UE si Inamicul Poporului

Incorect Politic
Martie 8, 2020

 

U E        ș i             I n a m i c u l      P o p o r u l u i

 

Din capul locului, metoda utilizată pentru construcția Uniunii Europeene a fost una nu doar scelerată dar si dezonorantă. Căci de la început ea a introdus viciul si prin asta viermele în fructul sănătos, astfel că această Europă nu putea fi nici curată, nici frumoasă si cu atât mai puțin nobilă.

Putredă pe dinăuntru, de la început rău așezată pe o fundație de minciuni și în același timp putredă de asemenea pe dinafară, căci sub conducerea unor stăpâni fără scrupule și actionată doar din interese de către lachei fără nici o urmă de veritabil umanism.

Europa, constructia europeană este contrariul unei organizații ce ia naștere dintr-o inițiativa populară, democratică, virtuoasă. Ea este în schimb, profund, visceral, prelungirea ideologică, istorică a colonialismului frumos ambalat politic și a fascismului deghizat, machiat, cu fața devenită mască umană, pentru a nu fi recunoscută.

Chiar în principiile sale cum de altfel nu mai puțin în motivațiile ce decurg, această constructie europeană este una de autentică structură fascistă. Este o structură făcută pentru a extrage popoarelor orice formă de suveranitate et până si ultima urmă de dorință pentru aceasta, cum de altfel și întreaga capacitate de a o mai redobândi vreodată. Este o structură de sacrificiu instituționalizat de care profită econonomic o singură clasă socială tot mai restrînsă ca număr și tot mai bine camuflată ca identitate, protejată de un baraj de mercenari bine platiți si ideologizați, confortabil instalați în scaune calde și cu multe privilegii, – imperiile nu-i așa, și-au plătit întotdeauna foarte bine mercenarii -,  o nouă castă de care cu puțin efort unii dintre noi și-ar putea aminti, castă denumită nu demult Nomenklatura.

Dacă nu credeți aceste afirmații, citiți cercetările realizate deja în legătuă cu acest subiect și în ultimul rând cartea lui Phillippe de Villiers, fost europarlamentar un număr suficient de ani, dar si discursurile pline de umor britanic și de bun simț politic a lui Nigel Farage.

Asta nu înseamna că nu putem fi europeni, să fim bine înțeleși, există chiar o relativă logică în a susține o construcție europeană care să apropie popoarele continentului și să confere acestui ansamblu o putere crescută, dar în niciun caz nu putem ajunge la acest obiectiv cu metodele utilizate până acum căci scopul alegerii acestora și deci scopul proiectului urmărit de la bun început a fost crearea unei non-puteri.

Zic bine si subliniez, a unei non-puteri.

Precum toate construcțiile mondiale ale Națiunilor Unite, printre care și construcția Uniunii Europeene sunt marcate de infamie, de trădare, de mașinațiuni și interese unele ascunse altele mărturisite și aprig negociate pe față între reprezentanții mai mult sau mai puțin aleși, dar ascunse cu grijă poporului care i-a votat, sau pe cei mai mulți nici măcar, toate acestea au construit o fundație putredă de la început, acestui edificiu șubred.

Nu se poate astfel spera și recupera nimic din această aventură, în orice caz nu se poate construi nimic în continuare pe acest fundament viciat.

Și mi-e teama că aceeași situație se repetă după aceleași rețete cu chestiunea legată de sănătatea Planetei, climatologia si emissile de CO2, adevăratele obiective nu sunt acelea care se afișeaza și care se trâmbițează. Sunt foarte probabil alte construcții paralele ale căror scop veritabil este acela de a sparge frontierele, de a transfera puterea Piețelor dominate de marile grupuri financiare, corporațiilor. Căci marea luptă mondială este aceea a marelui capital, a marilor corporații împotriva Națiunilor și a Statelor care au încetat demult a mai fi suverane. Este vorba de a pune în funcțiune o lume nu socialistă ci socializată în slujba elitei mondiale.

Socializată în partea ei inferioară cu elemente umane interschimbabile, banalizate, universalizate și standardizate dar cu elite care în schimb au grijă sa-și conserve bine identitatea, anonimatul, rangul și care își exercită puterea tiranică nestaviliți de nimeni, exact ca în vremurile când sclavii se băteau în arenă în timp ce stăpânii se maimuțăreau în tribune. Oamenii nu vor să creadă că elitele sunt rău intenționate, rele, egoiste și că nu au decât un singur obiectiv, acela ca treaba să continue exact așa ca și până acum, pentru că așa le este lor bine.

Există o anumită rezistentă a conștiinței populare, un fel de nu mai vreau să stiu nimic, în a admite că așa este și nu altfel, că puternicii lumii nu-i vor binele, ci doar binele lor, indiferent de prețul pe care trebuie obligatoriu să-l plătească ceilalți. Și pentru care lucru se votează legi care să-i oblige să plătescă. Și încă ce legi. Ar trebui ca cei interesați să se consacre studiului acestei rezistențe mai sus amintite înainte chiar de a pretinde a mai face politică. Fără de care exercițiu, politica nu poate fi decât o farsă. Acest refuz de a ști ceva din adevărul acestei lumi este cel mai mare aliat al celor puternici.

Poporul are într-adevar un inamic colosal, … el însuși.

Ioan Mircea CRĂCIUN