Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Februarie 9, 2019
Poate că unii se miră de faptul că la vîrsta mea încă se petrec în lume sau în țară lucruri care mă mai surprind. Da, se întîmplă, probabil datorită tradiționalei mele naivități, care mi-a adus atîtea necazuri în viață. Ultimul eveniment care nu m-a surprins ci m-a uluit, a fost referendumul din toamnă care mi-a dovedit maturitatea, patriotismul, creștinismul, moralitatea, conștiința civică a poporului român – apă de ploaie! Mă lupt să apăr o cauza pierdută.
In noaptea de 7/8 februarie, timp de vreo 12 ore, am primit de la radio o sumedenie de informații uluitoare.
*
Anul trecut, în acea singură zi în care fostul rege Mihai a fost rege (23 august) și l-a arestat pe Mareșal, publicam în „Justițiarul” următorul text: Aș vrea ca domnul academician Ioan Aurel Pop să citească aceste rînduri
Mă bucuram pentru alegerea d-lui Ioan Aurel Pop în fruntea Academiei Române dar, întrucît naivitatea mea are anumite limite, sătul de neconcordanța dintre discursuri și fapte, i-am adresat cîteva întrebări. Sînt convins că dl. Pop nu are timp să citească textele mele, dar oare nici un coleg, un prieten, o rudă, nu s-a găsit să-i spună „Băi, vezi că un tîmpit ți-a pus niște întrebări, și poate ar trebui să-i răspunzi”.
După 1945 Academia Română a fost epurată de legionari și de alți patrioți, după 1990 au fost excluși dintre academicieni soții Ceaușescu. De ce Elie Wiesel, dovedit că nu a fost în lagărele naziste, dovedit ca terorist (membru Irgun), dovedit ca mincinos, dovedit ca dușman al României nu este exclus? La urma urmei de ce nu sînt excluși Carol al II-lea și Mihai I? pentru care merite au ajuns academicieni?
De ce Academia Română o scaldă în continuare în problema holocaustului? Nu au academicienii bărbăție în ei, sînt oare la andropauză iar aceasta are astfel de efecte? La mine de ce nu se manifestă?
Pe site-ul d-lui Coja a apărut acest text: https://ioncoja.ro/academia-romana-si-holocaustul-din-romania/
În finalul scrisorii, dl. Ioan Aurel Pop spune legat de raportul comisiei Elie Wiesel: „Evident, cercetările din acest domeniu continuă în institutele de specialitate din universități și din cadrul Academiei Române. Prin urmare, nu Academia Româna a dat vreo expertiză Președintelui României, ci lucrurile erau stabilite de comisia menționată mai sus. Cu gânduri numai de bine, Ioan-Aurel Pop” (deci totuși, dl. Pop răspunde cîteodată).
Oare academicienii români citesc istoria României la fel de încet cum citește Klaus Iohannis deciziile Curții Constituționale? Cum se spală ei pe mîini precum Pilat din Pont? De fapt, nu ca Pilat din Pont, Pilat avea un motiv, în acea dimineață tocmai se întorsese dintr-o inspecție în Iudeea, și era prafuit.
Azi noapte dl. Pop a fulgerat eterul undelor radio vorbind despre jertfa supremă dată de Ana (soția) lui Manole, datorită căreia s-a putut construi Catedrala de la Curtea de Argeș (pentru cine nu știe, trebuie precizat că cea din prezent nu este aceea ridicată de Neagoe Basarab, aceea a fost demolată pînă la temelie la sfîrșitul sec. XIX și ridicată bijuteria de azi). Dacă acestă afirmație ar fi fost făcută de Iohannis sau de Dragnea sau de alții ca ei, m-aș fi amuzat dar nu m-ar fi surprins. Insă cînd este făcută de un istoric, președinte al Academiei și pretins creștin, este cutremurător. Oare dl. Ioan-Aurel Pop, pretins creștin, nu știe că Dumnezeul nostru (cel creștin) nu pretinde și nici nu acceptă jertfe omenești (în afara martirilor)? Oare dl. Pop vrea să ne convingă, în calitate de istoric, de existența lui Greuceanu?, Făt-Frumos și Ileana Cosînzeana? Baba Cloanța și Zmeul Zmeilor?
Dl. Pop vorbește pe placul românilor. Dar DACĂ nu răspunde la întrebările puse și repetate mai sus, nu pot să trag decît următoarea concluzie: pozează în patriot și creștin pentru a candida la alegerile prezidențiale și a le cîștiga, dupa care va arăta (ce ceilalți președinți din România modermă) cine l-a făcut președinte și în slujba cui se află.
Sînt sătul de patriotismul și de corectitudinea ardelenilor. Pe de-o parte de „Grupul de la Cluj”, pe de-altă parte pentru faptul că după 1990 primii clienți care mi-au dat țeapă au fost un ardelean și un bănățean, amîndoi emigranți în Germania (cine puteau fi considerați mai corecți decît ei?). Profitînd de buna mea credință, după ce mi-am terminat treaba și le-am spus să îmi facă angajament pentru munca depusă, nu au mai venit la Barou să plătească.
*
Tot azi-noapte l-am auzit pe Teodor Meleșcanu anunțînd că l-a convocat pe ambasadorul Rusiei ca să-i explice cererea lui Putin de desființare a bazei americane de la Deveselu. Meleșcanu spunea că nu nu înțelege această cerere adresată americanilor în condițiile în care baza aparține NATO. Dacă nu înțelege, este semn că trebuie să se pensioneze.
El chiar nu știe ceea ce știu pînă și eu, că în baza de la Deveselu, în afara clădirilor administrative, nu au acces nici ofițeri români și nici ofițeri ale altor state NATO? Nu este bază NATO ci bază americană, care datorită unor indiscreții scăpate de oficiali români, au rachete balistice cu încărcătură nucleară, interzise din cite știu eu de acordul ruso-american. Pe vremea cînd lucra pentru DIE, Meleșcanu era mult mai patriot.
*
Vasilica, șefa Europei, văd că își petrece timpul la Bruxelles comemorînd victimele holocaustului, a memoriei acestuia și luptînd împotriva antisemitismului – înțeleg că acestea sînt principalele obiective ale României aflată la conducerea UE.
Am pentru Vasilica 3 întrebări (dacă este în stare să le înțeleagă):
– antisemitismul este o formă de rasism – atunci, de ce trebuie să facem o distincție? există rasism intolerabil (antisemitismul) și rasism tolerabil (de pildă, cel împotriva albilor)?
– oare Vasilica, în momentele ei de mare intimitate (adică la WC) s-a gîndit vreodată de ce există în lume anti-semitism?
– oare în aceleași momente plăcute, se gîndește la zecile de milioane de creștini uciși de bolșevicii evrei? o bate cumva gîndul să îi omagieze și pe aceștia?
Acum trebuie să mărturisesc o mare dezamăgire, cel mai mare gunoi al presei române (așa îl consider pe Cristian Tudor Popescu), un om inteligent dar fără caracter, scrie: „Probabil în capul dânsei asta a sunat ceva un soi de naționalism mai special, negaționalismul acesta, cuvânt inexistent.” Oare CTP este atît de incult, atît de prost, sau atît de diversionist?
Negaționalismul este un cuvînt inexistent, este o creație teleormăneană, dar CTP nu precizează faptul că există negaționismul (cum susțin sioniștii), adică revizionismul, cum susțin cei care luptă împotriva minciunilor sioniste asupra holocaistului.
*
Au fost azi-noapte multe informații care m-au năucit, dar mă opresc aici.
De dimineață am auzit că România îl recunoaște ca președinte al Venezuelei pe Juan Guaidó. Cum este posibil să invoci, să impui, să pretinzi democrația și să recunoști un președinte autoproclamat, în interesul cartelurilor, în primul rînd cele petroliere americane? Cum își permite asta Spania, care a înfrînt prin violență și arestări referendumul pentru independența Cataloniei?
*
Închei referindu-mă de două ori la președintele democrat ales Iohannis. A recunoscut azi un impostor ca președinte al Venezuelei. Dar zilele trecute a medaliat o serie de supravietuitori ai holocaustului. În primele sale zile, Iohannis l-a decorat pe Octav Bjoza, președintele AFDPR, cu „Steaua României” în numele a sute de mii de luptători români împotriva bolșevismului, cei mai mulți executați sau morți în lagăre, la tăiat iarna stuful în Deltă, la Canal. Evreimea a protestat, cum să fie decorat un om care reprezentînd sute de mii de victime ale lor, nu a fost legionar, dar a declarat că în penitenciar i-a cunoscut pe legionari și i-a apreciat pentru credința, curajul și patriotismul lor – ce tupeu poate fi mai mare!
Zilele trecute Iohannis a medaliat o serie de evrei supraviețuitori ai holocaustului. Nu un singur reprezentant, ci pe toți! În condițiile în care nici un evreu din România nu a ajuns în lagărele naziste, pun o întrebare legitimă: unde au trăit aceștia? Nu cumva doar în Ardealul de nord-vest, ocupat de horthyști, de unde au fost deportați de către aceșția?
Sute de mii de eroi români sînt omagiați printr-o decorație acordată unui reprezentant al lor, dar evreii se revoltă. Evrei supraviețuitori care nu au fost trimiși în lagăre de noi, au fost decorați degeaba, fără nici un merit, de același președinte dar nu a mai fost criticat de nimeni.