Starea Boului – Dragoș Pătraru

Victor Grigor
Incorect Politic
Ianuarie 25, 2021

Starea Boului – Dragoș Pătraru

Pătrare ce pro Națiune
Pretinzi a te lupta etern,
Deși pe jgheabul gurii-n spume
Dai apă veșnic la guvern

De câte ori moara-i debilă
Nu poate măcina deplin
Orice opinie ostilă
Imaculatului Vaccin

(Încât mă bagi la bănuiala,
Văzând puhoaiele de ape
Ieșind din fossa ta bucală,
Că umpli-a Marianei Groape!)

Acum că tot scăpași cu bine
Din gheara cruntului Covid
Doar faptului că prin “vaccine”
De forțe l-ai sleit rapid

(Cum spus-ai tu-n emisiunea
Ce-o verși cvasi-cotidian,
Să-ți mântui, cică, națiunea
De monstrul cel covidian)

Dator mă simt o vorbă-a-ți spune,
Răspuns să-ți fie la-întrebarea
Ce-o tot diseminezi anume
Spre-a crește-n țară vaccinarea

(C-atunci când, fizic virusat,
Te smiorcaiai că te simți rău,
Spectacol dând, anticipat,
Cu adieri de hipogeu):

“CE SE-INTAPLA CU MINE, ZĂU,
DE NU ERAM AZI VACCINAT?”
Fiindcă răspunsul nu e greu
În cazul tău deloc de dat:

NIMIC NU SE-ÎNTÂMPLA, PATRARE!
Te vaccinași chiar fără rost…
Îți fac această-înștiințare
Să nu te simți de-acum și …prost…

Pentru că prostii-împinși de vidul
Din teste-n ruptul capului
N-acceptă-n veci ca și Covidul
Posedă-o demnitatea-a lui!

Căci el, deși-i un simplu virus
(Adică-o gena rătăcită
Cu-aspect bizar de nautilus,
În care viața nu palpită,

Nici minte-n chimicele ziduri
Ce trupu-i țin ca-într-un cavou)
Confuzie nu face ,sigur,
Între un liliac și-un…bou!

Dar tu, sărind din largul lac
Imunitar, de șanse plin,
În puțul strâmt și-întunecat
Al dubiosului vaccin,

Pe virus grav l-ai derutat
Cu-al tău comportament buimac
Încât,urgent, te-a atacat,
Crezându-te un liliac…
……………………………………

Astfel că, super-temerare
Erou ce sufletu-ți jertfesti
Pe-altarul găștii profitoare
În slujba căreia mugesti,

De vrei ca grațioasă-ți urmă
S-o piardă virusul hoinar,
Pe lângă a mugi ca-n turmă,
Să-ți iei și-alt nume-i necesar!

Că ăsta care-l porți prin lume,
Având structura de binom,
Pericolelor te expune,
Că prea e întâlnit la om;

Și-n pus, “Pătraru”-ți șterge regnul,
Lăsându-ți un statut incert
Căci, împărțind la patru-întregul,
Din bou rămâi numai pe-un sfert;

Și-al doilea, “Dragos”, ce-n dotare
Tu-l ai_e nume de călău,
C-așa-l chema pe-acela care
Vânat-a pe-un strămoș de-al tău!

Pe care-n caz c-ajungi azi Prutul
Să-l treci, chiar printr-un pur hazard,
Poți să-l admiri, fiindcă-i, cornutul,
Prezent pe-oricare bulevard;

Iar dacă el găsi-va-n ține
Un brav și merituos urmaș,
Pe-a Sarindarului pășune
Invită-l ca să-ți vină naș…

Dar dacă bestia moldavă,
De pe stindard, n-o vrea defel
Să te urmeze_ mergi degrabă
Ca să-ți mai faci încă-un rapel!

Că ăsta-i, sigur, modu-n care
Ajungi (chiar fără-a fi cornuță
Din naștere) Dragoș Pătrare,
Pe veci _ Joian 100%!

Căci om _ chiar dacă am concede
Deplin c-ai fi-înzestrat cu grai_
Motive n-am avea-a te crede,
Văzând ce judecată ai…

Și dacă după-apoteoză,
Făcând bășici pe la boțic,
Răpus vei fi de noua doză,
Nu de Covidul inamic,

Te-asigurăm_nici o cântare
Pătrunsă de patriotism
Nu ți-om servi la-înmormântare…
Să nu ne-acuzi de extremism!

Ci doar, când jalea-o fi mai mare,
Ți-om face nobilul servici
De-ați oferi sonorizare
Din  dese pocnete de bici…

Și-apoi, pe lespedea tombală,
Să nu-ți producem prea mult praf,
Cu gesturi fine și migală,
Ți-om scrie-acest scurt epitaf:

“VĂZÂNDU-SE PUS ÎN LUMINĂ,
SĂRMANUL, S-A CREZUT EROU;
PENTRU C-AVÂND MINTE PUȚINĂ,
N-A ÎNȚELES CĂ-I DOAR UN …BOU.”