The Family Documentar Netflix – Klaus Iohannis și Susținerea Referendumului Pentru Căsătorie

Incorect Politic
August 20, 2019

Via Justițiarul:

Jeff Sharlet este un scriitor american de origine evreiască, ale cărui fabulații despre organizația creștină „The Fellowship Foundation” („Fundația Frăția”) – care cică este secretă și ar decide liderii lumii – au stat la originea scenariului pentru documentarul „Familia: Fundamentalismul și politica americană” difuzat de compania americană Netflix.

Documentarul are cinci episoade, iar scenariul se bazează pe cărțile „The Family” și „C Street”, scrise de Jeff Sharlet, scriitor, ziarist și profesor de jurnalism la Dartmouth College.

Punctul de plecare pentru speculațiile lui Sharlet este reprezentat de „Micul dejun cu rugăciune” al președinților americani. Primul „Mic dejun cu rugăciune” a avut loc în februarie 1953, când era președinte Dwight Eisenhower. România, care copiază într-un „mimetism” nefast toate „frecțiile” americane începând cu „Valentine’s Day” și terminând cu „Halloween”,  a importat și acest eveniment, fiind promovat insistent de liberalul Ben-Oni Ardelean (senator în mandatul 2012-2016 și deputat în legislatura 2016-2020), un evreu trecut la cultul baptist.

S-au găsit „trompetele” serviciilor secrete trădătoare, ca Cozmin (cacofonie meritată și intenționată) Gușă sau Andrei Caramitru, care să susțină că misterioasa organizație religioasă din SUA, „The Fellowship Foundation”, cu influențe în politica americană și internațională, l-a angrenat pe Iohannis în susținerea Referendumului pentru familia tradițională. Se vede din start că este o tâmpenie, fiindcă Iohannis a contestat acest Referendum și a făcut tot posibilul ca să-l boicoteze, fiind sprijinit inclusiv de Biserica Evanghelică a sașilor, din care face parte. (Detalii aici: Biserica evanghelică a sașilor boicotează Referendumul și-l susține politic pe enoriașul său, Klaus Iohannis!)

Iată ce spunea Klaus Iohannis înainte de Referendumul pentru familie: „În chestiunea revizuirii Constituţiei încă nu este rândul meu să mă exprim. Însă în acest context cred că este foarte important să reiterez un lucru în care cred fiindcă eu provin dintr-o minoritate etnică şi religioasă, eu cred că trebuie să revenim la ceea ce se numeşte toleranţă şi acceptarea celuilalt, acceptarea celuilalt cu bune şi cu rele. Nu suntem toţi la fel, nu toate gupurile etnice şi toate grupurile religioase sunt la fel. Este greşit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios şi a solicitărilor ultimative. Eu nu cred în ele şi nu le sprijin. Sunt adeptul toleranţei, al încrederii şi deschiderii spre celălalt.”

Și după eșecul Referendumului, tot Klaus Iohannis: „Vă amintiţi, când a apărut acea idee cu referendumul, eu, dintr-odată, am devenit inamicul public numărul unu pentru o grămadă de oameni, când am spus că trebuie să fim toleranţi. Şi s-a văzut că, din păcate, am avut dreptate. Cei care au promovat referendumul au fost orice numai toleranţi nu. Dar românii au fost mult deasupra acestui discurs. Au dat o lecţie imensă acestor infatuaţi care au propagat ura şi, pur şi simplu, cum se spune mai popular, i-au tratat cu flit.” Coloratul termen „flit” denotă diplomația de maidan și „bogăția” vocabularului președintelui impus României. Nu mai vorbim de faptul că taman cel mai îngâmfat și arogant individ din România spune despre alții că sunt infatuați!

În „ghiveciul” documentarului „Familia: Fundamentalismul și politica americană”, pe lângă protestantul luteran Klaus Werner Iohannis, pe care îl vedem în episodul intitulat foarte potrivit pentru el „Dictatori, criminali și hoți”, mai apar neoprotestanții baptiști Ben-Oni Ardelean (deputat PNL) și Robert Aderholt (congresman american), plus Vlad Levente Viski, directorul executiv al MozaiQ, organizație care militează pentru drepturile comunității LGBT.

Ca argumente pentru a face credibilă ipoteza susținerii Referendumului pentru familie de către Iohannis, propagandiștii statului subteran („Deep state” – de fapt adevărata „familie” conducătoare din umbră) au invocat legăturile dintre președintele alogen al României – instalat în funcție de ramificațiile internaționale ale aceluiași „Deep state” prin intermediul statului subteran autohton – și cei doi membri ai „Frăției”,  congresmanul baptist american Robert Aderholt și pocăitul Ben-Oni Ardelean, pastor baptist în perioada 1998-2008 și parlamentar PNL.

Cine sunt cei doi?

Robert Aderholt este un congresman și propagandist american, misionar baptist, care a făcut numeroase deplasări în estul Europei, susținut financiar de „The Fellowship Foundation” („Fundația Frăția”), conform documentarului „Familia: Fundamentalismul și politica americană” difuzat de Netflix.

Scriitorul Jeff Sharlet, în episodul patru din serialul „Familia: Fundamentalismul și politica americană”, intitulat „Dictatori, criminali și hoți”: „Aderholt nu e un politician renumit în SUA, deși a lucrat cu Familia de mai mulți ani. Însă în România este o personalitate. În România, Albania, Muntenegru… Familia se concentrează pe țărișoare nebăgate în seamă de nimeni altcineva și înțelege că ele pot avea o influență mult peste dimensiunile lor.”

Cu prilejul vizitei din 2017, Robert Aderholt a fost decorat de președintele Klaus Iohannis cu distincția Ordinul național „Steaua României” și a apărut într-un interviu aranjat la Antena 3 de adventistul Mihai Gâdea, directorul postului. Asta nu înseamnă că Iohannis a fost convins de propaganda neoprotestantă a congresmanului american, sasul fiind dispus să decoreze slugarnic și instalatorul sau electricianul de la Casa Albă.

Robert Aderholt a fost decorat de Klaus Iohannis.

Ben-Oni Ardelean este un liberal baptist cu o cultură rudimentară și un vocabular redus, care se exprimă mai bine în engleză decât în limba română, invitat permanent la emisiunea „Sinteza zilei” a pocăitului Mihai Gâdea, director la Antena 3 și fost predicator adventist de ziua a 7-a. Ca o paranteză, Gâdea este căsătorit cu Agatha Kundri, fiica unui pastor adventist și absolventă a Universității de Vest din Timișoara în anul 2004, o universitate antiromânească și secesionistă. Cei doi au o fată, botezată Maisha Karina, în conformitate cu spiritul lor cosmopolit și adventist .

Ben-Oni Ardelean are două doctorate, fiind doctor în Științe Politice atestat în 2009 de fabrica de politruci globaliști neomarxiști „Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București” – demnă succesoare a fabricii de politruci comuniști marxiști „Ștefan Gheorghiu”, căreia i-au preluat nu doar spațiul, ci și ideologia, cosmetizată în format neomarxist progresist – și doctor în Teologie la Universitatea din București (2010). Nu ne mai miră, în ziua de azi sunt mai mulți doctori în științe pe o scară de bloc, decât erau înainte de 1990 într-un oraș întreg!

Ardelean a format primul grup de rugăciune după modelul „Fundației Frăția”, din SUA și a sprijinit „Micul dejun cu rugăciune”, copiat de umilele maimuțe ecumeniste tot după modelul american. „Fundația Frăția” („The Fellowship Foundation”) –  numită și „Familia” în serialul difuzat de compania americană Netflix – este legătura dintre deputatul de Timiș Ben-Oni Ardelean și congresmanul american Robert Aderholt.

„Prima persoană care a luat legătura cu Frăția a fost pastorul meu din orașul Hațeg, unde am crescut. El a format primul grup de rugăciune după modelul Frăției, din SUA. A pus bazele acestui grup, care se întrunea anual. După câțiva ani, am fost pus în legătură cu Frăția în SUA. Cred că este un concept foarte bun de a avea în Iisus un model de conducere, de credință. Și este o rețea care creează prietenii. Domnul congresman Aderholt îmi este un prieten drag și mulți dintre membrii Congresului SUA sunt și ei buni prieteni de-ai mei, cum sunt și parlamentari din alte țări. Este foarte important ca toți cei din rețea să știe că avem prieteni peste tot. Ne consultăm în diferite chestiuni și încercăm să ne ajutăm să protejăm Familia. Să încercăm să promovăm un mod mai bun de a ne trăi viața în numele lui Iisus.”, a declarat Ardelean, devenit „vedetă” a documentarului  de pe Netflix.

Ben-Oni Ardelean și-a etalat freza și fizionomia asemănătoare cu ale bolșevicului Gogu Rădulescu în documentarul difuzat de „Netflix”.

Cam acesta a fost „fumigena” cu Iohannis și „susținerea” de către acesta a Referendumului pentru familie, de unde sioniștii care au produs documentarul de pe Netflix, plus papagalii Cozmin Gușă și Andrei Caramitru, au dezvoltat o întreagă conspirație, condimentată cu povești despre spionaj (cazul „Maria Butina”, o agenta rusoaică chipurile infiltrată la „Micul dejun cu rugăciune” din anul 2017) și conexiunea religioasă dintre  ortodoxia română cu cea rusă,  toate acestea ajungând previzibil și inevitabil la legături secrete cu rușii… ca-n filmele cu proști.

O porcărie de film cu un scenariu fantezist, construit pe eșafodajul fragil al unor simple speculații susținute de pseudo-argumente senzaționale, care pune accent pe efectul emoțional obținut prin prestația actorilor din documentar. Am regretat timpul pierdut în fața televizorului și le spun curioșilor, cei care vor fi tentați să urmărească documentarul, să vizioneze direct episodul patru, unde subiectul este România, angrenată într-o ridicolă teorie a conspirației.

Dacă sunteți abonați Netflix și vă interesează conspirații reale, chiar dacă sunt prezentate în filme de ficțiune, vă recomand excelentul serial „Prison Break”, unde o să vedeți cum „Deep state” (statul subteran), în film cu numele „Compania”, conduce din umbră SUA și cum lucrează cu asasini profesioniști pentru a fi veșnic la putere.

Marius Albin MARINESCU

*

Sterie Ciumetti: Documentarul este interesant deoarece prezintă oarecum adevărul despre politica americană, totuși audienței îi lipsește un element fără de care adevărul este difuz. Adică există organizații secrete care decid liderii lumii, o putere ocultă aflată peste puterea politică, un stat adânc sau paralel ce acționează deasupra legii, membrii acestor grupuri oculte fiind deseori de etnie jidănească. În film ei sunt prezentați ca fiind albi familiști sau fundamentaliști religioși, ceea ce parțial este adevărat, jidanii sunt fundamentaliști religioși crezându-se poporul ales al cărui destin este să conducă lumea, iar celelalte popoarele să le fie sclavi, conform “sfintei” lor cărți, Talmudul. Firește că pelicula urmărește să demonizeze bărbații albi și acesta este efectul dorit de realizator. Cine e treaz și se află într-o conversație cu cineva care a văzut filmul poate să se folosească de documentar pentru a evidenția etnia celor care se află în spatele puterii.