Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Octavian Dimarescu
Incorect Politic
Martie 20, 2025
Suveranismul Socialist: O Idee pentru Redefinirea României în Lumea Multipolară
România se află într-un moment de cotitură, prinsă între un sistem neoliberal globalizat care i-a subminat suveranitatea economică și o lume multipolară în care statele emergente încep să-și revendice independența politică și economică. După mai bine de trei decenii de integrare într-un model economic dominat de marile corporații occidentale și de instituțiile financiare internaționale, România se confruntă cu un declin demografic sever, cu o dezindustrializare accelerată și cu o dependență economică ce o transformă într-o anexă a centrelor de putere globală. Statisticile sunt elocvente: peste 5 milioane de români au părăsit țara în căutarea unui trai mai bun, industria națională a fost redusă cu mai mult de 60% comparativ cu anii ’90, iar economia este bazată în proporție covârșitoare pe consum și importuri, în loc de producție și autosuficiență. Acest model economic nu este întâmplător, ci este rezultatul unui proces sistematic de subjugare economică prin care România a fost transformată într-un stat dependent, incapabil să își stabilească propriile priorități și să își protejeze interesele naționale.
Globalizarea neoliberală a fost impusă Europei de Est sub pretextul democratizării și modernizării, însă în realitate a avut drept scop integrarea statelor postcomuniste într-o piață globală dominată de capitalul occidental. Conform teoriei „trilemei globalizării” a economistului Dani Rodrik, statele care acceptă integrarea economică globală trebuie să renunțe fie la suveranitatea națională, fie la democrația reală, întrucât nu pot menține simultan un control politic și economic independent în fața forțelor pieței globale. România, asemenea altor țări din Europa Centrală și de Est, a fost împinsă spre un model care a sacrificat suveranitatea în favoarea unei dependențe economice care îi limitează drastic capacitatea de a-și defini viitorul. Aceasta nu este o consecință a unor greșeli accidentale, ci o strategie deliberată a centrelor de putere globală pentru a menține România într-o stare de subordonare economică și politică.
În acest context, suveranismul socialist nu este doar o alternativă teoretică, ci o necesitate istorică pentru recuperarea independenței economice și politice a țării. Acest model îmbină principiile suveranității economice, prin care statul controlează sectoarele strategice și își protejează industria, cu cele ale justiției sociale, prin care veniturile naționale sunt redistribuite echitabil, iar muncitorii beneficiază de protecție economică. Suveranismul socialist nu propune o întoarcere la centralismul economic rigid al epocii comuniste, dar nici o continuare a capitalismului speculativ, în care statul este redus la un simplu administrator al intereselor corporațiilor. Acesta este un model economic și politic în care statul joacă un rol activ în dezvoltarea economică, impunând reguli clare asupra pieței și garantând că economia națională funcționează în interesul cetățenilor, nu al capitalului străin.
Un stat nu poate fi cu adevărat suveran fără control asupra propriilor resurse naturale și economice. România dispune de rezerve de gaze naturale estimate la peste 200 de miliarde de metri cubi în Marea Neagră, de resurse semnificative de petrol, de un sector energetic diversificat și de unul dintre cele mai mari fonduri forestiere din Europa. Cu toate acestea, peste 80% din sectorul energetic este controlat de companii străine, iar profiturile realizate în România sunt exportate în afara țării, fără a fi reinvestite în economia națională. Aceasta este esența capitalismului colonial, în care resursele unei națiuni sunt exploatate de capitalul străin, iar populația locală nu beneficiază de aceste bogății.
O economie suverană presupune naționalizarea resurselor strategice, astfel încât profiturile din energie, gaze și petrol să fie reinvestite în dezvoltarea infrastructurii și a industriei naționale.
Modelul norvegian, în care veniturile din petrol sunt direcționate către un fond suveran ce finanțează dezvoltarea economică, ar putea servi drept inspirație pentru România, dar aplicat într-un cadru socialist, în care redistribuirea veniturilor este concepută astfel încât să sprijine întreaga populație, nu doar anumite sectoare economice. În paralel, este esențială crearea unui cadru legislativ care să prevină privatizările frauduloase și vânzarea activelor strategice către investitori străini.
Un alt pilon al suveranismului socialist este reindustrializarea economiei românești. Înainte de 1989, România avea o economie industrializată care producea bunuri competitive pe piețele internaționale. Astăzi, țara a fost transformată într-o piață de consum pentru produsele manufacturate din Occident, în timp ce capacitatea sa industrială a fost desființată. România importă în prezent 75% din produsele sale de consum, în condițiile în care ar putea produce o mare parte dintre acestea pe plan intern. Un stat suveran trebuie să își asume responsabilitatea de a reconstrui capacitatea industrială, printr-un program național de reindustrializare și prin investiții în producția de bunuri cu valoare adăugată ridicată.
Un model economic suveran și socialist trebuie să reglementeze accesul capitalului străin pe piața națională, impunând condiții clare pentru multinaționalele care operează în România. Aceste companii trebuie să fie obligate să reinvestească o parte semnificativă a profitului în economia locală și să colaboreze cu firmele românești pentru a asigura un transfer real de tehnologie și cunoștințe. Acest model a fost aplicat cu succes de China, care a reușit să își protejeze economia de influențele externe printr-un sistem de reglementare strictă și prin politici de industrializare accelerate.
În paralel, România trebuie să își redefinească politica externă într-un context multipolar. Modelul geopolitic propus de Aleksandr Dughin susține că statele trebuie să își construiască propriile sfere de influență, bazate pe colaborare reciproc avantajoasă, nu pe dominație economică sau militară. România trebuie să adopte o politică externă suverană, care să nu fie dictată de directivele Bruxelles-ului sau Washingtonului, ci să fie orientată spre dezvoltarea economică și consolidarea relațiilor comerciale cu state care respectă suveranitatea națională.
Lumea trece printr-o transformare profundă, în care hegemonia economică a Occidentului este contestată de noi puteri emergente, precum China, Rusia și statele din Sudul Global. În acest nou context geopolitic, România are oportunitatea de a-și revendica independența economică și de a se repoziționa ca o putere regională, capabilă să își negocieze viitorul pe baza propriilor interese. Aceasta nu este o opțiune utopică, ci o necesitate istorică. Dacă România continuă să accepte statutul de economie subordonată, va rămâne o piață de consum pentru marile puteri economice și o sursă de forță de muncă ieftină pentru Occident. În schimb, dacă adoptă un model suveranist și socialist, își poate redobândi poziția de actor economic relevant și își poate asigura un viitor independent. Alegerea este clară: fie România rămâne o anexă a sistemului neoliberal global, fie își construiește un model propriu, bazat pe protecția resurselor, dezvoltarea industrială și suveranitatea economică. Istoria a demonstrat că statele care și-au apărat suveranitatea economică au devenit puteri globale.
Național-socialist……..
România ar trebui să își construiască propriile sale uniuni. O uniune balcanică și răsăriteană cu statele din zonă și, eventual, o uniune latină cu Italia , Spania și Portugalia minus Franța.
Ce sa “unesti” latin???
ConcreT!
..
Cu crestinii – doar ortodocsii, “binele” si “raul” se discern la fel – dupa invatatura de la Iisus si nu dupa papism, familia e sacra si nu “parteneriat” cu contract prenuptial – afacere, pacatul nu se plateste cu bani – penitente papale si nici raul din viata nu se “sterge” cu trecere prin Purgatoriu, neamul pentru care raspuzi la Judecata nu e compatibil cu “Universalismul” papist, …
De asta nici nu aveam ce cauta in UE – fariseismul se cultiva la “latini”, nu la romani!
Stefan a spus, “de va fi sa inchinati Tara, inchinati-o mahomedanului caci te valasa sa-ti duci viata in credinta ta si nu latinilor care te vor obliga sa-ti schimbi credinta!”
Tot utopic este şi “Suveranismul Socialist” (socialismul este internationalist, deci tot globalist, daca nu e national-socialism) propus României aici de nenea Dimărescu (era să cred că s-a convertit Dijmărescu la comunismul colonial), realizat pe mâna Chinei sau al altor asiatici ori sud-americano şi sud-africani.
O nouă sau o altă superputere nu e neapărăt mai bună, decât pentru noile cozi de topor, care nefiind ele la putere, ci cele ale Occidentului, întrevăd o ocazie pentru sine de a se ridica. Orice altă putere străină e întotdeauna tot un stăpân. Da, vrea să cucerească prin amabilitatea, dar e tot un imperiu în căutare de colonii şi dominioane.
Acest entuziasm de nou stăpân, Occidentul pe atunci, domina România şi după 1989, prin gloata de oportunişti care se voiau pe sine pe val şi se urcaseră acolo, confiscând puterea.
Iar China îndatorează crâncen unde ajunge şi apoi preia, cum a făcut şi în Africa, unde – caz aproape nouă – mai întâi a îndatorat şi apoi a preluat şi compania lui Frank Timiş, African Minerals Limited (AML), apoi a preluat-o şi astfel a ajuns Horaţiu Potra să lucreze pentru gigantul metalurgic chinez Shandong Steel, lui Potra schimbându-i-se patronul şi încasând astfel aproape opt milioane de dolari, timp de trei ani, ca să protejeze cu mercenarii lui interesele economice din Africa ale Partidului Comunist Chinez.
Acum sunt doar alţi oportunişti, care spun că ne vor tot doar binele, chipurile, ca şi oportuniştii din anii 1990, şi, actori fiind, ridică în slăvi mincinoase China, Asia sau Sudul Global.
https://www.riseproject.ro/investigations/uncategorized/cum-l-au-platit-chinezii-pe-mercenarul-horatiu-potra/
Domnule “Sofocle Scepticus”, esti simpatic, dar ai o problemă de înțelegere a termenilor. Eu nu propun să schimbăm un stăpân cu altul, ci să nu mai avem niciun stăpân. Ideea că orice formă de suveranism ar fi „tot un globalism, doar că altfel” e exact genul de gândire care a ținut România în genunchi după ‘89. Că vezi tu, dacă nu ești slugă la Occident, înseamnă că vrei să fii slugă la China, și uite așa nu mai rămâne nimic de discutat, totul se reduce la „dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră”. Fix așa am ajuns colonie, că n-am fost în stare să concepem ideea că România poate juca și ea un rol în geopolitică, nu doar să fie teren de joacă pentru alții.
Apoi, hai să lămurim povestea asta cu socialismul. Socialismul „e internaționalist” doar în propaganda de manual, aia scrisă pentru fraierii care trebuie să creadă că toată lumea cântă „Internaționala” la unison. În realitate, TOATE statele care au avut un proiect socialist real și-au pus în prim-plan interesele proprii. URSS n-a fost un club de prietenie între popoare, ci un imperiu care și-a jucat interesele. China? Exact la fel. Coreea de Nord? La fel. Așa că teoria că „socialismul n-are ce căuta în suveranism” e fix ce trebuie să creadă ăia care nu știu istorie.
Și nu, nu propun să ne îndatorăm la chinezi. Dar uite unde ne-a adus „capitalismul occidental”, ăla despre care te prefaci că nu-l vezi: industrie lichidată, terenuri agricole vândute la străini, banci controlate din afară, energie în mâna altora, iar când ni se spune să ne înarmăm, e tot cu echipamente cumpărate de la americani sau europeni, că noi oricum n-avem voie să mai producem nimic serios. Dacă tot ți-e frică de datorii și preluări, uite-te la cum ne-au băgat FMI-ul și UE în capcana datoriilor pe care o să le plătească nepoții tăi. Aia nu mai e „îndatorare crâncenă”?
Dar înțeleg logica asta. Românii care au stat pe margine după ‘89 și s-au bucurat că „vine Occidentul și ne salvează” nu pot acum să accepte că au greșit. Nu, mai bine să zică că TOATĂ LUMEA vrea să ne colonizeze, că așa nu trebuie să recunoască că au stat ca fraierii și au aplaudat exact ce i-a adus în situația de azi.
Așa că te întreb eu: unde e soluția ta? Că eu aud doar „nu China, nu Asia, nu Sudul Global”. Bun. Și ce facem? Continuăm să fim în situația de azi? Continuăm să ne lăsăm economia controlată de alții? Hai să fim serioși. Dacă refuzi orice soluție și doar te plângi că „toți sunt răi”, atunci singurul lucru pe care îl faci e să aperi exact sistemul care te-a transformat în colonie occidentală.
Așa că ține minte: eu nu spun să ne mutăm dintr-o colivie în alta. Eu spun să rupem gratiile. Dacă tu vrei să rămâi în colivie doar pentru că te-ai obișnuit cu ea, e treaba ta. Dar lasă-i pe alții să gândească mai departe de lozincile din anii ‘90.
Eşti prea agresiv şi murdar de visceral în acuzele şi atacurile tale la persoana ca să mai fii şi garantul onestităţii!
Tu eşti un propagandist al Chinei, nu eu al Occidentului, care, din ceea ce am spus, se vde clar, de cine este onest, că nu cred în nici unii. Unde am susţinut eu Occidentul, lătrăule? Faci afirmaţii convenabile, minţind încontinuu, ca acuzând pe altul, să-ţi acoperi opera de închinare la alţii.. Ce nevoie ai de China, să îndatorezi şi mai tare România, ceea ce vrea Ponta, adevăratul candidat manciurian?
Nu ai soluţii bune pentru România, ci pentru cariera ta politrucă.
Eşti finalmente ca orice alt politician cu soluţii externe, un mincinos, doar că eşti din tabăra Asiei.
Nu-ţi “rupi lanturile”, ca Ţară, cum pretinzi, ci faci politica unui alt stăpân străin şi spui că asta este suveranism socialist.
! Sofocle Scepticus
Așa cum era de așteptat, când cineva vorbește despre suveranitate reală, primul reflex al unora este să caute să-l catalogheze într-o „tabără străină”. Dar hai să punem lucrurile în ordine.
În primul rând, unde am spus eu că România trebuie „îndatorată de China”? Sau că trebuie să „aleagă Asia”? Asta este o minciună convenabilă pentru cei care nu pot accepta ideea că România trebuie să se guverneze singură, fără să fie un pion al nimănui.
Eu nu fac „politica Asiei”, așa cum insinuezi. Eu fac politica României, ceea ce tu pare că nu poți concepe. În logica ta, orice stat trebuie să fie servil unui imperiu – fie occidental, fie asiatic. Dar exact asta este problema. De 30 de ani, România este captivă acestui mod de gândire, în care nu ne imaginăm că am putea avea o strategie proprie.
Să ne înțelegem clar: suveranismul nu înseamnă să te predai unui alt stăpân, ci să nu ai niciunul. Asta e diferența dintre mine și tine. Tu crezi că România trebuie să aleagă între doi poli de putere, eu spun că România trebuie să fie un pol de putere în sine. Asta e diferența dintre un gânditor suveranist și un executant al sistemului.
Mai mult, spui că „nu ai susținut Occidentul”, dar mă ataci pe mine pentru că nu vreau ca România să fie subordonată nici Occidentului, nici altora. Deci care e poziția ta? Pentru că, sincer, pare că te deranjează mai mult că vreau independență decât ideea că România este deja o colonie economică.
Cât despre atacurile tale personale – „lătrău”, „politruc”, „mincinos” – astea sunt exact genul de insulte aruncate de cei care nu pot combate ideile, așa că atacă persoana. Eu înțeleg de ce te frustrează discursul meu: pentru că îți arată realitatea și îți dă de ales – fie accepți că România poate fi suverană, fie recunoști că preferi să rămână subordonată.
Eu aleg suveranitatea. Tu ce alegi?
Eu am spus naţional-socialism, ca singura potentiala varianta pozitivă de socialism pentru România, nu am pledat pentru Occident, lătrăule agitat şi apucat de nevroze!
Nu eşti capabil să citeşti la rece, să vezi asta, atât de tare te roade setea de parvenitism prin cei pe care i-ai invocat ca folositori contextual României acum: „noi puteri emergente, precum China, Rusia și statele din Sudul Global“.
România e prea mică, prea îndatorată şi prea slabă acum ca să fie singură ceea ce pretinzi tu amăgitor că ar putea fi, „o putere regională“, care „în acest nou context geopolitic“ al „multipolarităţii“ dată de ridicarea Chinei, să îşi „revendice independența economică“, cum pretinzi.
Şi numai faptul că îl invoci pe rusul Aleksandr Dughin, că acesta ar avea soluţia pentru noi, de „colaborare reciproc avantajoasă“, înseamnă prosteală, căci ideologia lui Dughin înseamnă crearea EuroAsiei, cu Rusia ca lider. „Colaborarea reciproc avantajoasă“ e până la urmă o vorbă goală când e vorba de colaborarea dintre un şoricel şi elefanţii asiatici, care îl pot strivi pe cel mic şi doar din neatenţie.
Ne spui amăgitor că asiaticii pretins salvatori sunt „state care respectă suveranitatea națională“. Tare au mai respectat-o de-a lungul istorie!
Aleksandr Dughin al tău, „ideologul preşedintelui rus Vladimir Putin“, te contrazice categoric în propaganda ta, prin volumul său din 1997 “Bazele geopolitice – Viitorul geopolitic al Rusiei”, spunând că Rusia trebuie să fie cea care “să unească Moldova cu România”, pentru a include acest spațiu “în zona controlului direct strategic” al Moscovei. Iar o astfel de „integrare” trebuie făcută însă sub coordonarea Kremlinului, pentru că ar permite Rusiei să-și atingă obiectivul de a se „uni” cu Serbia, încheia Dughin. Deci ei, în ideologia lui Dughin, vizează „controlul direct“ al României, nu suveranitatea ei, un termen de care abuzaţi politrucii de câţiva ai, căutându-o tot pe afară.
Dacă tot te prezinţi drept un adept al lui Dughin, poţi verifica chiar in cartea lui că a spus aceasta despre România, că va fi sub controlul direct al Moscovei, căci o găseşti pe Internet in mai multe locuri https://www.slideshare.net/slideshow/alexandr-dughin-bazele-geopoliticii/23729296
Acesta e viitorul „suveranism“ al României?
Observ că îți place să pui etichete și să arunci acuzații, dar hai să le luăm pe rând, ca să vedem cine are un discurs rațional și cine se lasă condus de frustrări personale.
1. „Național-socialismul, singura variantă pozitivă?”
Dacă vrei să discuți serios, trebuie să înțelegi că orice formă de socialism trebuie să fie adaptată realităților naționale. Național-socialismul este un termen compromis istoric, iar să crezi că poate fi reînviat fără a atrage automat stigmatizarea internațională arată o lipsă de înțelegere a lumii în care trăim.
Un socialism național, suveranist, care protejează economia națională, resursele și clasa muncitoare, poate fi o soluție. Dar nu sub denumiri care deja au fost demonizate și nu pot fi repuse pe scenă fără consecințe.
2. România e prea mică și prea slabă ca să fie o putere regională?
Asta e exact mentalitatea care a ținut țara asta în genunchi de trei decenii. Cine a decis că România e „prea mică”? Cine a hotărât că singura noastră soartă e să rămânem slugi pentru marile puteri?
Realitatea este că țările care gândesc ca niște sclavi rămân sclavi, iar cele care își impun voința devin puteri. Dacă te uiți la Polonia, Ungaria sau Turcia, vezi țări care nu acceptă să fie doar teritorii administrate de alții.
România are resurse naturale, poziție strategică și capital uman, dar dacă toți cei care gândesc ca tine se grăbesc să spună „suntem prea mici, mai bine ne punem o lesă”, atunci evident că nu vom ajunge nicăieri.
3. „Dughin vrea controlul direct al Moscovei asupra României”
Aici îți spun clar: Eu nu sunt un adept al lui Dughin, ci un adept al suveranității României. Dughin este un gânditor geopolitic care a expus realități ale jocului de putere global, dar asta nu înseamnă că îi susțin fiecare idee. Dacă ai citit ce am spus până acum, ai vedea că nu susțin subordonarea României față de nicio putere, fie ea Moscova, Washington, Beijing sau Bruxelles.
Că Rusia are propriile ei interese este evident. Oricine crede că vreun stat mare joacă în favoarea României din altruism este fie naiv, fie ipocrit. Dar ce am spus eu mereu e că România trebuie să fie inteligentă în politica sa externă și să își negocieze poziția, nu să accepte servilismul față de o singură tabără.
4. „Colaborarea cu noile puteri emergente e doar o prosteală”
Bun, și care e alternativa ta? Să rămânem sub control occidental și să continuăm să fim piață de consum, cu industria distrusă și resursele vândute? Sau să jucăm inteligent între blocurile de putere pentru a obține avantaje economice, tehnologice și energetice pentru România?
Ce spui tu este exact discursul „mai bine stăm cuminți și luăm ordine”, pentru că „dacă încercăm să ne ridicăm, o să fim striviți”. Tocmai de asta România este unde este acum: pentru că oamenii ca tine au acceptat mereu că „nu putem mai mult”.
5. Ce înseamnă suveranismul real?
• Nu Rusia, nu China, nu SUA, nu UE. România trebuie să își decidă singură viitorul.
• Nu acceptăm să fim folosiți ca teritoriu de exploatare economică, indiferent de cine încearcă să facă asta.
• Folosim rivalitățile dintre marile puteri pentru a ne poziționa în avantajul nostru, nu pentru a fi servitorii unei tabere.
Așa că, dacă ai un argument serios despre cum România poate deveni independentă fără să își asume un joc multipolar inteligent, spune-l. Dar dacă tot ce ai sunt insulte și fatalism, atunci e clar că nu avem ce discuta. Eu caut soluții, tu cauți motive să rămâi unde ești.
„Colaborarea cu noile puteri emergente e doar o prosteală” este un fals citat din mine (se poate vedea asta cu search), pe care îl fabrici cu tupeu şi cu abilitatea demne de un farseur exersat. Tu ai vorbit pozitiv, în articolul de sus, de „colaborarea“ benefică dintre state propusă de Dughin. Tu ai găsit de cuviinţă să apelezi în argumentaţia pentru suveranitatea României la alte puteri străini, asiatice, sau la Sudul Global.
Iar “multipolaritatea” din noul vocabular al noilor propagandişti ai Estului a existat de fapt tot timpul în lume, chiar dacă unul din poli era Uniunea Sovietica, înlocuită de Rusia în prezent, sau, şi mai demult, Imperiul britanic versus Imperiul spaniol etc. Tot timpul s-au găsit oportunişti în aceste imperii sau puteri, rămaşi în afara jocului sau schemei de putere internă, să joace pentru imperiul celălalt. Aşa erau şi trădările de voivozi români de către boierii din dizgraţie, care jucau pentru alţi „poli“, visând la împlinirea lor, de fapt, nu a ţării lor.
Aşa că polii de putere ai lumii nu sunt ceva nou şi nu sunt “emergenţi” doar de ceva vreme, ceea ce ar fi o mare realizare mondială. Ei sunt în firea lucrurilor dintotdeauna.
Iar România poate începe să devină su adevărat independentă dacă nu se mai apelează, în procesul de emancipare de colonialismul străin, şi nu mai invocă laudativ tot timpul alţi potenţiali ocupanţi, chiar şi numai ocupanţi economici, precum China etc. Dar atunci instinctul vă spune că nu aţi mai avea stăpân şi nu aţi mai putea visa la un os aruncat cânilor credincioşi şi cozilor de topor, servi ai altora, ridicaţi împotriva actualilor servi ai Occidentului.
Sofocle Scepticus
Iată, amăgitorule, ce mai spune în cartea sa Aleksandr Dughin, pe care îl citezi în articol ca pildă pentru români, că România şi alte state de la sudul Rusiei ar fi prin definiţie „provinciale“ şi fără vocaţia suveranităţii sau a autarhiei (autosuficienţă la care poate ajunge doar o Rusie puternică şi mare) – de descărcat şi de la linkul
https://www.academia.edu/23997452/Alexandr_Dughin_Bazele_geopoliticii , tetxul de la pag 226-227,
deşi tu pretinzi, numindu-l pe Dughin, că el sau ei ne propun „colaborarea reciproc avantajoasă“, ca să fim astfel „suverani“.
„Imperativul expansiunii geopolitice a Rusiei în direcţia sudică – scrie deci Dughin – determină Noua ordine geopolitică a Sudului și structura compoziţiei acelor regiuni care fac parte din frontierele administrative ale Rusiei sau din componenţa statelor aliate cu Rusia (CSI).
De aceea, analiza periferiei razelor geopolitice actuale și parţial actuale nu trebuie să devieze nici pentru o clipă de la tendinţa iniţială, dictată de legile geopoliticii.
În sens restrâns, din „Sudul rusesc” fac parte următoarele zone:
1. Nordul peninsulei Balcanice din Serbia până în Bulgaria;
2. Moldova, Sudul și Estul Ucrainei;
….
Asupra acestor zone este stabilit un control strategic continental.
Toate aceste zone, însă, trebuie privite ca niște baze ale unei expansiuni geopolitice ulterioare spre sud și nu ca pe niște frontiere „veșnice” ale Rusiei.
Sectorul geopolitic de sud al Rusiei: 1 – Balcanii 2 – România-Moldova 3 – Crimeea – Ucraina de Sud-Est 4 – Regiunea Rostov şi Ţinutul Krasnodar 5 – Caucaz 6 – Asia Centrală (inclusiv Xinjiang) 7 – Tibet, Mongolia şi Manciuria.
Prezenţa unor zone de litoral ce nu se ală sub controlul heartland-ului este, din punct de vedere geopolitic, un pericol permanent de reducere chiar și a acelor teritorii care, în momentul de faţă, sunt unite destul de bine cu Centrul Eurasiei. Destrămarea URSS și apariţia, pe baza fostelor republici unionale, a structurilor politice independente ne oferă un exemplu impresionant al faptului că renunţarea la expansiunea în exterior, spre ţărmurile sudice ale continentului (retragerea armatelor sovietice din Afganistan), va avea drept consecinţă mutarea inevitabilă a frontierelor de nădejde ale Moscovei, departe, către nord, în interiorul continentului. Slăbirea prezenţei continentale nu va da naștere la un vacuum sau la intensificarea suveranităţii teritoriilor „eliberate”, fiindcă statutul lor provincial exclude cu bună știinţă autarhia lor geopolitică. Locul influenţei telurocratice a Moscovei îl ocupă, imediat, influenţa talasocratică a atlantismului (într-o formă sau alta).“
(tetxt al lui Aleksandr Dughin, în „BAZELE GEOPOLITICII. Viitorul geopolitic al Rusiei“)
Sofocle Scepticus
Dragul meu, mă tem că insiști să-mi atribui o admirație pe care n-am exprimat-o nicăieri. Am spus-o limpede și o repet fără ezitare: nu sunt discipolul lui Dughin, iar invocarea numelui său în scrierile mele nu echivalează cu adeziunea.
Faptul că analizez ideile unui geopolitician rus nu mă transformă într-un agent al intereselor rusești, la fel cum citirea lui Brzezinski sau Kissinger nu te face automat un servitor al NATO. Un om serios nu respinge o lucrare doar pentru că nu este de acord cu autorul – dimpotrivă, o studiază tocmai ca să înțeleagă logica din spatele acțiunii geopolitice.
Dughin este, într-adevăr, sincer în expresia intereselor rusești. El nu flatează popoarele mici, iar când le numește „provinciale” sau incapabile de autarhie, nu face decât să exprime poziția imperială rusă clasică. Tocmai de aceea l-am invocat: nu ca model, ci ca exemplu concret al felului în care marile puteri gândesc, fără ipocrizie, propriul proiect geopolitic.
Dacă ar exista în România un singur om politic care să gândească România la fel de brutal și de strategic cum gândește Dughin Rusia, am avea, poate, o direcție. Dar noi, în schimb, avem ori lingușitori ai Occidentului, ori oameni care sar în sus că cineva a îndrăznit să citeze o sursă rusă.
Așadar, nu te speria de Dughin. Cunoașterea inamicului – sau a vecinului, dacă preferi – e o condiție elementară a oricărei politici externe suverane. Nu-l citez ca să-i urmez viziunea, ci ca să subliniez tocmai pericolul de a ne închipui că între popoare există vreo fraternitate metafizică. Nu există. Există doar interese. Iar România trebuie, mai devreme sau mai târziu, să învețe să le joace, nu să se teamă de ele.
L-ai invocat pe Dughin abiguu. trunchiat, astfel încât să pară un binevoitor cu statele mici, spunand în articolul tău, ca să faci Moscova plăcută românilor, propbabil, că:
„România trebuie să își redefinească politica externă într-un context multipolar. Modelul geopolitic propus de Aleksandr Dughin susține că statele trebuie să își construiască propriile sfere de influență, bazate pe colaborare reciproc avantajoasă, nu pe dominație economică sau militară.“
Dar Rusia (Dughin) sau China nu au vorbit despre asemenea modele decât pentru ele, ca giganţi, statele mai mici din jurul lor urmând să le devină vasale lor (“controlate” de ele, in vocabularul,lui Dughin). În această situaţie, orice desprindere de colonialism a unui stat mic, e urmată de alt colonialism, pe care Dughin îl vrea al Rusiei. A spus asta fără echivoc în cartea sa.
Despre „propriile sfere de influenţă“, cum spui tu în articol, vorbea de fapt şeful Chinei, Xi Jinping, dar numai în cazul statelor uriaşe, cu ocazia vizitei sale la Washington din februarie 2012, Xi plecând atunci de la „un nou model de relaţii între marile puteri“, cum zicea despre parteneriatul încă existent atunci între SUA şi China. Prin această formulare Beijingul voia să îşi impună în mod oficial noua poziţie de egalitate în faţa Statelor Unite, urmând să-şi traseze „propriile sfere de influenţă“, aşa cum făcuse Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece, pentru ca ea, China, să revină astfel încet, dar sigur, la statutul ei tradiţional de „Regat de Mijloc“, de „centru al lumii“, adică de putere dominantă în zonă, care avea în jur doar vasali.
Pe acelaşi narativ, al sferelor de influenţă, România a fost doar acuzată de publicaţia rusească Sputnik, pentru că ar fi „încercat să-și sporească importanța în Europa de Est, printr-un discurs agresiv antirusesc, evocând amenințarea rusească, într-un context în care Rusia și China abia așteaptă să-și declare și ele propriile sfere de influență, după exemplul politicii americane“.
Nici gând să spună Dughin că România sau alte ţări mici trebui să-şi creeze şi ele „propriile sfere de influență“, căci democraţia lor „multipolară“ se vrea doar pentru dulăii mari, nu şi pentru căţeii mici, cum ne văd pe ceilalţi.
Moldo-România lui Dughin, invocat ca băiet bun şi generos cu statele marginale Rusiei în articolul semnat mai sus anonim de „Dimărescu“, e omul Kremlinului, iar evreul Ilan Şor, care a furat Moldovei miliarde de dolari, a participat în tribuna oficială la parada militară „anti-fascistă“ din 9 mai 2024 de la Moscova şi va fi acolo şi anul acesta, căci este şi el un om de bază al Kremlinului. Adjuncta lui Şor, Marina Tauber (născută în Chișinău, dar fiind de „origine evreiască”), deputată în parlamentul Republicii Moldova şi o apropiată a oligarhului israeliano-moldovean fugar Ilan Şor, a primită la Kremlin, la Moscova, unde a participat şi ea la parada de 9 mai 2024, de sărbătorire a „victoriei împotriva Germaniei naziste“, medalia Ordinul Prieteniei. Medalia i-a fost înmânată de preşedintele Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, la ordinul lui Vladimir Putin.
Marina Tauber a devenit deputată independentă în Parlamentul R. Moldova după ce a fost aleasă pe listele partidului „Șor”. Totodată vicepreședintă a partidului Șor, ea a spus atunci că statele europene ar comite „un nou genocid împotriva evreilor, împotriva sa, împotriva lui Ilan Șor și a întregii echipe”.
Ilan Șor a condus pe 21 aprilie 2004, la Moscova, o întâlnire a politicienilor de opoziție din Republica Moldova și a anunțat că Partidul Șor, Partidul Renaștere, Partidul Șansă, Partidul Forțele Alternative ale Mântuirii Moldovei și Partidul Victoria vor forma blocul electoral Pobeda („Victoria“, în rusă)… Pe lângă victoria la prezidențiale, blocul își propune să boicoteze și referendumul privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
Omul de afaceri Ilan Șor, condamnat la închisoare în Republica Moldova, apropiata sa Marina Tauber, vicepreședinta și deputata fostului partid Șor, și bașcana Găgăuziei Evghenia Guțul, au fost toţi, împreună, la parada militară de la Moscova din 2024, de unde au și postat un selfie.
Parada din 9 mai a Rusiei marchează înfrângerea „Germaniei naziste” de către Uniunea Sovietică în al Doilea Război Mondial și a devenit cea mai importantă sărbătoare publică a țării.
„Ne plecăm capetele în faţa veteranilor Marelui Război Patriotic care ne-au părăsit. În faţa memoriei civililor care au murit din cauza bombardamentelor barbare şi a atacurilor teroriste ale neonaziștilor. În fața camarazilor noștri de arme care au căzut în lupta împotriva neonazismului, într-o luptă dreaptă pentru Rusia”, a continuat Putin,
Dupâ ce a fost reales preşedinte al Rusiei anul trecut, Putin l-a reinvestit pe Mişustin, care e parţial evreu, drept premier al Rusiei, funcţie în care stătea din ianuarie 2020. Deci e co-etnic cu Ilan Șor, sponsorul anti-românismului în republica Moldova.
În biografiile acestea stă scris, în general, astfel: „Mikhail Mishustin’s father, a Jew from Belarus”, adică ni se spune că tatăl său a fost un „evreu din Belarus“. Deşi propagandiştii Moscovei şi Chinei din România, precum profesorul C. Lupu, spun ca fapt „pozitiv“ că Mishustin „este rus-rus“ şi că ar fi „în mod fals trecut a fi evreu“, iată câteva repere privind iudaitatea tatălui lui Mişustin, toate dinainte de războiul ruso-ucrainean :
– „Meet Mikhail Mishustin, Russia’s new Prime Minister”, articol în Modern Diplomacy din 16 ianuarie 2020.
– „Mikhail Vladimirovich Mishustin“, articol biografic pe GlobalSecurity din 2020.
– „Why did Putin appoint Jewish-born Mikhail Mishustin as the Prime Minister…“, articol de Leonid Rachman în Quora.
Până în prezent nimeni din Rusia, nici măcar Mișustin, nu a contestat că tatăl lui Mișustin a fost un „evreu din Belarus“.
Transilvania, mai catolică şi greco-catolică, poate trece la Vest, din ceea ce se înţelege din textul lui Dughin:
“România și Moldova reprezintă două părţi ale unei regiuni geopolitice unice, populată de un etnos ortodox unitar – urmașii dacilor care vorbesc o limbă din grupa romanică și care au acumulat, într-o mare măsură, elementele culturale, lingvistice și rasiale din anturajul slav. Din punctul de vedere al geopoliticii, unirea României și a Republicii Moldova este iminentă, dar Moscova trebuie să se străduiască să înfăptuiască această unificare potrivit intereselor sale, pentru a include acest spaţiu în zona unde deţine controlul strategic nemijlocit. Cultura României reprezintă, în ansamblu, modelul tipic ortodox care unește direct aceste pământuri cu Eurasia. Singurul obstacol pentru a integra definitiv aceste pământuri în Rusia îl constituie factorul lingvistic și apropierea geopolitică de regiunile catolice. Pe lângă toate acestea, în vestul României, în Banat, este semniicativ procentul ungurilor-catolici și al românilor-uniaţi.
Prin România, Republica Moldova și Ucraina Centrală trece o fâșie neîntreruptă, populată de popoare ortodoxe, care unește pământurile Rusiei cu Serbia, avanpostul Eurasiei în Balcani. Este în interesul Eurasiei ca acest ţinut să se transforme într-o regiune strategică și culturală unitară – de fapt într-o singură ţară. Aceasta înseamnă că Moscova trebuie să ie iniţiatoarea integrării moldo-române – pusă, de la bun început, sub semnul ortodox și eurasiatic. Totodată, este important ca enclava ortodoxă românească, din răsărit și din apus, să unească popoarele ortodoxe slave – ucrainenii și sârbii -, asigurând în felul acesta continuitatea integrării teritoriale, bazată nu atât pe particularităţile etnice, cât pe cele confesionale și pe înrudirea culturală…”
(din capitolul „România şi Republica Moldova – integrare sub ce semn?“, al cărţii lui Aleksandr Dughin, „BAZELE GEOPOLITICII“)
Ceea ce este numit “Socialism” de 99% din cei cu scoala este eticheta comunismului, Marxismului impachetata abil!
Socialismul real, propriu-zis este “iubirea de neam”, nu are nimic in comun cu “lupta de clasa” si nici nu opune omul fata de Creatie…. mai recent, nu-l subordoneaza idolatru zeitei Gaia.
Pe la Institutul Mises mai putem afla ce este de fapt “socialism”.
Iudeo-bol;sevicii si-au luat mantaua “socialismului”spre mascarea Marxismului si inlaturarea adevaratului Socialism.
Rog sa aveti in vedere, ca prioritizarea “poporului” in gandirea politica, in discursul public este re-definita drept FASCISM!
“Cel mai de pret bun pe care il are un om este neamul sau!” – asta este amenintare directa contra sionistilor, condusi de Straussieni…
Veti observa in SUA sloganul fenomenului Trump (patriot social si sionist economico-financiar, militarist) a fost/este “Make America Great Again!” si nu “Sa facem americanii fericiti!”
Revolutia industriala a dus la pierderea locurilor de munca pentru cei care faceau diverse munci fizice si in cele din urma a dus la razboaie mondiale din lupta dintre socialismul marxist si socialismul national.
In plus, jidanii in Romania au pus mana pe terenuri si au asuprit taranul roman dar cum au obiceiul, s-au apucat sa arunce vina pe altii ca au oropsit taranul roman si anume pe romani mai avuti pe care i-au numit chiaburi.
Cei care detin mijloacele de productie au luat multe din muncile fizice si atunci oamenii s-au reorientat spre joburi unde sa isi foloseasca mintea.
Acum suntem intr-o noua cumpana, robotii si inteligenta artificiala sunt o noua revolutie care ameninta mare parte dintre joburile care au mai ramas. Ca si data trecuta, solutia nu este marxismul/ bolsevismul/ comunismul, solutia este si ar fi fost si in locul comunismului impozitul progresiv si un venit universal la nivel national platit din colectarea lui, ca forma de socialism.
Masinile, robotii si computerele trebuie sa preia sarcinile noastre si prin asta sa o ducem mai bine, nu mai rau. Data trecuta a fost vorba de faptul ca au fost aratati cu degetul cei care detineau mijloacele de productie, acum vor fi aratati cu degetul si cei care detin mijloacele de gandire, pentru oameni raman tot mai putine joburi iar socialismul suveranist bazat pe impozit progresiv este singura solutie. Tehnologia trebuie sa mearga inainte si sa preia sarcinile noastre dar nu se poate ca intr-o lume in care masinile, robotii si AI ne preiau sarcinile noi sa o ducem mai rau in loc sa o ducem mai bine. Bogatii acumuleaza avere, saracii devin tot mai saraci, cota unica de impozitare este cea mai mare mizerie, avem nevoie de impozit progresiv la nivel national.
Eu sunt convins ca si AI va considera ca impozitul progresiv este solutia pentru oameni, atunci cand ea preia sarcinile pe care le faceau oamenii.
Exista riscul ca elitele sa incerce sa cauzeze o criza globala in asa fel incat sa sustina ca socialismul marxist si comunismul cu puterea in mainile lor e solutia. Noi trebuie sa aratam ca impozitul progresiv la nivel national este solutia, asta cred ca va fi o tema fierbinte a urmatorilor ani si urmatoarelor decenii, suntem intr-o repetare a revolutiei tehnologice.
https://m.activenews.ro/opinii/Adrian-Onciu-Alegeri-prezidentiale-sub-teroare-195970
Lovitură de stat direct ! Evităm copii și femeile, în rest tot ce mișcă tragem în iei ca în porumbei. Doar ca să știți. Numai bine
Suveranitate “socialista”? Ceausismul “modern” ar fi calea? Sau sa-l numim altfel?
De ce nici o “inteligenta” intr-o societate de tampiti nu mentioneaza faptul ca singurul sistem viabil de ridicare din mocirla este Laissez-Faire – care este fara taxe. Ma scuzati, dar ce facurati, altceva decat va uitarati unii la altii, iar impreuna la “venetici” care au hotarat pentru viitorul care nu va place astazi!
Trezirea! Taxele sunt de fapt ce produc saracia, din cauza ca taxele/ciolanul sunt ce atrag putorile de tot felul, mai ales cele statale! Taxele sunt “the breeding ground” pentru putori!
Statul pretinde ca “redistribuie si organizeaza” banii altora. Cat exemplu se doreste mai mult decat (1) de 35 de ani statul/putorile statale au distribuit toti banii intre.. ei, adica putorile statale.. si (2) dupa WW2, bolsevicii au facut acelasi lucru, cu Ceausescu in fruntea securitatii la un moment dat, facand totul ca Romanii sa ramana saraci, prosti, nehraniti si infricosati.. Deci.. suveranitate socialista? Cat de mult va e dor de “hai sa ne facem ca muncim si ei sa fac ca ne plates”? Nu mai e nimic altceva decat stadiul de prost si las in fata greutatilor?
Desigur.. exista varianta “Lasa-ma sa fac ce stiu mai bine si la ce ma pricep!” Adica un individ sa-si urmeze firescul – adica, statul sa se dea la o parte, ca omul sa dea inainte.
Bine-nteles ca resursele nu au voie sa iasa din tara in forma bruta(!), ori chiar deloc, pana economia se restabileste. Bine-nteles ca doar omul poate ajuta alt om, pentru ca cel ce ajuta stie exact cat sa intinda peleteaua – iar asta se cheama generozitate, nu altruism!
Acest fel de a da inainte este Laissez-Faire.. adica prin legea pamantului, omul isi tine toata retributia pentru sine!! Care dintre dumneavoastra simtiti nevoia sa fiti buzunariti de putorile statale, prin simtamantul altruistic de gloata, bine cunoscut? De unde vine? Oare Iisus a spus sa fim cretini? Imi amintesc ca Iisus chiar a spus sa iti vinzi camasa daca nu ai sabie!
De cand si pana cand un om este obligat sa-i de altuia care nu vrea sa munceasca, ori fiindca e sarac, dar nu are chef de munca..? Care sa fie logica unui popor de pomanagii pentru care votul nu mai inseamna decat moneda de schim pentru pomana de moment?
STATUL TREBUIE FACUT MINI-STAT(!) – CU SINGURA OBLIGATIE DE A CONDUCE SI ATAT. A CONDUCE INSEAMNA A PROTEJA DREPTURILE SI LIBERTATILE INDIVIDULUI. ATAT CUPRINDE LEGEA PAMANTULUI IN MINI-STAT. STATULUI II ESTE INTERZIS IN A FACE BUSINESS DE ORICE FEL(!), NU ARE ACCESS LA BANI PENTRU CA STATUL NU PRODUCE ABSOLUT NIMIC !! ASTA ELIMINA PUTORILE STATALE, SI FAC JOBURILE IN “STAT” NEATRACTIVE.
PRICEPETI? NU PUTETI LASA LUPUL DE PAZA LA OI!!
Laissez-Faire este un sistem fara taxe. Oameni cu talent pot creea industiile intr-un ritm cu mult mai rapid decat atunci cand putorile statale sug banii altora!! Chiar si in timpul construirii industriilor, inainte chiar de a produce bunuri ori energie.. si aceste procese permit mai multe joburi cand nu exista taxe, pantru ca exista mai multi bani ramasi !!
In “socialismul suveranist” ori de oricare.. statul se mareste incontinuu, pentru ca putorile statale fac cele mai multe progenituri puturoase statale, care si ele vor manca ciolanul.
Vedeti dumneavoastra.. in Laissez-Faire putorile statale nu exista.
Dubai s-a contruit in 40 de ani prin Laissez-Faire, si s-a inceput cu un desert gol/plin cu nisip!! Ce s-a construit in Romania in ultimii 40 de ani, si cate taxe s-au supt in ciolan? Ce diferenta nu se vede?
Cine promoveaza socialism de oricare “fel” doreste saracia poporului. Nu am auzit sa se fuga cu riscul vietii, din capitalism in socialism.
Pentru curiozitatea dumneavoastra, cititi The God of The Machine, de Isabel Paterson. Nu-i pentru toti.
Observ din comentariul tău un entuziasm aproape mistic pentru doctrina Laissez-Faire, tratată ca panaceu absolut, ca și cum istoria ar fi demonstrat vreodată că piața, lăsată complet liberă, poate construi o societate echitabilă, stabilă și demnă. Din păcate – sau din fericire pentru cine studiază realitatea, nu doar literatura ideologică –, un asemenea sistem nu a existat nicicând în formă pură, nici în Statele Unite, nici în Vestul Europei, nici măcar în Asia.
Ceea ce s-a numit „Laissez-Faire” a fost, în cele mai bune cazuri, un moment retoric, nu o practică guvernamentală. Statele care s-au dezvoltat cu adevărat – fie că vorbim de SUA, Germania, Japonia sau Coreea de Sud – au făcut-o prin intervenție strategică a statului, protecționism, subvenții și politici industriale active. Tocmai acea „mână vizibilă” a statului a construit infrastructura, a investit în educație, a protejat industriile naționale și a creat spațiul pentru ca inițiativa privată să poată înflori într-un cadru stabil și predictibil.
Mitul că taxele ar fi originea tuturor relelor e o ficțiune întreținută de școli ideologice care ignoră realitatea istorică. Problema nu sunt taxele în sine, ci modul în care sunt administrate. Când statul este captiv intereselor străine sau oligarhice, da, taxarea devine un jaf organizat. Dar într-un stat suveran, loial națiunii, taxarea este un instrument de redistribuire echitabilă, de construire a infrastructurii, de susținere a educației și sănătății publice – adică a civilizației.
Spui că statul nu produce nimic. Fals. Statul produce ordine, reglementare, suveranitate, protecție, infrastructură, sistem juridic, adică exact condițiile de bază fără de care niciun agent economic nu poate funcționa. Ceea ce critic, și aici suntem probabil de acord, este statul parazitar, corupt, obediența față de „recomandările” venite de la Bruxelles, FMI sau Banca Mondială. Dar răspunsul nu este să distrugem ideea de stat, ci să o reformăm profund, să construim un stat românesc, suveran și funcțional, care să administreze just resursele și să redea demnitatea cetățeanului.
Cât despre „suveranismul socialist” pe care îl ironizezi – nu are nicio legătură cu bolșevismul sau cu birocrația eșuată a ceaușismului târziu. Este un model de organizare în care statul are un rol strategic, dar nu sufocant; în care economia este reglementată, dar nu naționalizată complet; în care bunăstarea colectivă nu este în opoziție cu inițiativa privată, ci în echilibru cu ea. Un model care pune accent pe demnitate, rădăcini, responsabilitate socială și solidaritate națională, nu pe supraviețuire individualistă într-o piață dereglementată și devoratoare.
Nu am spus niciodată că individul trebuie anulat. Dimpotrivă: individul trebuie protejat – de haosul corporatist, de colonizarea economică, de dezrădăcinarea culturală. Pentru ca omul să fie liber, trebuie să aibă pământ sub picioare, hrană pe masă, școală pentru copilul său și un sistem care să nu-l transforme într-o piesă de schimb. Asta nu o poate garanta piața pură – o poate garanta doar un stat sănătos și un popor solidar.
Iar despre Dubai – îți recomand să analizezi modelul real, nu mitologia antreprenorială. Nu s-a construit prin Laissez-Faire, ci prin monarhie autoritară, investiții masive din petrol și forță de muncă adusă pe salarii de subzistență. În spatele fațadei de sticlă, găsești control strict, lipsă de libertăți fundamentale și o economie dependentă de capital străin. Dacă asta e modelul ideal, înseamnă că libertatea economică a fost înțeleasă greșit.
Adevărul e simplu: nu statul suveran creează sărăcia, ci statul vândut. Nu taxele, ci lipsa de viziune. Nu solidaritatea, ci egoismul economic promovat ca „virtute” în numele pieței.
Dumneata vezi firesc ca Statul, si implicit putorile statale, sa imi confiste banii pe munca mea si sa redistribuie unde considera ei, fara scrupule, fara niciun considerent despre refuzul meu. Bine-nteles ca asta se intampla sub amenintatea cu incarcerarea mea, daca refuz – deoarece statul monopolizeaza violenta.
Eu, aci, nu vreau sa consum mai multa cerneala virtuala – fiindca nu pot sa invat un caine batran o invatatura alta decat el stie.
Toti cei care nu produc sunt pentru redistribuirea mucii si a avutiei altora, adica doar putorile, criminalii, impostorii care pretind in fata gloatei needucate ca sunt binefacatorii lor, sacrificandu-i tot pe acestia.
Socialismul tau este ce a tinut dorinta bunelor creiere sa ia calea pribegiei. Socialismul tau este ce a intemnitat acele minti care nu au putut fugi din paradisul infernului comunist!
Bolsevicule!
Da, e urat si rau “socialismul” pe care l-ati cercetat – marxist, nu Socialismul prusac/austriac crestin, ne-marxist.
Ceausescu a fost executat fiindca nu mai era marxist si pentru ca nu a mai jucat in facatura camatareasca sionista.
Justific:
– prin lege, “omul muncii” devenea “proprietar individual”, nu doar poporul era proprietarul Tari si astfel s-a eliminat orice posibilitate tehnica sa imparti societatea proletari-burghezi sau saraci-bogati
– neavand datorii externe, camata (fraierii i spun “dobanda” sau “interest”) disparea si “Marea Finanta Internationata” nu mai castiga nimic!
Pentru acest al doilea motiv jidanii au declansat al doilea razboi mondial fiindca Hitler a demonstrat ca este viabil un sistem economic tocmai din care “Marea Finanta Internationata” nu mai castiga nimic!
L-am citat pe criminalul de razboi, sociopatul vandiut jidanilor – Winston Churchill.
PS: Nu Germania a inceput razboiul; teritoriile cu germani luate dupa primul razboi modial pentru 20 de ani (vezi Tratatul de pace!) nu au fost returnate, Anglia si Franta s-au opus, incurajand conducerea jidanita poloneza sa nu predea zona, ba chiar pastrand tacerea asupra miillor de asasinate facute de bolsevicii polonezi asupra populatiei germane – eliminare etnica, genocid…
Anglia sionista a declarat razboi pe 6 septembrie 1930 impoytriva Germaniei FARA A AVEA MOTIV!
In aceeasi zi, Franta jidanita a declarat razboi Germaniei pentru a nu retroceda provinciile germane exploatate ca “datorie de razboi”.
Intr-o lume fără reguli suveranitatea înseamnă autonomia economică și supremația militară asupra teritoriului necesar pentru activitatea economică și care să asigure controlul asupra capacității tehnologice, forței de muncă și a resurselor naturale. Acum toate statele sunt prinse într-o rețea de relații și sunt interdependente, iar numărul celor care s-ar putea gândi serios la suveranitate este foarte restrâns. Practic niciuna dintre țările europene , cu excepția Rusiei nu dispune de resursele naturale care să îi asigure autonomia economică , asta după pierderea coloniilor la care accesul se făcea pe mare, aflată atunci sub controlul Angliei.
Lipsa resurselor pentru economiile care veneau din urmă și nu își asiguraseră spații coloniale a fost una din cauzele izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Soluția de după război a fost deschiderea comerțului mondial cu o convertibilitate a tuturor monedelor în dolari , securitatea rutelor de transport fiind asigurate de SUA. Acestea au beneficiat de o serie de avantaje, dar sarcina de a fi jandarmul lumii a devenit o povară prea mare pentru ei. Deci ei iau în considerare o eventuală redefinire a spațiului pe care îl pot controla.
Suveranitatea într-o lume cu reguli este bineînțeles o suveranitate limitată, într-un cadru stabilit de marile puteri. Atât în perioada dintre cele două războia mondiale, cât și după, noi am putut fi naționaliști , suverani, nu doar prin voința proprie ci și pentru că s-a permis acest lucru, ca o chestiune de principiu.
În momentul de față noi nu putem fi decât semi-suverani într-o eventuală Europă în care națiunile au rolul determinant . Adică Germanie europeană, nu o Europă germană sau subordonată unei comisii globaliste.
Europa cu totul nu poate fi suverană într-o lume fără reguli dacă nu are și resursele naturale. Cum Americile și Asia se află acum sub dominația unor alte puteri, zonele de luat în seamă ar putea fi Africa , unde este competiție cu China și Rusia, unde este Rusia.
Pe de altă parte, Rusia este slăbită economic și demografic și nu are încă toată capacitatea tehnologică pentru a concura cu celelalte mari puteri în viitor.
Dl Octavian Dimărescu i-a atras atenția dlui Sofocle Scepticus că nu are proprietatea termenilor – ceea ce este o observație corectă. Și, fiindcă adevărul supără, dl „Sofocle” a sărit ca ars și a trecut la insulte, atestînd corectitudinea obervației că nu înțelege termenii folosiți. Într-adevăr, dl „sofocle” scrie: „socialismul este internationalist, deci tot globalist” – ceea ce este absolut fals. Socialismul NU este internationalist, ci este, pur și simplu, socialism. Polemica se învrăjbește, iar „sofocle” vituperează contra „socialismului marxist”, a lui Al. Dugin etc. Nu a existat „socialism marxist” – decît, evident, în glagoria dlui „sofocle”. Lenin a spus: „Marx nu a scris un rînd despre socialism și acum suntem nevoiți să ne descurcăm singuri” Adică Lenin, care născocise Uniunea Republcilor Sovietice Socialiste, trebuia să construiască Socialismul, dar Marx nu scrisese „foaia de parcurs” și Lenin trebuia să improvizeze. Și, ca mujicul analfabet să înțeleagă ce-i ăla Socialism, a enunțat sloganul: „Socialismul înseamnă Puterea Sovietică plus electrificarea întregii țări!” Era cam abscons pentru mujici, căci aproape toți trăiau la opaiț și nu știau ce-i aia electrictate. Dar apăruseră politrucii pe post de învățători, iar politrucii erau toți jidovi. Mai clar, Lenin a mai dat o definiție: „Socialismul este etapa de trecere de la capitalism la comunism. Atît și nimic mai mult. Socialismul nu se construiește după un anumit tipar, cum este cel sovietic, ci este realizat în funcție de particularitățile fiecărei țări, de tradițiile și concepțiile ei!”
Mai mult, Karl Marx – auzindu-l pe unul de la tribuna unei adunări a Internaționaliei Comuniste, care invoca repetitiv „marxismul” – s-a urcat la tribună, el fiind în rîndul întîi, în sală, și a declarat: „În ceea ce mă privește, eu, Marx, nu sunt marxist!”
Așa că toate alegațiile înverșunate ale unor activiști actuali despre marxism, neomarxism, marxism cultural etc. – cum se exprimă și „sofocle” – sunt spusele unora care nu au citit nici o pagină din Marx.
Așa că dl Dimărescu are dreptte calificîndu-l pe dl „sofocle” că „nu știe cuvinte”!
Iar la final apare și dl Alin Marinescu cu teoria „Laissez-Faire”, ca panaceu! Adică introduce anarhismul drapat în franțuzește. Așa propovăduia și un escroc ca Dinu Patriciu, teoria neoliberală a „statului minimal”! Și „fără taxe”! Fiecare să facă ce vrea! Dinu Patriciu a vrut să facă, la Petro-Midia Năvodari, companie cu jidovul Marc Rich, deși acesta era urmărit internațional de către Justiția S.U.A. pentru 60 de infracțiuni! Și, în baza lui „Laissez-Faire”, a făcut. E-adevărat, sub protecția jidovului Petre Roman și a Mossadului!
Or, asta contravine minimului „Contract social”, prescris de J.-J. Rousseau, Contract fără de care, declara ritos pedagogul francez, nu se poate constitui și funcționa o societate umană!
Mai mult, J.-J. Rousseau decreta apodictic: „Individul trebuie forțat să fie liber!” Asta miroase a dictatură; a iacobinilor, inițial; dar, apoi, de ce nu, dictatura proletariatului”! După impunerea libetății, urmează impunerea taxelor! Deci, fără.
Și dl Alin Marinescu ne propune lectura cărții Isabelei Paterson, The God of The Machine, în care libertariana Isabela, în 1943, face apologia individualismului. Or, doctrina individualismului – impusă inclusiv de A.I.P.A.C. – a dus la ajungerea S.U.A. pe marginea prăpastiei, la proliferarea satanismului ca manifestarea expresă a lui „Laissez-Faire”.
Despre național-socialism nu mai comentez, fiindcă am făcut-o, sumar dar esenșial, aici: https://www.incorectpolitic.com/eliberarea-de-sub-jugul-xenocratiei-si-al-cleptocratiei/
Principalele părţi componente ale marxismului sunt “economia politică marxistă” şi “teoria socialismului ştiinţific”. Aşa că – indiferent de ceea ce spui sau crezi dumneata – acestea sunt socialismul marxist, pe care Lenin doar l-a desăvârşit, iar, ca să o facă, a spus că Marx a fost puturos şi nu a făcut-o.
Şi Encyclopædia Britannica spune că marxismul este o formă de socialism, chiar dacă unii nu vreţi asta, dezvoltând subiectul în tema „Cum este marxismul diferit fată de alte forme de socialism“ („How is Marxism different from other forms of socialism“): https://www.britannica.com/question/How-is-Marxism-different-from-other-forms-of-socialism
Şi, închipuindu-te perspicace, acuzi fără să cunoşti, căci chiar unii au / am citat mult pe Marx, deşi sub Ceauşescu nu se găsea în librării, că nu voia el.
Iar Marx a fost şi un mare dobitoc, aşa că nu contează ce glumă a făcut despre sine şi despre marxism. Apoi, dacă verifici, doar dumneata cred ca vorbeşti pe aici de “neomarxism, marxism cultural” etc., nu sofocle.
Eşti marxist, după ceea ce publici, dar faci confuzii în privinţa „operei“ lui Marx, fiind cel care ne-ai tot amăgit că Marx ar fi spus textual „A World without Jews“ („O lume fără jidovi!“), deşi, în realitate, aşa cum a aflat din alte comentarii de pe aici, şi am şi verificat, această „afirmaţie marxistă“ este un fals fabricat de un editor newyorkez, Dagobert D. Runes, printr-un titlu pus abuziv de el, astfel încât să atragă, la un text al lui Marx.
Nici măcar nu e Karl Marx cel care a iniţiat dezbaterea împotriva Jews / Jidovilor, de la care a rămas textul lui, privind rapacitatea materială jidovească, ci el a fost nevoit să abordeze problema în eseul său “Zur Judenfrage”, adică „Despre Chestiunea Evreiască” sau „În Problema Evreiască‟ – fiind evocat curent în engleză drept „On the Jewish Question” -, căci era vehiculată mult mai caustic printre „tovarăşii“ ideologiei comuniste, care vedeau în judei o posibilă cauză de împiedicare a realizării comunismului, precum afirma comunistul francez Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865, considerat şi părinte al anarhismului), mentorul lui Marx, de fapt, şi apoi inamicul său în procesul de preluare în forţă a conducerii comunismului de la francezi de către iudei/evrei.
Se vede astfel la Pierre Joseph Proudhon, în „On the Jews“, cum el propovăduia comuniştilor chiar împotriva „rasei jidoveşti“, nu doar a unei culturi imoral-materialiste, la un mod în care Marx e de fapt înţelegător cu aceştia, atenuând problema, căci noi toţi am fi iudei, pe care o vede rezolvată doar prin… comunism, unde egoismul nu şi-ar mai găsi locul.
–
Proudhon, mentorul lui Marx iniţial, spunea însă că:
„Evreii sunt rasa care otrăvește totul, băgându-și nasul în orice, fără a se amesteca vreodată cu alți oameni. Cereţi expulzarea lor din Franța, cu excepția acelora căsătoriţi cu franceze. Desființaţi sinagogile și nu le permiteţi slujbele. Cereţi expulzarea lor în cele din urmă, urmăriţi abolirea acestei religii. Nu fără motiv creștinii îi acuzau de deicid. Evreul este dușmanul omenirii. Trebuie să fie trimiși înapoi în Asia sau să fie exterminați. H. Heine, A. Weill și alții nu sunt altceva decât spioni secreţi. Rothschild, Crémieux, Marx, Fould, sunt ființe rele, bilioase, invidioase, amare etc etc., ființe care ne urăsc. Evreul trebuie să dispară prin oțel, prin fuziune sau prin expulzare…“
*
„O lume fără evrei“ / „O lume fără jidovi!“ nu este deci un deziderat exprimat de Karl Marx, cum ai spus dumneata şi acum cred şi altii greşit, ci titlul comercial („A World without Jews“) pus senzaţionalist de un filozof-editor din Manhattan-SUA – pe nume Dagobert D. Runes şi originar din Bucovina – deasupra textelor lui Marx despre evrei, pe care le-a editat în 1959 într-o cărticică de 50 de pagini, în care Marx combate de fapt „prejudecățile religioase în special cele împotriva evreilor“.
Preiau explicaţia care îţi corectează eroarea şi te-a făcut propabil să-l iubeşti şi mai mult pe Marx:
””Editorul Runes prezintă această ediţie ca fiind „o traducere exactă și neclintită“ a lui Marx, deşi ciunteşte din textele preluate, precizând şi că „pe parcursul cărții apar comentarii extinse și adnotări critice legate de material.“ În realitate, comentariile şi explicaţiile lui Runes îi atribuie lui Marx ceea ce acesta nu a spus, cum a făcut şi în privinţa titlului.
Criticând ediţia, activistul iudeu Louis Harap remarca „iresponsabilitatea“ editorului prin denaturarea conţinutului, căci, în primul rând, zicea el, „Marx nu a scris niciodată nimic intitulat «O lume fără evrei», ci a scris un eseu în două părți, «Despre chestiunea evreiască», pe care Runes îl tipărește aici într-o traducere.“ (Critica lui Harap: https://www.marxists.org/subject/jewish/marx-jewish-question.pdf)
Editorul, în indroducerea şi comentariile lui îi atribuie pur şi simplu lui Karl Marx originea „antisemitismului“, când zice „mica lucrare a lui Marx a devenit izvorul activității antisemite în Germania și Rusia sovietică de astăzi“, deşi – arată Harap – „este un fapt elementar că marii marxişti – Engels, Bebel, Lenin şi alţii – şi mişcările marxiste, în general, au fost oponenţi înverşunaţi ai antisemitismului“.
Deci Marx nu a spus niciodată „O lume fără jidovi!“, în sensul debarasării de aceştia, ci, de fapt, în articolul „În Problema evreiască“ în care îi răspundea „virulentului antisemit“ german Bruno Bauer, căruia îi dedică articolul (cum făcea de obicei Marx, criticând pe alţii) ne spune că toţi suntem evrei, dar să ne transformăm împreună în comunişti ca să scăpăm de noi. Un titlul corect – care să sintetizeze cu adevărat ceea ce a spus Marx – ar fi fost „O lume fără jidovi transformându-ne cu toţii în comunişti“, să fim toţi cetăţenii fără personalitate ai unui furnicar utopic, fără deosebiri între noi. E o păcăleală îndreptată tot împotriva libertăţii.
Din păcate, în replica-articol, Marx reproduce mult – şi cu ghilimele, dar şi fără – din afirmaţiile lui Bruno Bauer, înainte de a le dezbate, şi se poate crede chiar că Marx spune ceea ce a spus Bauer împotriva evreilor, care la rândul lui critica cererile de „emancipare“ ale evreilor.
Ba Marx chiar apără în articolul „Problema evreiască“ existenţa religiei iudaice (a „bisericilor“), propunând „emanciparea societăţii“ în locul emancipării evreilor ori a desfiinţării sau interzicerii iudaismului. El argumentează dând de exemplu America, care permite religiile fără a avea o religie de stat, precum avea Prusia, la care se raporta articolul.
Marx e totodată prea îngăduitor cu iudaismul când identifică pervers în articol creştinismul cu iudaismul (care sunt în realitate contrare şi opuse), iar apoi spune:
„Iudaismul s-a menţinut nu în pofida istoriei ci datorită istoriei. Evreul este creat în perpetuitate de către societatea civilă din propriile sale măruntaie. Care a fost, de fapt, fundamentul religiei iudaice? Nevoia practică, egoismul… Dumnezeul evreilor a fost laicizat şi a devenit Dumnezeul întregii lumi. Bancnota este adevăratul Dumnezeu al evreului. Dumnezeul său este numai o bancnotă imaginară.
În momentul în care societatea va reuşi să anuleze esenţa empirică a iudaismului – micul comerţ şi precondiţiile sale – existenţa evreului va deveni imposibilă, deoarece conştiinţa sa va rămîne fără obiect, deoarece baza subiectivă a iudaismului – necesitatea practică – va fi umanizată, deoarece va fi abolit antagonismul dintre existenţa individual-senzorială a omului şi existenţa sa ca specie.
Emanciparea socială a evreului este emanciparea societăţii de iudaism.“.
Marx rezolvă deci „problema evreiască“ printr-o utopie, comunismul. Să ne transformam noi cu toţii ca să nu ne mai simţim lezaţi de evreul practic şi egoist, de care nici ceilalţi nu se deosebesc, toţi fiind evrei, pretindea Marx.
CE A SPUS cu adevărat MARX și DE CE A SPUS-O?, se întreabă Harap, şi el activist evreu, şi răspunde că
RĂSPUNSUL LA această întrebare este important, indiferent de părerea cuiva despre Marx sau marxism. Runes nu oferă cititorului nici un ajutor aici. Marx a scris eseul în toamna anului 1843 și l-a publicat la începutul anului 1844. Este o stație de drum în dezvoltarea lui Marx către ceea ce este acum cunoscut sub numele de „marxism” și în niciun caz nu reprezintă concepțiile mature ale lui Marx. Într-o serie de eseuri polemice din câțiva ani înainte de 1847, Marx a renunțat la opiniile idealiste ale celor care l-au influențat – Hegel, Feuerbach, Bruno Bauer și alți „tineri hegelieni”. „Despre chestiunea evreiască” a fost polemica lui Marx cu Bruno Bauer, care a fost finalizată în Sfânta Familie un an mai târziu. Problema evreiască a fost vehiculul acestei polemici cu Bauer, deoarece acesta din urmă publicase în 1843 un eseu despre „Chestiunea evreiască”. Dar de ce a fost acesta un subiect de discuție în 1843? Pentru că a format o problemă în luptele politice și ideologice ale acelei zile. Oponenții democratici ai prinților germani reacționari au atacat fundamentele teoretice ale creștinismului și ale statului însuși ca mijloc de rezistență la regimurile represive germane care au urmat Congresului de la Viena din 1815.
În plus, evreii se luptau în acel moment „pentru a obține drepturi politice depline și această problemă a făcut parte din asaltul asupra monarhiei reacţionare. Invazia napoleonică a spulberat restricțiile medievale asupra evreilor în multe dintre cnezatele germane, dar înfrângerea lui Napoleon după 1812 și ascensiunea la puterea de reacție cu Congresul de la Viena și Sfânta Alianță au adus o revenire parțială a acestor restricții.
Antisemitismul deschis s-a intensificat și în 1819 au avut loc focare violente împotriva evreilor în multe orașe germane. Când Frederic William IV a urcat pe tronul Prusiei în 1840, el și-a declarat regatul „stat creștin”, iar emanciparea evreiască a primit un alt eșec. Liderii evrei au făcut petiții pentru drepturi politice și au existat liberali și radicali care au susținut cauza drepturilor evreilor. Ei au făcut acest lucru nu neapărat din vreo pasiune pentru evrei, ci ca o măsură pentru a slăbi statul clerical. De aici urgența politică a problemei și atacurile asupra religiei și statului fuzionate pentru a concentra atenția asupra chestiunii evreiești. Marx a intrat în luptă cu polemica cu privire la eseul lui Bauer. Bauer a susținut că emanciparea umană poate fi câștigată de creștini doar prin respingerea religiei creștine. Evreii, susținea el, erau interesați doar de propria lor emancipare și nu de eliberarea tuturor germanilor, urmând ideile actuale și general acceptate despre evrei, Bauer a afirmat că iudaismul era exclusivist, separatist și egoist; că necazurile evreilor erau vina lor pentru că ei se credeau „poporul ales” și refuzau să se adapteze la societățile în care trăiau și căutau privilegii speciale; că trăiau în colțurile societății și nu contribuiau la cultura generală, Evreii în statul creștin, a continuat Bauer, nu aveau dreptul la libertate decât dacă renunțau la iudaismul lor, Căci creștinismul înlocuise iudaismul și era un nivel superior. etapă de dezvoltare; evreii au trebuit să-i ajungă din urmă pe creștini înainte de a putea fi emancipați cu totul de religie. La rândul lor, spunea Bauer, creștinii nu i-au putut elibera pe evrei pentru că evreii s-au opus religiei lor și au cerut privilegii (adică divergente de la religia de stat) pe care creștinii înșiși nu le posedau. Evreii dintr-un stat creștin puteau fi emancipați, susținea el, numai dacă își renunțau la propria religie și adoptau creștinismul mai avansat.
MARX spune că emanciparea politică este posibilă doar în statul dezvoltat, așa cum au arătat Statele Unite, dar emanciparea umană nu a fost posibilă până când omul a renunțat cu totul la religie. Marx a luat în derâdere statul creștin ca pe un transfer feudal. El a luptat pentru conceptul modern de separare completă a bisericii și a statului. Marx a realizat că „emanciparea politică reprezintă cel puțin un progres important; deși nu este ultima formă de emancipare umană în general, este ultima formă de emancipare în cadrul ordinii mondiale existente.” (Toate citatele sunt din traducerea Stenning.) Marx a discutat despre unele constituții de stat ale Americii de Nord și Declarația franceză a drepturilor omului pentru a ajunge la sensul real al emancipării politice. Aceste documente asigură separarea individului de individ și de comunitate. Adică, statul garantează (din punct de vedere legal, cel puțin) că un individ poate, fără amestecul vreunei persoane sau statul însuși să profeseze orice religie; să fie liber să facă ceea ce dorește, dacă nu aduce atingere altora; posedă proprietăți, să aibă egalitate în fața legii și să fie protejat în persoana sa sau de încălcarea acestor drepturi (libertatea de religie, libertatea în general, dreptul la proprietate și la securitate). Pentru că aceste drepturi burgheze caracteristice sunt „retrase în interesele sale private [adică ale omului] și separate de. comunitatea”, Marx susține că individul burghez este, prin urmare, „om egoist”. Prin urmare, spre deosebire de Bauer, Marx a afirmat că nu numai că emanciparea politică a fost posibilă în statul burghez, dar o astfel de emancipare reprezintă progres: „Emanciparea politică a evreului, a creștinului sau a omului religios în general”, scria Marx, „ înseamnă emanciparea statului de iudaism, de creștinism, de religie în general”—adică separarea completă a bisericii și a statului. Bauer s-a înșelat, spune Marx, când a pus problema emancipării politice a evreilor în termeni pur religioși, deoarece evreul poate fi emancipat politic și totuși își poate păstra religia. Emanciparea umană, însă, este o altă chestiune. Omul nu poate fi complet liber, susținea Marx, dacă nu se desparte de religie, nu se eliberează de lanțurile „superstiției”. Luând în considerare modul în care poate apărea această emancipare umană, intră în joc viziunea unilaterală, cu prejudecăți, a lui Marx despre evreu. În comun cu majoritatea germanilor din timpul său, inclusiv cu cele mai avansate figuri, Marx a identificat în mod eronat evreul cu spiritul comercial. În acest eseu, Marx se afla încă sub influența lui Feuerbach, iar concepția lui Marx despre evreu și religia sa urmează ideile lui Feuerbach în Esența creștinismului. Reluând o idee a lui Feuerbach. Marx a scris că „nu vom căuta secretul evreului în religia sa, ci vom căuta secretul religiei în evreul adevărat”. (Translatorul lui Runes omite cu totul această propoziție importantă.) Când Marx a spus că „baza seculară a iudaismului” este „treburile practice, egoismul”, el a urmat concepția lui Feuerbach. Marx folosește iudaismul în acest eseu pentru a simboliza spiritul comercial, care, susține el, este adevăratul Dumnezeu al evreilor. El găsește adevărata expresie a iudaismului în „evreul de toate zilele”, nu în „evreii de Sabat”. Iar evreul lumesc, crede el, este esența puterii banilor, impulsul pentru bani, spiritul comerțului mărunt. În consecință, scrie el, „emanciparea de la vânători și de la bani și, prin urmare, de la iudaismul real practic ar fi autoemanciparea epocii noastre”. Creștinismul în societatea burgheză a preluat, afirmă el, acest spirit.“““
Iată însă şi cine era Karl Marx, idolul cripto-comuniştilor care dau târcoale naţionalismului românesc, aşa cume descris în lucrările de azi bine documentate, precum „Satan’s Socialists and Communists: The Legacy of Karl Marx‟ (2020) de Scott Campbell:
Karl Marx (1818-1883) a devenit cel mai cunoscut autor și progenitor al mișcărilor socialiste și comuniste timpurii care au început cu Adam Weishaupt, fondatorul Illuminati din 1776.
Teoriile comunismului timpuriu au ajuns astăzi la Partidul Democrat america, care s-a infestat cu marxismul neoprogresist. Înclinația lui Marx pentru distrugere și satanism, rasismul și angajarea lui de către cei bogați sunt doar câteva dintre caracteristicile sale despre care marxiştii de astăzi nu vor să se cunoască. Identitatea și natura insensibilă a „sataniștilor” din spatele mișcărilor radical-socialiste și neo-marxiste comuniste vă vor șoca. Putem defini „Satana” şi drept simbolul „forțelor distructive care formează antiteza cu Dumnezeul creștin”. Comunismul folosește o formă de satanism pentru a lua nu numai sufletele, ci și bogăția și controlul forței de muncă și guvernul (guvernarea).
De aceea, toți comuniștii pot fi etichetați, în raport cu națiunile creștine, drept „sataniști”. Nu trebuie să sacrifice animale, bebeluși sau fecioare în ritualuri demonice, cântând „Bucură-te pe Satana” și participând la orgii după aceea pentru a fi „satanişti”. Dar, cu toate acestea, „Marele Preot” Karl Marx a demonstrat cunoștințe considerabile despre ritualurile satanice în poezia și dramele sale și l-a respins pe „cel care a domnit de sus”, deoarece, desigur, Marx era destinat de iad şi pentru acesta.
SUMMARY OF EVIDENCE THAT KARL MARX WAS A SATANIST
-Manifestul Comunist al lui Marx a atacat creștinismul ca o mare parte a ceea ce trebuia distrus pentru a se înființa un stat comunist. Scopul era să fie distrus totul despre societățile creștine.
– Marx primea scrisori de la fiul său cu salutul „Dragă Diavole”. În scrisori, soția lui Marx se referea la el ca „Episcop” și „Mare Preot” – ceea ce este specific cultelor satanice. O scrisoare a tatălui său arăta îngrijorarea că Marx fusese preluat în posesie de un demon. Aceste scrisori sugerează că Marx era un membru al cultului satanic.
– Deși faptul că scrie despre satanism nu îl face pe cineva să fie un satanist, Marx și-a demonstrat cunoștințele extinse despre riturile satanice și a scris o dramă despre încheierea unui pact cu Diavolul.
– Pentru a lucra la Manifestul Comunist, Marx a fost angajat să actualizeze lucrarea lui Adam Weishaupt, care era un Illuminati proeminent al organizaţiei care era formată, de fapt, de ocultiști.
– Marx a scris pe larg că el s-a alăturat lui Satan cu privire la Dumnezeu și a pornit o vendetă personală împotriva lui Dumnezeu.
-Nesta Webster a susținut că „cultul lui Satan a înflorit în Bavaria în același timp cu iluminismul” care a dominat opera lui Weishaupt.
-Teoriile economice ale lui Marx au fost dovedite de istorie a fi greșite, dar argumentaţia sa pentru necesitatea terorismului violent al revoluției a dus la până la 150 de milioane de morți și suferințe nespuse ca parte a schimbării de regim.
– Marx a avut un motiv de a detesta creștinismul, căci acesta, în percepţia sa, i-a forțat familia dintr-un lung şir istoric de rabini, să se convertească de la iudaism, renunţând la el, pentru a avea șansa de a reuși în societate.
– Marx era un expert în „Inima și Sufletul” comunismului, arta Materialismului Dialectic, care stă la baza satanismului ca antiteză a lui Dumnezeu.
– Marx avea prieteni apropiați care erau sataniști admiși în cult, care erau în corespondență frecventă cu el. Prescripția lui Marx pentru o revoluție violentă fără sfârșit și distrugere numai pentru lumea aşa cum o cunoaştem, îndeplinește definiția noastră a satanismului, care este aplecat să distrugă creștinismul. Când adăugăm toate dovezile circumstanțiale din scrierile documentate referitoare la Diavol, și în special pe cele ale familiei și prietenilor săi apropiați, ar fi greu de susținut că Marx nu a fost și un satanist ocult. Istoria a dovedit că teoriile economice și ale „luptei de clasă‟ ale lui Marx sunt evident greșite, dar înclinația sa către revoluție prin violență de dragul distrugerii națiunilor a dus la până la 150 de milioane de morți cufundate în opresiune, închisoare și tortură… ‟
OAU! Fabulos! Fascinant! Eu aș fi zis doar: “ideologiile nu sunt bune, că n-au mamă”. Și gata. M-aș fi dus la pescuit! :)) Shall we?
Internaționala Socialistă ( SI ) este o organizație politică internațională sau mondială a partidelor politice care încearcă să stabilească „socialismul democratic“.
https://en-m-wikipedia-org.translate.goog/wiki/Socialist_International?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
Socialism și internaționalism
https://www-theatlantic-com.translate.goog/magazine/archive/1917/09/socialism-and-internationalism/645933/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc&_x_tr_hist=true
De ce socialismul trebuie să fie internaționalist (Rosa Luxemburg)
https://www-rosalux-de.translate.goog/en/news/id/41529/why-socialism-must-be-internationalist?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
Caderea Americii a fost datorita lui FDR – cu al lui “The New Deal”, nicidecum din Laissez-Faire Capitalism!!
Tin sa-ti spun, colonele de Securitate, ca Laissez-Faire nu s-a manifestat decat inaintea “aparitiei” taxelor , Federal Reserve – cand au fost introduse putorile statale, oficial.. 1913! Esti plecat pe izlaz, colonele?
Face sens de ce dumneata propovaduiesti socialismul – securitatea o ducea chiar cel mai bine.. Ai fost si tortionar?? Asta numai dumneata, cei care te cunosc si.. Bunul Dumnezeu, stiu.
Socialismul: Soluție sau Cianură?
https://www.activenews.ro/opinii/Socialismul-Solutie-sau-Cianura-193676
Este hilar cum unii oameni (care sunt cel mai probabil provocatori) care, deși ce am explicat deja, nu fac diferența între socialismul de tip marxist, și socialismul organic, popular, de tip Revoluția Conservatoare din Germania. De asta suntem unde suntem, și de asta naționalismul romanesc riscă să rămână la groapa de fund a istoriei din cauza lipsei de inițiativă de cercetare și interpretare pe care așa-zișii “naționaliști” nu o au. Să ne ajute Dumnezeu, căci doar el ne poate scăpa de păduchi.. iar aici observ ca au ridicat capul câțiva păduchi. Cine știe, cunoaște despre ce am vorbit și ce am propus.
Ai scris: “Înainte de 1989, România avea o economie industrializată care producea bunuri competitive pe piețele internaționale”.
Nu numai că bunurile nu erau competive, vânzându-se la preţuri de nimic la export, dar e şi propagandă pentru o întoarcerea la vremea dictaturii comuniştilor, ceea ce faci.
Numai “conservator” nu era Ceauşescu, cum o dai acum la întors, că ai vorbit de vreo revoluţie conservatoare, ci era un comunist internaţionalist obtuz, mai stalinist decât Stalin şi fără nici o pregătire sau pricepere reale, de aceea îl şi regretă ageamii, căi era ca ei, care a murit cântând Internaţionala comunistă, nu vreun cântec patriotic românesc.
Comunistii vor sa penetreze nationalismul romanesc si sa il dirijeze apoi. S-a vazut asta si din comunicatele “Grupului pentru Romania”, care au demarat in 2024 dupa intoarcerea din China comunista a liderului formal al propagandei acestui acestui grup, Comunicatul nr.10 al acestui GPR afirmand clar cooptarea la nationalism a “Partidului Comunist Roman – Secolul XXI”, care intretine stranse legaturi cu Partidul Comunist Chinez. Din comunicat:
“Grupul pentru România este de acord și salută Chemarea Partidului Comunist Român XXI de a se alcătui un Pol Politic al cât mai multor partide politice din România, de susținere și de acțiune pentru realizarea unui Parteneriat Economic de Cooperare Reciproc Avantajoasă cu Republica Populară Chineză….”
Ar trebui sa fim tampiti si sa nu vedem ce faceti, ca altfel suntem “păduchi” (cum ai spus mai sus), “lepre” si “jigodii”?
Faptul ca ai un asemenea limbaj, te deconspira ceea ce esti. Esti idem ANTIFA, altceva decat nationalist.
Socialismul, in orice haine il vei imbraca, este un sistem de putori statale, promovat de putorile statale, ori de iubitori de putori statale.. putori care nu produc absolut nimic(!), si care “redistribuie” banii celor care produc ceva, in asa fel incat banii ajung mereu doar in buzunarele lor, saracindu-i pe toti, aducandu-i pe toti la acelasi nivel – de jos, si sub control. Putorilor statale nu le pasa ce efort ia sa se realizeze ceva. Putorile statale sunt la linia de sosire, asteptandu-te, inainte ca tu – creatorul de bunuri – sa ajungi!
Iubitorii de tortionarul ceausescu(!) si “realizarile” sale.. cu “tara la cheie” plang ca nu sunt ei cu coltii in ciolan si ca au fost dati la o parte de alt esalon de putori socialiste. Atat.