondene o prezintă adesea pe Ghislaine Maxwell alături de Nat Rothshcild, la Londra, deşi ea a fost apropiată şi de unchiul acestuia, finanţistul londonez Evelyn de Rothschild (1931-2022), din aceeaşi casă bancară evreiască şi care a activat şi în ramura franceză a afacerilor clanului, la compania Rothschild Frères. Familia Maxwell a fost de decenii implicată integral în geopolitică.
Astfel, cel puțin doi dintre nepoții lui Ghislaine Maxwell au lucrat la Casa Albă pentru administrația Obama-Biden, inclusiv la secretariatul de stat condus de Hillary Clinton[14] (departamentul Externelor), precum fiul sorei ei, Alexander Djerassi, care a condus Biroul Afacerilor Orientului Apropiat de la Casa Albă, ce administra relaţiile cu statele arabe, Israelul şi Iranul („Hillary Clinton ’gave Ghislaine Maxwell nephew a job at US State Department…“, în The Sun din 26 august 2020[15]).
Ea, Ghislaine Maxwell, a unit, cum ar fi vrut tatăl ei, viaţa elitelor londoneze cu cea a celor americane, mai ales în vicii, iar conexiunea se face prin lumea evreilor bogaţi. Alan Dershowitz, un celebru şi bogat avocat evreu american spunea că a devenit amic cu Ghislaine Maxwell prin Sir Evelyn și lady Lynne de Rothschild (prietena ei bună, care e şefa executivă a holdingului E.L. Rothschild şi proprietară a publicaţiei The Economist), „iar ulterior ne-am întâlnit cu ea de mai multe ori – în general în prezența unor oameni de seamă precum Bill și Hillary Clinton… și oameni de afaceri proeminenți“[16]. Şi Politico arată cum traficanţii sexuali de minori Ghislaine Maxwell şi Epstein erau prieteni cu persoane proeminente din cercurile elitelor politice, academice, de afaceri sau ale dreptului din SUA şi Anglia, incluzându-l şi pe prinţul Andrew, duce de York din casa regală britanică, fost coleg cu ea la Oxford, când s-ar fi împrietenit, pe care l-au introdus la New York în lumea proxeneţilor şi a prostituatelor.
*
Dacă vorbim însă de Londra şi de „oponenți ai președintelui Rusiei, Vladimir Putin“, ca autori ai loviturii, ceea ce indicaseră serviciile secrete ruseşti, este evident că în centrul acestor grupuri, ca legătură, se află Ilya Ponomarev, iar articolul din The New York Times aproape că a şi spus-o, făcând o trimitere şi o asociere a sabotării conductelor cu grupul ce a asasinat-o pe Daria Dughina, crimă pe care SUA a condamnat-o, cum a condamnat şi alte „sabotaje“ ale acestora, precum bomba ce a explodat pe podul din Crimeea.
Publicul larg are tendinţa de a crede că doar statele au puterea de organiza anumite lovituri militare conspirative, prin serviciile lor, dar adesea chiar şi acestea subcontractează operaţiunile cele mai murdare, nu le execută direct (un exemplul fiind compania privată Blackwater – Constellis, contractată de armata SUA pentru cele mai dificile misiuni). Iar mercenarii profesionişti se vând oricui.
În spatele lui Hodorkovski, cel mai îndârjit şi înrăit oponent al lui Vladimir Putin, stă clanul finaciar Rothschild, deşi în public, la Londra, oligarhul evreu „rus“ apare doar ca prieten cu Nathaniel Philip James Rothschild (care, având 52 de ani – fiind născut în 1971 – e cu 8 ani mai tânăr decât coetnicul său Hodorkovski), dar amândoi susţin deschis imperativul lichidării fizice a lui Vladimir Putin.
Când se vorbeşte despre puterea familiei Rothschild, publicul larg se gândeşte la vreun bătrân care nu mai e prea implicat social, fenomen de percepţie publică subiectivă ce se repetă şi în cazul lui George Soros (care a fost şi el ridicat ca jucător global cu banii şi influenţa primite de la Rothschildzi), deşi familia Rothschild numără sute de membri. În 1994, când la Frankfurt s-a sărbătorit cea de-a 250-a aniversare a naşterii lui Mayer Amschel Rothschild, „rabinul“ care a pus bazele dinastiei bancherilor internaţionali, au venit la sărbătoarea organizată de primărie circa 250 de membri ai familiei Rothschild care s-au adunat din toată lumea (evenimentul fiind cunoscut ca „1994 Rothschild besuch in Frankfurt“), fiind doar o parte a familiei. Au vrut atunci ca pe moneda euro să fie pus chipul primului cămătar Rothschild, sărbătoritul, dar au renunţat mai apoi.
Dacă şeful local al casei Rothschild la Londra, Nat Rothschild, are 52 de ani, vărul său omolog de la Paris are 43 de ani, acesta fiind Alexandre de Rothschild (Alexandre Guy Francesco de Rothschild, născut în 1980), din 2018 şeful afacerilor Rothschild cu baza în Franţa, ca succesor al lui David de Rothschild, bătrânul bancher care l-a crescut pe Macron la firma sa, după care acesta a ajuns preşedinte al Franţei. De aceea, Alexander de Rothschild e descris şi ca fiind „generaţia lui Macron“ (Emmanuel Macron fiind născut în 1977), cei doi fiind şi colegi, în trecut, la banca Rothschild din Franţa.
Clanul financiar Rothschild a cumpărat datoria externă a Ucrainei încă dinainte de războiul ruso-ucrainean demarat în 2022, nu neapărat pentru sine, ci, de exemplu, pentru fondul financiar american Franklin Templeton (care este implicat şi în controlul Fondului Proprietatea din România). Totodată, reţeaua familiei Rothschild are în Ucraina uriaşe interese, evidente şi prin prisma faptului că finanţele acestei ţări sunt consiliate din 2017 de către ea, ghidându-o cum „să gestioneze datoriile pe termen mediu“, emiţând ogligaţiuni către giganticele bănci Citi, Goldman Sachs și JPMorgan (în care Rothschildzii sunt acţionari) şi primind împrumuturi de la FMI, tot aşa cum Rothschildzii dirijează şi apără şi afacerile oligarhului Igor Kolomoiski, fostul patron evreu al preşedintelui ţării, cum anunţa Reuters: „Ukraine pics Rothschild as advisor, hopes for debt swap“[17].
Globalismul vestic actual are la bază puterea magnaţilor şi corporaţiilor, nu statele. În lumea globalismului privat occidental, a marelui capital privat şi suveranităţii minimale a naţiunilor şi a statelor, voinţa centrelor de putere privată prevalează, statele şi serviciilor lor fiind subordonate acesteia şi neavând voinţă motrice.
Bunăoară, serviciile secrete occidentale sunt prinse în organizaţia privată Le Cercle, înfiinţată între anii ’50 şi cel târziu în 1969 şi cunoscută şi ca The Pinay Circle şi descrisă drept „clubul occidental ultrasecret şi exclusiv al politicienilor şi personalităţilor exponenţiale, al eminenţelor cenuşii din arena politică mondială“. Cei mai cunoscuţi fondatori ai acestui club privat al serviciilor secrete vestice sunt Antoine Pinay şi Jean Violet, care fuseseră până atunci participanţi regulaţi ai Grupului Bilderberg (guvernarea globală privată vestică exercitată de marele capital transfrontalier).
S-a mai zis că „Cercle Violet – cum i se mai spune – este o aripă conspirativă a organizaţiei internaţionale Bilderberg“, fapt susţinut şi de investigatorul counterintelligence Robert Eringer, care arăta în lucrarea sa Global Manipulators că, în timp ce organizaţia Bilderberg fixează politica „Noii Ordini Mondiale“, fiind mai mult un grup de discuţii, Cercle intervine în transpunerea acestei politici prin „acţiuni directe“. De aceea, în Le Cercle prevalează ofiţerii de informaţii din diverse ţări occidentale, generalii NATO şi marii bancherii, care îl susţin prin masive finanţări. S-a consemnat, mai rar, şi participarea magnatului financiar George Soros la grupul Le Cercle.
Şi Le Cercle şi gruparea Bilderberg au avut în spate de la început clanul financiar Rothschild, atât prin participare directă, cât şi prin oamenii de bază ai familiei, precum Norman Lamont, preşedinte al Le Cercle între 1996 şi 2008 şi totodată director la compania N.M. Rothschild & Sons şi preşedintele camerei bilaterale de comerţ britanico-române, British Romanian Chamber of Commerce din Londra (Le Cercle a pătruns în structurile de stat din România în 1995 prin întrunirea organizaţiei la Bucureşti cu contribuţia recruţilor ei Sergiu Celac, un evreu găgăuz ajuns translator al lui Nicolae Ceauşescu şi apoi, după 1990, ambasador al României la Londra, unde a devenit membru al Le Cercle, şi Ioan Mircea Paşcu – cf. lucrării generalului SRI r. Aurel I. Rogojan, Fereastra serviciilor secrete, 2011, ca şi a referatului lui Paşcu, Extinderea NATO: Cazul României. Raport Personal, 2007).
Cea mai mare parte a publicului nu cunoaşte sau nu percepe deloc asemenea realităţi şi nu întrevede nici 1% din sforăria puternicilor sau magnaţilor lumii. Iar dintre ceilalţi, cei care mai pricep mecanismul, majoritatea trec „de partea puterii“, a minciunii şi a ascunderii adevărului, din oportunism şi lipsă de caracter.
Nici Grupul Bilderberg şi nici Forumul de la Davos nu sunt entităţi statale, ci sunt entităţi private supra-statale, care fac de capul lor agenda lumii, şi, în culisele întrunirilor lor, trag sfori şi uneltesc firesc, continuu, împotriva suveranităţii naţiunilor-stat.
Forumul Economic Mondial de la Davos, WEF, condus de Klaus Schwab, unul dintre tătucii „Marii Resetări“ globale, celălalt fiind regele britanic Charles, de pe vremea când era încă doar prinţ, este, ca statut juridic, doar un ONG privat înregistrat în 1971 în Elveţia, dar am văzut în ianuarie 2023 cum ministrul de Externe al României, Bogdan Aurescu, şi-a făcut un titlul de glorie profesională că a participat la întrunirea acestuia, numindu-l în comunicatul ministerului (mae.ro) drept „cel mai înalt nivel… internaţional“, dar fără ca acesta să fie o structură a naţiunilor (ca ONU), ci a unor mari companii private zise „partenere WEF“.
Dar Bogdan Aurescu (care pe linie paternă se trage dintr-o familia iudaică din zona Focşani-Galaţi, ce se chemase Goldenberg înainte de românizarea numelui ei) a subordonat întreaga politică externă a României tot unor ONG-uri sau organizaţii private iudaice, în frunte cu masoneria evreiască B’nai B’rith, urmată de Congresul Mondial Evreiesc (World Jewish Congress, cea mai puternică organizaţie iudaică globală, un fel de nou Kahal sau Qahal), Anti-Defamation League (ADL, un fel de Gestapo global al iudeo-sionismului, creat de masoneria evreiască B’nai B’rith), Conference of the Presidents of Major American Jewish Organizations (a marilor lideri ai evreilor din SUA), National Coalition Supporting Eurasian Jews (a intereselor iudeilor din spaţiul rusesc) şi World Jewish Restitution Organisation (organizaţie înfiinţată în 1993 la Ierusalim şi condusă de „prietena“ şi îndrumătoarea politicienilor români – mai ales de la PSD -, Colette Avital, israelianca cu origini în România), cu care Aurescu se „consultă“ mereu privind politica de urmat de către România (conform comunicatelor mae.ro de genul „Întrevederea ministrului afacerilor externe Bogdan Aurescu cu reprezentanţii principalelor organizaţii evreieşti internaţionale“, fiind anunţate mai multe asemenea întrevederi, periodice[18]) .
Colaborarea ministerului român de Externe (MAE) cu lojile europene ale B’nai B’rith a început din 2012 sub numele de „Podurile Toleranţei“, avansată de secretarul de stat pe atunci Bogdan Aurescu, şi tot el a semnat, ca ministru, protocolul de colaborare al MAE cu filiala din România a masoneriei evreieşti, B’nai Brith, în februarie 2015 (https://www.mae.ro/node/30469).
La începutul lui aprilie 2023, Bogdan Aurescu anunţă că a devenit membru şi al „European Council on Foreign Relations (ECFR)“, un ONG tranfrontalier privat înfiinţat pentru Europa de către fundaţia familiei evreieşti Soros şi numit astfel ca replică corespondentă europeană a mai marii organizaţii globaliste americane Council on Foreign Relations. La înfiinţarea ECFR, adresa biroului din Londra (primul birou) era aceeaşi cu adresa Open Society Foundation (a lui Soros), inclusiv acelaşi etaj şi acelaşi număr de telefon. Explicaţia e dată într-un raport din 2006 al Soros Foundation Network: aceasta îşi asumă în întregime naşterea ECFR, scriind la capitolul „Looking to Europe for Global Leadership“: „Într-o nouă importantă dezvoltare, Institutul pentru Societate Deschisă a înființat în 2006 Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR). Scopul ECFR este de a consolida rolul Uniunii Europene ca societate deschisă și de a influența politica externă a UE, astfel încât să promoveze valorile unei societăți deschise la nivel internațional, în special în vecinătatea sa imediată.“ (pag.8 a „Soros Foundations Network 2006 Report“[19]). Şefii din umbră şi sponsorii ECFR, George Soros (tatăl) şi Alexander Soros (fiul), sunt prezenţi în organizaţie ca falşi „reprezentanţi ai Ungariei“ (https://ecfr.eu/council/ la poziţia Hungary), acţionând de fapt împotriva regimului suveranist al acestei ţări.
*
Şi la Davos, în ianuarie 2023, intervenţia lui Aurescu a fost moderată de redactorul șef al Foreign Affairs, Daniel Kurtz-Phelan, un „evreu agnostic“ din Brooklin, fost consilier, şi el, la Secretariatul de Stat condus de soroşista Hillary Clinton în 2009-2013. Foreign Affairs, care a făcut în ianuarie 2023 bucătărie politică la Davos prin Kurtz-Phelan, inclusiv cu Aurescu, e la rândul ei o publicaţie a celui mai vechi şi mai mare think-tank privat de politică externă al SUA, Council on Foreign Relations (CFR, modelul ECFR-ului produs de Soros), condus de alţi doi evrei, dilomatul Richard N. Haass şi David Rubenstein de la gigantica companie transfrontalieră The Carlyle Group, consiliată de clanul Rothschild de mulţi ani (conform Reuters: „Carlyle hires Rothschild“[20] şi comunicatelor Carlyle cum că achiziţiile îi sunt gestionate de către Edmond de Rothschild Group[21]), Carlyle fiind şi „parteneră“ a Forumului Davos, iar Rubenstein fiind şi membru al consiliului de conducere („Board of Trustees“) al acestui Forum de la Davos.
Evident că şi principalele companii gigant în care sunt investitori Rothschildzii – asumate în Rothschild Investment Corp Portofolio -, precum Apple Inc, Chevron, JP Morgan Chase şi Blackstone Group, sunt „partenere“ ale forumului de la Davos (fiind înşirate pe lista publică cu deschidere alfabetică Weforum.org/Partners), dar multe din cele 200 de companii globale unde e prezentă familia Rothschild sunt de asemenea prezente pe lista „partenerilor“.
Majoritatea acestor companii vizează o oportunitate de dezvoltare prin extindere odată cu „reconstrucţia Ucrainei“ postbelică, însoţită, preferabil, şi de prăbuşirea Rusiei, motiv pentru care, tot în ianuarie 2023, a fost invitat să vorbească Forumului de la Davos şi Zelenski, preşedintele Ucrainei, care a cerut mai mult arme, mai ales tancuri grele moderne, iar ca liderii marilor companii occidentale să-şi instaleze corporaţiile în Ucraina pentru „reconstrucția țării“, corelat cu una din „misiunile WEF“ asumate: „Economic Progress for Stakeholder Capitalism“ (Progres Economic al Capitalismului Părților Interesate).
Zelenski anunţase deja refacerea Ucrainei cu cel mai mare fond evreiesc global, BlackRock, în timp ce şi Israelul, prin ambasadorul său în Ucraina, Michael Brodsky, a anunţat şi el un „Plan Marshall“ pentru Ucraina postbelică („A Jewish-Israeli Plan for Ukraine’s post-war reconstruction“). Prima înţelegere dintre Zelenski și şeful evreu al giganticei corporaţii financiare BlackRock, Larry Fink, a avut loc în luna septembrie 2022. Atunci l-ar fi convins BlackRock pe Zelenzki să-i fie predată „reconstrucția țării“, iar în noiembrie 2022 ministerul ucrainean al Economiei a semnat, la New York, un memorandum cu BlackRock privind „consilierea guvernului ucrainean pentru o foaie de parcurs în vederea reconstrucției post-conflict“[22].
Dar Larry Fink, principalul magnat evreu ce deţine BlackRock, este şi el membru în consiliul de conducere al Forumului Economic Mondial de la Davos, acel „Board of Trustees“ condus de Klaus Schwab alături de Marc Benioff, David M. Rubenstein, Leo Rafael Reif şi alţi mari şefi de afaceri („W. E. Forum leadership and governance“[23]).
***
[1] https://www.thepostil.com/wartime-remarks/
[2] Vladimir Tismăneanu, „Cine a fost Ghizela Vass?“, pe https://www.contributors.ro/cine-a-fost-ghizela-vass-despre-dosare-intrigi-si-anchete/
[3] Ofensiva actuală a oligarhiei financiare internaționale contra Rusiei lui Putin este o copie la indigo a ofensivei oligarhiei financiare iudaice din Marea Britanie contra Imperiului țarist, din 1917. A se vedea: Nikolai Starikov, 1917. Dezlegarea enigmei revoluției „ruse“, 2017 (v. https://anonimus.ro/2018/02/1917-dezlegarea-enigmei-revolutiei-ruse/), ca şi Antony Sutton, Wall Street and the Bolshevik Revolution. Clairview, 2016. Diferența dintre situații rezidă în faptul că, în 1917, oligarhia financiară a Imperiului Britanic (Perfidul Albion) acționa absolut camuflat, după cum relevă Nikolai Starikov, pe când, acum, finanța internațională iudaică o face „la vedere“. Chiar ostentativ! (notă a colonelului r. Vasile Zărnescu).
[4] Cf. https://www.theguardian.com/world/2022/aug/21/ex-russian-mp-claims-russian-partisans-responsible-for-moscow-car-bomb
[5] zhydo, pronunțat jido în tot arealul slav, a dat în limba română jidov/i. De reținut că în Polonia nu există cuvîntul „evreu/i“, și dintotdeauna s-a spus și s-a scris: Źydowski, pronunțat jidovski. Exemplu: „The organization was called Źydowska Organizacja Bojowa (ŹOB; Jewish Combat Organization)“, cf. Lucy S. Dawidowicz, The War Against the Jews 1933-1945. Bantam Books. New York, Toronto etc., May 1986, pag. 315, pag. 316-320, 329 etc. (în română Lucy S. Dawidowicz, Războiul împotriva evreilor. Editura Hasefer, București, 1999, pag. 287).
Ca variantă a zhyd, zhydo, jid, jido (feminin zhydivka, zhydovka, jidovka) apare tot în limbile slave şi yid (de unde şi numele limbii idiş), ceea ce l-a nedumerit pe liderul sovietic Nichita Hruşciov, la un congres în Ucraina, la Lvov (Lviv), când a văzut că yevreyi se numesc singuri cu un apelativ despre care credea că este peiorativ, yidzi (jidzi), dar aceştia – arăta liderul sovietic în memoriile sale – l-au asigurat că numele nu are nimic insultător, ci este doar vechi, ceea ce Hruşciov ar fi verificat şi a văzut şi personal în vechea literatură ucraineană (Nikita Khrushchev, Khrushchev Remembers. New York 1971, p. 145).
[6] https://archive.kyivpost.com/article/content/ukraine-politics/q-a-with-hryhoriy-nemyria-former-deputy-prime-mini-71625.html
[7] https://www.incorectpolitic.com/expose-restart-romania-si-rezist/ şi https://www.justitiarul.ro/inceputurile-miscarii-rezist-programele-restart-si-recrutii-romani-ai-acestora-ii/
[8] cf. https://www.kyivpost.com/russia/bringing-down-putins-regime-worlds-first-ever-interview-with-a-leader-of-russian-nra.html
[9] https://en.topwar.ru/212103-nahodjaschijsja-na-ukraine-jeks-deputat-gosdumy-inoagent-ponomarev-vyskazalsja-o-napadenii-terroristov-na-brjanskuju-oblast.html
[10] https://www.newsweek.com/what-russian-volunteer-corps-hostages-taken-russia-ukraine-1785038
[11] https://www.spiegel.de/panorama/justiz/rechtsextremer-kampfsportler-der-neonazi-krieger-aus-moskau-a-1253163.html
[12] https://news.cgtn.com/news/2023-03-10/Liu-Xin-s-interview-with-Seymour-Hersh-1i4c0naSYgw/index.html
[13] https://www.dailymail.co.uk/news/article-10652127/Hunter-Biden-helped-secure-millions-funding-military-biotech-research-program-Ukraine.html
[14] https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/biden-obama-i-soros-implica-i-n-finan-area-laboratoarelor-biologice-din-ucraina-1575366
[15] https://www.thesun.co.uk/news/12502478/clinton-gifted-job-ghislaine-maxwell-nephew/
[16] https://www.spectator.co.uk/article/the-ghislaine-maxwell-i-know/
[17] https://www.reuters.com/article/ukraine-eurobonds-idUSL8N1LO3RP
[18] https://www.mae.ro/node/53761 şi https://www.mae.ro/node/56781
[19] https://www.opensocietyfoundations.org/uploads/cbdbf3ce-5497-4a41-adbc-7160c825817e/a_complete_3.pdf
[20] https://www.reuters.com/article/us-carlyle-group-idh-idUKBREA4D0M020140514
[21] https://www.carlyle.com/media-room/news-release-archive/private-investor-consortium-completes-acquisition-duff-phelps
[22] https://www.incorectpolitic.com/razboiul-rabinilor-cu-rusia-lui-vladimir-putin-si-anuntul-evreilor-ca-vor-actiona-pentru-refacerea-ucrainei-ca-un-mare-israel/
[23] https://www.weforum.org/about/leadership-and-governance
Open Society FoundationS
este la PLURAL.
“N.I.H”(fauci)-National InstituteS of Health
-ei si-au ales numele, ei sint vinovati de conspiratie.
Un alt propagandist antirus este Garry Kasparov celebrul șahist, născut Garik Kimovich Weinstein. https://en.wikipedia.org/wiki/Garry_Kasparov
Every. Single. Time.