Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Octavian Dimarescu
Incorect Politic
Martie 28, 2025
Timpul celor disprețuiți: De ce noua ordine mondială vine din Gaza, Teheran și Moscova
Cei marginalizați de Imperiu, demonizați de mass-media și izolați de diplomație sunt cei care astăzi redesenează harta lumii. Axa Rezistenței, BRICS și renașterea suveranităților marchează sfârșitul dominației globale și începutul unei lumi firești.
Lumea pe care o cunoșteam s-a sfârșit. Ordinea instaurată după 1945, consolidată după 1991 și impusă cu fanfara liberalismului global, se prăbușește sub greutatea propriei minciuni. Cei care încă mai cred în „comunitatea internațională” ca sinteză a binelui și a progresului ignoră un fapt esențial: lumea nu mai este unipolară. Nu din voia diplomației, ci din reacția dureroasă a civilizațiilor trădate, jefuite și umilite. În fața acestei crize globale, se ridică o coaliție informală, dar reală: axa rezistenței și multipolaritatea suveranistă. Ea nu este un bloc ideologic, ci o alianță născută din suferință, memorie și refuz.
Rusia, aflată sub peste 17.000 de sancțiuni internaționale după februarie 2022 – un număr fără precedent în istoria relațiilor internaționale – nu s-a prăbușit. Dimpotrivă, în 2023, economia sa a înregistrat o creștere de +3,6% potrivit Băncii Mondiale, iar rubla, susținută de exporturile energetice, a supraviețuit embargoului occidental. Rusia nu mai exportă doar gaze, ci model geopolitic. Este astăzi singurul stat ortodox care dispune de o viziune globală proprie, nealiniată și militar suverană.
China, a doua economie a lumii (PIB de peste 17 trilioane USD în 2023), lansează Inițiativa Belt and Road, care implică peste 140 de țări și 900 de miliarde de dolari în proiecte de infrastructură. În 2022, exporturile Chinei în Africa au crescut cu 11%, iar schimburile comerciale cu Rusia au depășit 240 de miliarde USD în 2023 – dublu față de 2019. China nu colonizează prin bombe, ci prin trenuri, porturi și rețele digitale.
Iranul, supus sancțiunilor americane încă din 1979, a reușit să construiască o economie internă rezistentă: sectorul său industrial reprezintă peste 39% din PIB, iar în 2023 a exportat petrol în valoare de peste 50 miliarde USD, în ciuda embargoului. Mai mult, Iranul este astăzi stat observator în Organizația de Cooperare de la Shanghai și membru cu drepturi depline al BRICS+, alături de Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Etiopia și Argentina – o mutație geopolitică majoră.
Palestina, redusă la 365 km² în Gaza și sub un regim de ocupație totală, este în 2024 cel mai bombardat teritoriu de pe planetă, cu peste 30.000 de morți în mai puțin de șase luni. Nu mai este vorba de o luptă națională, ci de un simbol civilizațional: poporul care nu mai are nimic, dar nu se predă. Sondajele efectuate în noiembrie 2023 de Centrul Arab pentru Cercetare arătau că peste 80% dintre arabii intervievați susțin cauza palestiniană și consideră Israelul principalul pericol regional. Solidaritatea cu Palestina a devenit indicatorul clar al apartenenței la axa rezistenței.
Hezbollah, organizat ca o mișcare de rezistență, a devenit în 2023 cea mai bine dotată structură militară non-statală din lume, cu peste 100.000 de rachete cu rază scurtă și medie de acțiune. Nu este o „militie teroristă”, ci un braț defensiv al unei lumi arabe abandonate de propriile regimuri clientelare. În confruntările din sudul Libanului din octombrie-decembrie 2023, a dovedit un nivel de organizare și coordonare militară echivalent cu al unei armate regulate.
Africa, unde peste 14 state folosesc încă francul CFA, s-a trezit. În 2023, Burkina Faso, Mali și Niger s-au retras din ECOWAS, afirmându-și dorința de suveranitate monetară și politică. 19 țări africane au cerut în 2024 să adere la BRICS. Senegal, Ghana, Republica Centrafricană și Algeria își diversifică relațiile externe și încheie acorduri cu China, Rusia și Iran, în detrimentul Franței. Este revolta tăcută a colonizatului care a înțeles că „civilizația europeană” a fost un paravan pentru jaf, nu pentru progres.
Venezuela, deși supusă unor sancțiuni care au redus cu 99% exporturile sale petroliere între 2014 și 2020, și-a stabilizat economia în 2023 prin acorduri directe cu Iranul, China și Rusia. Brazilia, sub Lula, a cerut deschis de-dollarizarea pieței globale, iar Argentina, sub Javier Milei, a fost împinsă în contradicții interne majore de orientarea sa pro-americană, în timp ce propriile rezerve de valută sunt la minime istorice.
BRICS, în noua sa formulă, acoperă în 2024 peste 45% din populația globală, aproape 30% din PIB-ul mondial și peste 60% din producția globală de petrol. Este mai mult decât o alianță economică: este centrul simbolic al refuzului ordinii unice.
România, din păcate, rămâne închisoarea tăcută a vasalității euro-atlantice. Cu o datorie publică de 54,3% din PIB (2023), cu un deficit comercial de 32 miliarde euro, cu peste 5 milioane de cetățeni emigrați, România nu are suveranitate reală în niciun domeniu: nici alimentar, nici energetic, nici militar, nici spiritual. Am renunțat la tot în schimbul „protecției”, dar ne-am trezit sub dictatura tăcută a celor care nu ne-au apărat niciodată, ci doar ne-au administrat ca pe o colonie obedientă.
Axa rezistenței nu este o construcție ideologică, ci o alianță a popoarelor care au spus NU atunci când toate elitele spuneau DA. Este coaliția celor care nu acceptă ca familia să fie dizolvată, ca credința să nu fie relativizată, ca suveranitatea să nu fie criminalizată și ca dreptatea să nu fie definită la Washington.
Multipolaritatea nu este un vis. Este realitatea care se construiește zilnic, în ciuda propagandei și a tăcerii impuse. Este singura șansă pentru o lume în care nu doar capitalul decide, ci și cultura. Nu doar piețele, ci și altarul. Nu doar algoritmul, ci și sufletul.
Aceasta este lupta noastră: nu pentru hegemonie, ci pentru viață. Nu pentru dominație, ci pentru rădăcini. Nu pentru globalizare, ci pentru pluralismul organic al lumii create de Dumnezeu, nu de bursă. Iar cei care înfruntă astăzi imperiul în numele jertfei, al memoriei și al Adevărului nu sunt dușmanii democrației, ci ultimii apărători ai omenirii libere.
Citat din surse corect informate, nepropagandistice ca cele ale “BRICS” (verificare la linkurie oficiale date jos):
Vladimir Putin s-a împăcat cu marele rabin al Rusiei, Berel Lazar, care a revenit la Kremlin, el fiind şi şeful filialei din Rusia a marii organizaţii iudaice Chabad, după ce Berel Lazar şi alţi rabini părăsiseră Rusia în auto-„exil“ în urmă cu 3 ani, când au condamnat „invadarea Ucrainei la ordinul lui Putin“. În acelaşi timp şi Israelul a trecut de partea Rusiei, votând la ONU, în 24 februarie 2005, alături de SUA, împotriva susţinerii integrității teritoriale a Ucrainei şi respingând „condamnarea fermă a invaziei Rusiei asupra vecinului său“.
Nu e întâmplător că, din momentul demarării misiunii lui Steve Witkoff, el însuşi de origine iudaică şi negociatorul şef al lui Donald Trump, trimis la Vladimir Putin pentru stabilirea noii ordini mondiale urmare războiului Rusiei cu Ucraina, s-a realizat şi împăcarea lui Putin cu marele rabin al Rusiei. A spus-o rabinul şef al Israelui, Kalman Bar, că e influenţa Casei Albe conduse de Trump. Steve Witkoff este şi emisarul special al președintelui american Donald Trump pentru Orientul Mijlociu, pentru rezolvarea favorabilă a problemelor Israelului cu palestinienii Hamas şi cu Iranul, începându-şi diplomaţia din ianuarie 2025, iar discuţiile cu Putin nu par să se limiteze la problema ucraineană. Aşa că în toiul negocierilor ruso-americane, Putin îl primeşte în biroul său de la Kremlin pe marele rabin Lazar în 20 februarie 2025, după ce se certaseră în 2022, rabinul arătându-se atunci, în urmă cu 3 ani, revoltat de intrarea armatei ruse în Ucraina şi părăsind cu scandal Rusia. Lazar a venit la Putin însoţit de președintele Federației Comunităților Evreiești din Rusia, Alexander Boroda, rabin şi el.
–
La întâlnirea de la Kremlin din 20 februarie, Vladimir Putin îi spun către fostul său prieten mare rabin: „…Sunt încântat să te văd. În primul rând, aș dori să vă rog să transmiteți cele mai bune urări lui Alexander Trufanov, cetățeanul nostru [rus şi israelian], și celor dragi săi în legătură cu eliberarea sa din captivitate [unde era prizonierul Hamas]… acest lucru a fost posibil, printre altele, datorită politicii consecvente a Federației Ruse privind reglementarea Orientului Mijlociu…“.
Rabinul-șef al Rusiei Berel Lazăr: „Tocmai m-am întâlnit cu el acum câteva zile, duminică. Este greu să găsești cuvinte pentru a exprima recunoștința față de tine… Tot timpul am știut că te gândești personal la el și chiar președintele Israelului ți-a trimis o scrisoare prin care să-ți mulțumească pentru implicare… Astăzi, mulțumesc lui Dumnezeu, comunitatea evreiască din Rusia face pași incredibil de mari, se construiesc multe și devin disponibile noi programe pentru tineret… Când ne uităm la ceea ce se întâmplă în Europa cu antisemitismul, degradarea și liberalismul ei, totul se datorează faptului că nu au aceste valori. Și cred că oamenii se uită la tine astăzi și își dau seama că ai avut dreptate…“
Vladimir Putin: „Din partea mea, aș dori să vă mulțumesc pentru implicarea activă în societatea civică din țara noastră și pentru contribuția dumneavoastră la Muzeul Toleranței…“ („Jewish Museum and Tolerance Center“, trad. „Muzeul Evreiesc şi Centrul Toleranţei“).
Berel Lazar: „Ne dorim ca fiecare oraș [rusesc] să aibă un astfel de centru. Dacă există un muzeu, un centru comunitar, un centru cultural, este foarte important. Nu este doar pentru evrei, este pentru toată lumea. Ușile noastre sunt deschise oricui…“
Vladimir Putin: „Asta vom face, vom lucra împreună. Multumesc!“
–
Rabinul Berel Lazar i-a mai cerut atunci președintelui rus şi ca vechea sinagogă din Simferopol, din Crimeea (până atunci considerată „răpită Ucrainei în 2014“), unde fiul său, rabinul Yechezkel Lazar, servește ca rabin, să fie returnată comunității evreiești. Putin a acceptat imediat şi, la ordinul lui, aceasta a fost repede returnată, fiind în curs de renovare pentru comunitatea evreiască. Statul rus a mai demarat în acelaşi timp şi renovarea altor sinagogi, precum în Siberia.
Totodată s-a aranjat şi vizita rabinul şef al Israelului la Moscova, la centrele comunităţii iudaice Chabad, condusă de Berel Lazar, cel care tocmai s-a întors „pocăit“ la Putin.
Aşadar, timp de trei zile, începând din 28 februarie 2025, Rabinul-șef așkenaz al Israelului, Kalman Meir Bar, a vizitat centrele iudaice chabad de la Moscova şi a participat la „Ziua Rabinilor Ruşi“ şi la alte întâlniri.
În comunicatul său, rabinul şef Kalman Bar arăta că a fost invitat la Moscova nu doar de rabinul șef al Rusiei, Berel Lazăr, ci și de „autoritățile locale care încearcă să consolideze din nou relațiile cu Israelul sub îndrumarea administrației Trump“ şi că „După votul dat la ONU [nefavorabil Ucrainei], relațiile dintre Israel și Rusia continuă să se încălzească“. Times of Israel, anunţând plecarea rabinului şef la Moscova, lămurea informaţia cu precizarea că „Relațiile dintre Israel și Moscova au fost tensionate de când Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022. Timp de trei ani, Ierusalimul a căutat să mențină un echilibru delicat între sprijinul său de principiu pentru Ucraina și nevoia acesteia de a păstra legăturile cu Moscova… Luni [24 februarie 2025], totuși, Israelul s-a alăturat SUA și Rusiei în votul împotriva unei rezoluții a Adunării Generale a Națiunilor Unite prin care se cere reafirmarea integrității teritoriale a Ucrainei, respingând o condamnare fermă a invaziei Rusiei asupra vecinului său cu ocazia celei de-a treia aniversări a războiului. Ber va petrece câteva zile în Rusia, inclusiv Shabbatul în cartierul evreiesc Marina Roscha din Moscova.“
–
Semnalele de posibilă împăcare cu Vladimir Putin sau de re acceptare de către iudaismul global a lui Putin mai apăruseră şi anterior, căci diplomaţia rusă nu a renunţat niciodată la relaţiile sale bune cu o parte cât mai mare posibil dintre liderii evrei, chiar dacă o altă parte l-au susţinut pe Zelensky.
Rusia a declarat tot timpul că luptă cu „naziştii“ din Ucraina, nu cu evreii sau cu iudaismul, deşi Zelensky şi unii oligarhi ucraineni adversari ai Rusiei, sunt evrei, ceea ce a condus şi la reacţii ruseşti anti-iudaice, la anumite nivele în stat.
Iar Israelul nu a acceptat niciodată să se alăture la sancţiunile internaţionale împotriva Rusiei, cum au făcut ţările europene.
În acest sens poate fi văzut şi articolul relativ elogios din 14 februarie 2023 al lui Malcolm Hoenlein, fost vicepreședinte executiv al Conferinței Președinților Marilor Organizații Evreiești Americane, „Putin și evreii“, în săptămânalul evreiesc Mishpacha nr.949, în care Hoenlein îşi amintea cum, pe când Putin era doar şeful KGB, la o întâlnire de vârf de la Moscova, în 1998, l-ar fi susţinut împotriva Iranului. „Am spus liderilor ruşi – arăta Hoenlein – că un Iran nuclear e o amenințare atât pentru Rusia, cât și pentru SUA sau Israel. În mod neașteptat, un bărbat în uniformă prezent la briefing a sărit cu aceeași analiză, dublându-ne îngrijorările. El a menționat că doar Rusia și Israelul s-au confruntat cu provocări ale terorismului atât în interiorul, cât și în afara granițelor lor. Era clar că e foarte bine informat despre politica globală. Am fost impresionați și, în acel moment, am intervenit cerând să fie prezentat“.… «Sunt Vladimir Putin», a răspuns el. «Sunt șeful KGB».“
Hoenlein mai arăta că:
„Putin exprimă o atitudine pozitivă față de evrei. El l-a avertizat odată pe Arafat [fostul lider al Palestinei] că un atac asupra Israelului ar fi un atac asupra Rusiei, deoarece acolo trăiesc un milion de cetățeni ai săi. Mi-a povestit de mai multe ori despre familia evreiască care a împărțit un apartament cu familia lui în timp ce el creștea la Moscova. Părinții familiei evreiești, nu proprii lui părinți, erau cei care se asigurau că el pleacă la școală dimineața. El l-a considerat pe antrenorul său evreu de lupte din liceu ca fiind o figură paternă pentru el și a avut sentimente atât de bune pentru profesoara sa evreica de germană din liceu, care i-a arătat o grijă deosebită, încât i-a cumpărat un apartament în Tel Aviv în 2005. Femeia a murit de atunci, dar Putin încă deține apartamentul. Și, desigur, are legături strânse cu mulți dintre oligarhii evrei din Rusia….
Relația bună a Israelului cu Putin a fost pusă la încercare când a venit vorba de Ucraina.. Dar prezența Rusiei în regiune, precum și populația evreiască numeroasă încă rămasă în țară – dintre care mulți sunt neliniștiți cu privire la viitorul lor – trebuie luate în considerare în ceea ce privește elaborarea politicii israeliene cu privire la Ucraina. Pe măsură ce Israelul a încearcat să echilibreze aceste preocupări alături de dorința de a demonstra îngrijorarea față de Ucraina, Rusia a luat niște măsuri de represalii, cum ar fi limitarea activităților Agenției Evreiești. [Dar] de-a lungul anilor, Putin a tratat preocupările evreilor și israelienilor cu respect și a arătat o deschidere către dialog.“ (Malcolm Hoenlein)
Surse principale:
http://en.kremlin.ru/events/president/news/76302
https://chabadinfo.com/news/russia/putin-meets-thanks-russias-chief-rabbi-berel-lazar/
https://anash-org.translate.goog/israels-chief-rabbi-amazed-by-chabad-in-russia/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
https://www.timesofisrael.com/liveblog_entry/ashkenazi-chief-rabbi-to-visit-russia-thursday-to-strengthen-ties-with-communities-there/
https://mishpacha.com/putin-and-the-jews/
China a dat apoi explicatii in limba ei de lemn (goala pentru pragmaticii Putin si Trump), ca s-a abitinut pe baza unei “înțelepciunii a Sudului Global” pe care o administreaza.
https://www-fmprc-gov-cn.translate.goog/eng/xw/zwbd/202502/t20250227_11564704.html?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
https://news-un-org.translate.goog/en/story/2025/02/1160456?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
Iar daca Rusia se va asocia cu America global, cum apar semnale importante, China a inceput deja sa curteze Uniunea Europeana, pe Macron personal.
Într-o lume „instabilă”, China vrea să se apropie de Franța, anunțand pe 24 martie 2025 că speră ca vizita ministrului francez de externe din această săptămână să permită Beijingului și Parisului să își îmbunătățească relațiile într-o lume „tot mai complexă și instabilă”, potrivit Le Figaro.
Arabia Saudită a respins de un an invitația de a intra în BRICS. Participarea candva la unele intalniri nu e aderare.
Iar BRICS si celelalte organizatii date aici nu sunt o Alinata Militara, nici geopolitica strategica, ci pur economica conjuncturala intre state care au chiar si conflicte intre ele.
Arabia Saudită, care la începutul anului 2024 a primit o invitație în BRICS (blocul de cooperare economica care cuprinde Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, Iran, Egipt, Etiopia și Emiratele Arabe Unite), nu a devenit membră cu drepturi depline al blocului, a recunoscut in octombrie 2024 consilierul prezidențial rus Yuri Ushakov, conform Moscow Times.
Ministrul de externe al Regatului Faisal bin Farhan Al Saud, care a venit la intrunirea de la Kazan din 2024 în locul prințului moștenitor Mohammed bin Salman, care a respins invitația, „va participa în calitate de reprezentant al statului invitat”, a declarat Ushakov.
„Adică putem spune că Arabia Saudită va participa nu la summitul BRICS, ci la Outreach/BRICS Plus” (un fel de observator), a explicat Ushakov, referindu-se la formatul extins oferit țărilor care nu sunt membre ale organizației.
https://www.moscowtimes.ru/2024/10/23/saudovskaya-araviya-otvergla-chlenstvo-v-briks-a145714
Cum avem agenti de propaganda ai SUA sau ai Occidentului, avem si ai altor puteri, ceea ce se vede, indirect, din acest articol.
Nici Rusia nu vede altfel Romania, decat tot ca vasal “controlat”, ce trebuie preluati de la Occident.
Nici Rusia (prin „ideologul lui Putin“, Aleksandr Dughin) sau China nu au vorbit despre putere si suveranitate decât pentru ele, ca giganţi, statele mai mici din jurul lor urmând să le devină vasale lor (“controlate” de ele, in vocabularul,lui Dughin). În această situaţie, orice desprindere de colonialism a unui stat mic, e urmată de alt colonialism, pe care Dughin îl vrea al Rusiei. A spus asta fără
Spre confirmare mai vedeţi odată ce spune Aleksandr Dughin în cartea sa, Bazele Geopoliticii, că România şi alte state de la sudul Rusiei ar fi prin definiţie „provinciale“ şi fără vocaţia suveranităţii sau a autarhiei, „colaborarea reciproc avantajoasă“, fiind fluturat ca un deziderat doar pentru marile puteri, doar între ele.
„Imperativul expansiunii geopolitice a Rusiei în direcţia sudică – scrie deci Dughin – determină Noua ordine geopolitică a Sudului și structura compoziţiei acelor regiuni care fac parte din frontierele administrative ale Rusiei sau din componenţa statelor aliate cu Rusia (CSI).
De aceea, analiza periferiei razelor geopolitice actuale și parţial actuale nu trebuie să devieze nici pentru o clipă de la tendinţa iniţială, dictată de legile geopoliticii.
În sens restrâns, din „Sudul rusesc” fac parte următoarele zone:
1. Nordul peninsulei Balcanice din Serbia până în Bulgaria;
2. Moldova, Sudul și Estul Ucrainei;
….
Asupra acestor zone este stabilit un control strategic continental.
Toate aceste zone, însă, trebuie privite ca niște baze ale unei expansiuni geopolitice ulterioare spre sud și nu ca pe niște frontiere „veșnice” ale Rusiei.
Sectorul geopolitic de sud al Rusiei: 1 – Balcanii 2 – România-Moldova 3 – Crimeea – Ucraina de Sud-Est 4 – Regiunea Rostov şi Ţinutul Krasnodar 5 – Caucaz 6 – Asia Centrală (inclusiv Xinjiang) 7 – Tibet, Mongolia şi Manciuria.
Prezenţa unor zone de litoral ce nu se ală sub controlul heartland-ului este, din punct de vedere geopolitic, un pericol permanent de reducere chiar și a acelor teritorii care, în momentul de faţă, sunt unite destul de bine cu Centrul Eurasiei. Destrămarea URSS și apariţia, pe baza fostelor republici unionale, a structurilor politice independente ne oferă un exemplu impresionant al faptului că renunţarea la expansiunea în exterior, spre ţărmurile sudice ale continentului (retragerea armatelor sovietice din Afganistan), va avea drept consecinţă mutarea inevitabilă a frontierelor de nădejde ale Moscovei, departe, către nord, în interiorul continentului. Slăbirea prezenţei continentale nu va da naștere la un vacuum sau la intensificarea suveranităţii teritoriilor „eliberate”, fiindcă statutul lor provincial exclude cu bună știinţă autarhia lor geopolitică. Locul influenţei telurocratice a Moscovei îl ocupă, imediat, influenţa talasocratică a atlantismului (într-o formă sau alta).“
De fapt Dughin spune că: România, Moldova, Ucraina centrală şi Serbia, trebuie să fie o singură ţară a imperiului rus al EuroAsiei:
“România și Moldova reprezintă două părţi ale unei regiuni geopolitice unice, populată de un etnos ortodox unitar – urmașii dacilor care vorbesc o limbă din grupa romanică și care au acumulat, într-o mare măsură, elementele culturale, lingvistice și rasiale din anturajul slav. Din punctul de vedere al geopoliticii, unirea României și a Republicii Moldova este iminentă, dar Moscova trebuie să se străduiască să înfăptuiască această unificare potrivit intereselor sale, pentru a include acest spaţiu în zona unde deţine controlul strategic nemijlocit. Cultura României reprezintă, în ansamblu, modelul tipic ortodox care unește direct aceste pământuri cu Eurasia. Singurul obstacol pentru a integra definitiv aceste pământuri în Rusia îl constituie factorul lingvistic și apropierea geopolitică de regiunile catolice. Pe lângă toate acestea, în vestul României, în Banat, este semniicativ procentul ungurilor-catolici și al românilor-uniaţi.
Prin România, Republica Moldova și Ucraina Centrală trece o fâșie neîntreruptă, populată de popoare ortodoxe, care unește pământurile Rusiei cu Serbia, avanpostul Eurasiei în Balcani. Este în interesul Eurasiei ca acest ţinut să se transforme într-o regiune strategică și culturală unitară – de fapt într-o singură ţară. Aceasta înseamnă că Moscova trebuie să ie iniţiatoarea integrării moldo-române – pusă, de la bun început, sub semnul ortodox și eurasiatic. Totodată, este important ca enclava ortodoxă românească, din răsărit și din apus, să unească popoarele ortodoxe slave – ucrainenii și sârbii -, asigurând în felul acesta continuitatea integrării teritoriale, bazată nu atât pe particularităţile etnice, cât pe cele confesionale și pe înrudirea culturală…”
(din capitolul „România şi Republica Moldova – integrare sub ce semn?“, în cartea lui Aleksandr Dughin, în „BAZELE GEOPOLITICII. Viitorul geopolitic al Rusiei“
https://www.academia.edu/23997452/Alexandr_Dughin_Bazele_geopoliticii )
România NU FACE PARTE din spațiul slav. Am fost supusi invaziei slave începând cu sec 6-7 d.H, dar suntem mai vechi pe aceste pământuri decât oricare dintre vecinii noștrii actuali. Toți, vinituri: toți invadatori în ultimii două mii de ani.
Vorbele lui dugheană sunt doar expresia ideologiei expansioniste a muscalilor: scuză-motiv-îndemn de a trece peste vecini, în absolutul lor interes și în tot același dispreț pentru dreptul natural și al pământului respectiv.
Am fost călcați de muscali de 10 ori într-o sută și cinzeci de ani și ne-a ajuns până în gât *eliberarea ortodocșilor* de sub papucul otoman, cizma nemțească sau ciocatele americane.Să și-o țină pentru cine vor ei alții, dar nu pentru noi.
Știu, ne vor călca iar, în drumul Ursului zgândărit de Apus către inima Europei, dar nu vom fi niciodată gubernie a imperiului lor, chiar dacă au rupt Moldova în două după nebunul de Napulăion. Nu ar fi corect din partea Istoriei….
Grupul Quad (Quadrilateral Security Dialogue) reuneşte Australia, India, Japonia şi Statele Unite şi a demarat în 2007.
Quad s-a reunit la nivel de miniştri de externe şi sub prima administraţie (anterioară) a lui Donald Trump şi s-a bucurat de sprijin bipartizan, republican şi democrat, aşa cum reiese din formarea unui „Quad Caucus“ al Congresului înaintea summitului. Biden a ridicat Quad la nivelul de lideri în 2021
Biden, întâlnindu-se în 21 septembrie 2024 cu prim-ministrul japonez Fumio Kishida, primul ministru indian Narendra Modi şi prim-ministrul australian Anthony Albanese, lângă oraşul său natal, Delaware, a subliniat importanţa menţinerii Quad, pe care îl vede ca pe o realizare a politicii sale externe.
Liderii au anunţat operaţiuni comune de pază de coastă anul viitor, 2025, care vor include personal australian, japonez şi indian, care va petrece timp pe o navă a pazei de coastă din SUA.
Ţările planifică o cooperare sporită în domeniul logisticii militare, au spus oficialii. Liderii au planificat, de asemenea, să extindă un parteneriat indo-pacific pentru conştientizarea domeniului maritim, lansat în urmă cu doi ani.
De asemenea, ţările vor anunţa planuri pentru o cooperare sporită în domeniul logisticii militare, au declarat oficialii.
În timp ce Casa Albă a spus că summitul Quad nu a fost îndreptat către nicio altă ţară şi că Beijingul nu ar trebui să găsească nicio problemă cu iniţiativa, Biden a început sesiunea de grup a summit-ului cu un briefing despre China.
Într-o declaraţie comună care nu a numit guvernul chinez pe nume, liderii au condamnat ”manevrele coercitive şi intimidante în Marea Chinei de Sud”.
Analiştii au spus că noile iniţiative de securitate maritimă vor trimite un mesaj către Beijing şi vor reprezenta o schimbare suplimentară a accentului activităţilor Quad către problemele de securitate, reflectând preocupările tot mai mari cu privire la intenţiile Chinei.
Preşedintele chinez Xi Jinping s-a opus grupării Quad, ca fiind „un efort de a încercui Beijingul şi de a intensifica conflictul“.
Biden a descris Beijingul ca având o tactică de schimbare, dar nu o strategie, în timp ce a continuat să testeze Statele Unite în Marea Chinei de Sud şi de Est, precum şi în strâmtoarea Taiwan.
”Credem că Xi Jinping încearcă să se concentreze pe provocările economice interne şi să minimizeze turbulenţele din relaţiile diplomatice ale Chinei şi, de asemenea, caută să-şi cumpere spaţiu diplomatic, în opinia mea, pentru a urmări în mod agresiv interesele Chinei”, a spus Biden.
Beijingul revendică aproape toată Marea Chinei de Sud, inclusiv teritoriul revendicat de Filipine, Brunei, Malaezia şi Vietnam. De asemenea, revendică teritorii din Marea Chinei de Est contestate de Japonia şi Taiwan. China consideră, de asemenea, Taiwanul guvernat democratic ca fiind propriul său teritoriu.
Declaraţia comună a liderilor Quad a inclus un limbaj clar despre Coreea de Nord, condamnând lansările sale de rachete balistice şi ”activitatea cibernetică rău intenţionată”.
Un oficial american a declarat că liderii Quad împărtăşesc îngrijorarea cu privire la asistenţa militară rusă pentru Coreea de Nord.
Grupul îşi intensifică eforturile pentru a furniza tehnologii critice şi de securitate, inclusiv o nouă reţea deschisă de acces unde radio digitale (telefonie mobilă, Internet etc.), în Insulele Pacificului şi Asia de Sud-Est, regiuni cu concurenţă intensă a China faţă de ele.
Despre grup si la:
https://en.wikipedia.org/wiki/Quadrilateral_Security_Dialogue