Incorect Politic
Ianuarie 26, 2025

Solidaritate între poeți: Marius Ianuș în apărarea Elianei Popa

Poeta olteancă Eliana Popa, o poetă cu un succes real la public, succes care se vede din plin pe paginile ei de pe siteurile de taclale internautice, s-a trezit, tocmai din cauza acestui succes, cu niscaiva detractori pe cap.

Motivele pentru care e acuzată le găsiți în poezia ei intitulată „Detractorilor mei”.

Nu știu cine a atacat-o și nu voi sta să caut pe net acele inepții.

Am mai vorbit despre cele pe care le voi spune mai jos în articolul Pentru întoarcerea Acasă a literaturii ”române”.

Școala înstrăinată ne-a îndreptat, mai ales prin modernism, spre un model de poezie globalist foarte intelectualizat, care nu e pe placul publicului.

S-a creat iluzia că poezia trebuie să „progreseze” continuu, să se adapteze unor cerințe tot mai pretențioase și tot mai neconforme gustului public.

De exemplu, azi, pentru unii critici literari și unii așa-ziși poeți poezia cu rimă a ajuns desuetă. Dar poezia cu rimă nu va muri niciodată, pentru că e legată de cântec, care reprezintă o nevoie fundamentală a sufletului omenesc. Puterea exemplului meu a reușit să-i rupă pe câțiva indivizi din grupul avangardist în care mi-am petrecut eu tinerețea din această optică, dar majoritatea au rămas cu acele idei. Ei nu practică poezia cu rimă, dar unii dintre ei nici nu ar putea-o practica, din lipsa cunoștințelor necesare.

Eliana Popa e o poetă remarcabilă, care își merită cititorii, destul de mulți. Poezia ei vine pe linia lui Păunescu, dar modelul ei absolut este, firește, Eminescu.

Eu nu văd nicio problemă aici. Renașterea franceză a reînviat clasicismul grec, Eliana îl reinterpretează pe Eminescu. Dacă s-a putut atunci, se poate și acum.

Eu cunosc foarte bine modernismul și pot să vă spun, cu mâna pe inimă, că nu Eminescu e un capăt de linie, ci Nichita Stănescu.

În momentul în care Nichita a abandonat rima și a început să treacă pe hârtie toate gândurile filozofarde care îi veneau la beție, poezia lui și direcția lui poetica s-au terminat. Nichita a fost un poet foarte talentat. „Argotice” e o carte excepțională, dar și primele lui volume oficiale sunt foarte bune. Însă ultima perioadă a creației lui, cea în care s-a lăsat influențat de „daimon” cum îi zicea el duhului care îl inspira, nu e tocmai ce trebuie să fie poezia românească.

Un poet poate mai puțin talentat decât el, Adrian Păunescu, a mers mai aproape de poporul român și a ajuns ca la finalul vieții să scrie versuri mai bune decât cele cu care începuse.

Dar sunt și poeți moderniști care au știut să îmbine tendințele noi cu acumulările vechi ale poeziei și au ajuns, din punctul meu de vedere, niște deschizători de drumuri. Un Leonid Dimov, de pildă.

Modernismul a creat iluzia că poezia trebuie să fie foarte încărcată, foarte grea de sens, dar dacă ne uităm în istoria literaturii vedem că au rămas și sunt apreciate cu precădere poeziile simple. Un Ion Barbu nu o să aibă niciodată atâția cititori câți au un Bacovia sau un Alecsandri, chiar dacă e un poet foarte bun.

Un poet oriental spunea cândva așa : „Gândurile unui poet trebuie să fie frumoase și simple”. Cred că se poate face și poezie intelectualistă, dar direcția indicată de poetul oriental e mai bună, e confirmată de istorie.

Elianei i se impută și, din ce înțeleg eu din poemul amintit, că poezia ei ar fi prea declamativă. Că ar avea ceva de „Cântarea României” în versurile ei. Eu cred că are buna măsură pe care o avea Eminescu și nu am simțit că ar cădea vreodată în ditirambe nesfârșite de genul celor pe care le producea uneori Păunescu.

E o poetă care reprezintă foarte bine direcția conservatoare a României de azi, iar intelectualii serioși nu o pot ignora.

Eliana, tu publică-ți poeziile și lasă-i pe acești contestatari în pace, să-și mestece propriul venin.

Pe de altă parte, ai putea să scoți și ceva bun din criticile lor și să cauți să citești aplicat câțiva poeți moderniști care să-ți aducă în poezie și ce caută ei. De ce nu ? Ce te costă să faci un volum sau dau și așa, ca să le dai peste nas cu ele ?

Iar detractorilor ei, care înțeleg că ar fi din mediul nostru, naționalist-creștin, le spun atât : fraților, avem puțini intelectuali… Nu aruncați cu pietre în niciunul, oricât de evoluați v-ați crede voi. Cântecele și poeziile Elianei fac o lucrare foarte bună de propagare a ideilor noastre în popor. Și pentru asta trebuie respectată.