Soldatul Român Care a Refuzat să Tragă în Antonescu

Incorect Politic
Noiembrie 21, 2018

Naționaliști:

La 98 de ani, moș Petcu se ține încă bine. Are umorul omului care le-a văzut pe toate și care nu se mai poate speria de nimic. Pe umerii săi gârboviți poartă istoria, istoria lui, dar și a noastră, a întreg poporului român. El este unul dintre cei care au mirosit praful de pușcă încă de la 18 ani, în Al Doilea Război Mondial, vârstă la care a fost folosit drept carne de tun în fața inamicului, alături de atâția alții din leatul său. Mulți nu s-au mai întors niciodată acasă. Unora nu li s-au mai găsit nici măcar trupurile. Alții au avut, însă, noroc, și au reușit să supraviețuiască, iar acum, în pragul Centenarului, ne cheamă la povești și la lecții de viață.

Peste două săptămâni aniversăm Centenarul, 100 de ani de la evenimentul politic major al anului 1918, și anume desăvârșirea statului național român, realizată prin unirea provinciilor românești cu patria mamă. Cum mai putem recompune atmosfera vremurilor tulburi în care doar prin sacrificiul uman am reușit să ne păstrăm identitatea națională dacă nu alături de unul dintre protagoniștii acelor războaie?

Moș Petcu a văzut și Basarabia, și Budapesta, și Munții Tatra. Ziua de 23 august 1944 l-a prins pe Prut, departe de jocurile de culise din București, acolo unde Regele Mihai îl aresta pe mareșalul Antonescu și citea Proclamația pentru țară prin care România începea lupta alături de națiunile unite.

„Nemții ne mai dădeau, de milă, din cârnații lor”

Pe podul de pe Prut, și nemții, și ai noștri au fost surprinși de veștile venite din Capitală. Deși deveniseră peste noapte inamici, românii i-au lăsat pe gemani să se retragă liniștiți spre Vaslui. Nu de alta, dar mai mâncau din gamelele lor. „Ne săturaserăm de atâta pesmet, iar nemții ne mai dădeau, de milă, din cârnații și din pâinea lor”, își amintește moș Petcu. La numai o zi, românii aveau să plece și ei într-una dintre cele mai mari ofensive realizate vreodată de armată noastră. „Eram la regimentul 1 Cavalerie. Aveam o iapă superbă, albă, pe nume Ofranda. Nu știam ce aveau în cap cei din București, nu știam când se termină războiul”. Au străbătut 1.700 de km până în apropiere de Praga, au luptat în peste 20 de masive muntoase şi au cucerit peste 50 de oraşe.

Povestea turmei de oi

„Cele mai grele lupte s-au dat în munții Tatra. Acolo ne-am luptat inclusiv corp-la-corp, în tranșee, cu cuțitul și cu bâta. Era un adevarat masacru, de ambele părți. Dar drumul prin Ungaria a fost memorabil”, spune el. Rușii plecaseră la ofensivă cu o săptămână înainte, în timp ce ai noștri au mers pe urmele lor prin Ungaria. „Pe undeva, pe lângă Tisa, am fost opriți de un contraatac de-al nemților. Noi eram pe un deal, iar în fața noastră se lăsa o vale lungă de câțiva kilometri. Pe partea cealaltă urma un alt deal, acolo unde stăteau germanii. Între noi, o turmă de oi. Eram lihniți de foame și noi, și ei, vă dați seama. Băieții noștri au tras câteva salve de tun, între turma de oi și nemți, iar animalele, speriate, au luat-o la fugă spre noi. Germanii au tras și ei, iar oile au pornit spre ei. Ai noștri au tras din nou… Și tot așa, până când am reușit să punem mâna pe ele… A fost una dintre cele mai grele bătălii”, ne spune moșul, zâmbind ca un copil.

Morții din bazinele cu bere

Când armata română a trecut în Ungaria, a găsit un teritoriu distrus aproape în totalitate de soldații ruși. „Erau nenorociți rău rușii. Violau femei, jefuiau tot ce apucau. Ai noștri erau mai cu frica lui Dumnezeu”. La mai puțin de 50 de kilometri după ce au trecut granița, regimentele noastre au fost martore la un episod de necrezut. „Era o fabrică de bere, cu câteva bazine mari, uriașe… Noi eram obișnuiți cu războiul, dar așa ceva nu mai văzuserăm niciodată. Am rămas fără cuvinte… Bazinele erau pline cu cadavre de soldați ruși, morți, care, practic, se aruncaseră în ele atunci când le descoperiseră”,rememorează moș Petcu. Doar norocul a făcut să rămână în viață următoarea perioadă. Cu cât se apropiau de Cehoslovacia, cu atât contrele germane erau mai puternice. Mulți români au murit, aruncându-se, practic, orbește în inamic.

„Nemții ne învățau numele și ne strigau din tufișuri”

Iarna a fost teribilă, atunci, în munții Tatra. Zăpada depășea 4 metri, iar ostașii noștri au fost nevoiți să facă tunele pentru a putea rezista. „Dormeam cu bărbiile sprijinite pe puști. Toți dormeam așa. Mulți dormim și acum așa, cu capul pe dosul palmelor…”.

Odată ajunși în munți, românii s-au ascuns în păduri. Din fiecare regiment erau trimiși 3-4 cercetași care să răscolească sălbăticia, pentru a repera poziția inamicului. Alții erau trimiși în satele apropiate, acolo unde își alegeau câte o casă care avea vedere în toate părțile. „Am fost și eu într-unul din sate. Partea proastă era că stăteam singur, partea bună, că aveam mâncare la discreție”.

Dar cele mai periculoase misiuni erau cele de cercetași din păduri. Plecau, spre exemplu, patru soldați, care mergeau în paralel, la 100 de metri distanță între ei. Pentru a nu se rătăci, se strigau necontenit pe nume, iar cel strigat trebuia să răspundă cu numele celui care îl apelase. „Nemții erau dați dracului. Stăteau în tufișuri și ne învățau numele. La un moment dat, mă strigă cineva: Petcu! Petcu! Am crezut că e din regimentul nostru. M-am dus în direcția respectivă, dar la un moment dat am simțit că ceva nu este în regulă. Mi-am dat seama că era un neamț. S-au auzit focuri de armă. M-am culcat pe zăpadă, făcându-mi loc în urmele de la căruțele care trecuseră pe acolo, într-un șanț de câțiva centimetri. Mi-am oprit respirația. Eram sigur că voi muri. Prin nu știu ce miracol, am scăpat și am început să fug ca nebunul. Am fugit câteva ore, pe cursul unui râu de munte, până când am ajuns într-un sat care era ocupat de ai noștri. Am fost decorat pentru asta…”, își amintește Petcu.

Jumătate de milion de soldați români

În total, au fost trimişi pentru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei de sub dominaţie nazistă peste 560.000 de soldaţi români. Românii au fost aruncaţi în luptele infernale de la Budapesta şi din Munţii Tatra au înregistrat pierderi de peste 167.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi.

Practic, între 18 decembrie 1944 şi 27 aprilie 1945, Amatele 1 şi 4 române, în cooperare cu trupele Frontului 2 ucrainean şi unităţile de partizani slovaci, au desfăşurat ample operaţiuni militare pentru înfrângerea rezistenţei naziste de pe teritoriul Slovaciei, ducând lupte grele pentru forţarea zonelor muntoase Javorina, Metalicii Slovaci, Nitra, Fatra Mare, Fatra Mică, Inovec, Tatra Mică, Carpaţii Albi.

În iarna dintre 1944 și 1954, armata noastră a reușit să respingă spre nord forţele inamice, care rezistau cu înverşunare în numeroase cazemate. De asemenea, a cucerit și alte câteva înălţimi importante.

Între 12 şi 31 ianuarie, Armata 4 română a acţionat ofensiv pe direcţia Jablonov-Rožnava-Dobšiná desăvârşind cu cerirea masivului muntos Silica Planina şi eliberând oraşul Rožnava, o adevărată poartă de pătrundere spre zonele centrale ale ţării.

Cifrele unui dezastru

Pierderile omenești în cel deal Doilea Război Mondial se situează la circa 72 de milioane de victime, aproximativ 3% din populaţia mondială de la acea vreme. Dintre acestea, în jur de 47 de milioane au fost victime din cadrul populației civile, incluzând aici și 20 de milioane de morți din cauza foametei și a bolilor cauzate de război. S-a estimat că acest război a costat mai mulţi bani şi resurse decât toate celelalte războaie la un loc, 1.000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945, fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucţia de după război. Al Doilea Război Mondial a durat 2174 de zile, a costat 1,5 trilioane de dolari și a ucis peste 60.000.000 de oameni.

„Nu am vrut să mai moară oameni”

Și nea Gheorghe Vâciu s-a întors în primăvară. S-a angajat la penitenciarul Jilava. La sfârșitul lunii mai 1946 a aflat că face parte din plutonul care trebuia să-l execute pe mareșalul Ion Antonescu. „De ce n-am vrut să trag în Antonescu? Pentru că nu am vrut să mai moară oameni! Pur și simplu am refuzat, așa că am fost dat afară de la penitenciar și trimis la Fabrica de Cauciuc!”. A avut noroc, am putea spune, pentru că gestul ar fi putu să-l coste nu doar libertatea, ba chiar și viața.

O bătălie uitată

O altă bătălie importantă, dar despre care nu se mai știe aproape nimic, a fost cea pentru eliberarea Zvolenului. În ea au fost angrenaţi peste 80.000 de militari care s-au desfăşurat pe o fâşie ofensivă având o lărgime cuprinsă între 20 şi 60 de kilometri şi o adâncime de peste 80 de kilometri. După douăzeci de zile de lupte în condiţii geografice şi climaterice dificile, armata română a forţat masivul muntos Silica Planina, a interceptat comunicaţiile pe văile râurilor Štitnik, Slaná, Muran şi cursul superior al Hronului şi a eliberat peste 160 de localităţi.

Punctele cel mai occidentale eliberate de armata română în ofensiva împotriva Germaniei naziste au fost orașele Chotebor și Humpolec, la 90 km Est de Praga, în ziua de 4 mai 1945.

Aproape 100.000 de morți

În cel de-Al Doilea Război Mondial, pierderile militare românești au fost de aproxiamtiv 300.000 de oameni. Totalul morților este de 93,326 (72.291 în timpul alianței cu Puterile Axei și 21.035 de partea aliaților). De asemenea, totalul dispăruților și prizonierilor este de 341.765 (283.322 în timpul alianței cu Puterile Axei și 58.443 de partea aliaților). Numai 80.000 au supraviețuit captivității în Uniunea Sovietică. Cifrele nu includ cei 40.000 – 50.000 de morți în armata ungară.

Transportoare blindate și fasole cu ciolan la Alba-Iulia

Manifestările prilejuite de Ziua Națională a României vor începe, în acest an, din seara zilei de 29 noiembrie cu spectacol de folk, la Casa de Cultură a Sindicatelor, potrivit programului pus la dispoziție presei, miercuri, de reprezentanții Primăriei municipiului Alba Iulia, în cadrul unei conferințe de presă.

În dimineața zilei de 30 noiembrie manifestările continuă cu ceremonii militare de depunere de coroane și jerbe de flori la Statuile lui Ion I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Mihai Viteazul, Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria, dar și cu arborarea drapelului în Piața Tricolorului. De asemenea, o paradă cu 1.000 de militari, transportoare blindate, tunuri, maşini de luptă, avioane și elicoptere, va avea loc de 1 Decembrie la Alba Iulia.Localnicii și turiștii au la dispoziție la masa populară, circa 40.000 de porții de fasole cu ciolan, iar seara vor avea loc concerte cu muzică populară și cântece patriotice. – Sursa: Evenimentul Zilei