Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iunie 7, 2019
Apărut inițial pe Justițiarul:
„Marie Sophie Hingst răspândește o poveste fictivă despre familia sa evreiască pe internet și la «Yad Vashem», unde a depus documente false de victimă. Bunicul ei nu era un prizonier din Auschwitz, ci un pastor protestant.”, scrie editorialistul Martin Doerry în articolul său intitulat „Bloggerul Marie Sophie Hingst, istoricul care a inventat 22 de victime ale Holocaustului” publicat de cunoscutul săptămânal german „Der Spiegel” în urmă cu șase zile.
Autoarei Marie Sophie Hingst, posesoarea premiului „Bloggerul anului 2017”, i-a fost retras titlul, deoarece anchetele au arătat că povestirile despre familia ei care ar fi murit din cauza holocaustului au fost inventate, tot conform revistei „Der Spiegel”.
Aceeași publicație a continuat investigațiile sale și a scris în urmă cu două zile (în 4.06.2019) în ediția sa online: „Marie Sophie Hingst a înșelat și companiile de radio și televiziune ARD, SWR și BR cu povestirile ei inventate. Bloggerița a susținut că a înființat o clinică într-o mahala din India și a înființat acolo un serviciu de consiliere sexuală pentru tineri, o activitate similară pe care ar fi repetat-o ulterior pentru refugiații din Germania. Ambele afirmații sunt fictive.”
În capcana povestirilor Mariei Hingst a căzut presa germană, dar și alte publicații occidentale, cum ar fi celebrul „Daily Mail”. De doar câteva zile, a fost dezvăluit faptul că Hingst nu s-a multumit doar să fabrice o istorie pentru familia sa inventată, ci a mers mai departe pe „bulevardul imposturii” prin crearea altor povestiri fictive despre viața ei de bună samariteană.
De-a lungul anilor, mass-media din Germania a fost mai mult decât dornică să publice povestirile false despre femeia care, după propriile cuvinte, a înființat o clinică în cartierele mărginașe din New Delhi (India) și a ajutat migranții să se integreze în Germania prin lansarea unor cursuri de educație sexuală. Acum, întrucât aceste fapte s-au dovedit a fi neadevărate, mass-media s-a grăbit să-și ceară scuze publicului și a explicat că „nu aveau nici un motiv să se îndoiască” de poveștile lui Hingst. Bineînțeles că nu, tot așa cum niciodată nu vor pune la îndoială poveștile siropoase de acest fel.
„Nu este pentru prima dată în ultimele șase luni că mass-media germană s-a fript prin povestiri false. La sfârșitul anului 2018, publicația „Der Spiegel”, cea care a publicat povestea despre farsa lui Hingst, s-a aflat în centrul unui scandal major după ce s-a aflat că multipremiatul lor jurnalist, Claas Relotius, era un escroc care a prezentat o mulțime de știrei false. Nu mai trebuie să spunem că celor 500 de investigatori ai Holohoax-ului, care astăzi lâncezesc în închisorile din Germania nu le vor fi revizuite cazurile.”(Michael Walsh, jurnalist britanic)
Povestirile inventate de Marie Sophie Hingst despre familia sa, care ar fi fost victimă a holocaustului, nu au trecut neobservate pe internet. La un moment dat, blogul acesteia ajunse la 240.000 de cititori, iar ea a fost numită „blogger al anului” în anul 2017, un titlu acordat de asociația „Die Goldenen Blogger” (Bloggerii de aur), sinistrul grup din spatele principalilor agenți de influență germani.
Marie Sophie Hingst fost premiaiă ca „Blooggerul anului 2017” de asociația „Die Goldenen Blogger” din Germania. (Click pe fotografie pentru mărire!
Hingst a fost, de asemenea, invitată să modereze discuțiile în grup de cei care patroneaza Memorialul Holocaustului din Berlin și a vorbit frecvent în numele rudelor victimelor holocaustului, potrivit presei germane.
Poveștile ei, care au provocat emoții în inimile cititorilor, s-au dovedit a fi fantezii mai bizare decât cele întâlnite în basmul „Scufița roșie”, după cum a demonstrat un grup de arhivari din orașul german Stralsund, urbea natală al familiei sale.
Blogul Mariei Hingst conținea în special relatări despre bunicul ei, mințind că ar fi fost ucis în „tabăra de exterminare nazistă Auschwitz”. Arhivarii din Stralsund, care au fost avertizați de un alt istoric german despre nepotrivirile din materialele postate pe blogul ei, au aflat că bunicul ei nu fusese trimis niciodată la Auschwitz și nici măcar nu era evreu.
Bunicul mincinoasei fusese un german autentic, pastor protestant, iar soția sa a profesat ca stomatolog, fiind protestantă luterană și ea. Săptămânalul Der Spiegel a fost primul care a demascat povestea rușinoasă. De fapt, nici una dintre rudele ei nu a fost victima Holocaustului, potrivit presei germane.
Această situație pare a fi și mai ciudată, având în vedere faptul că Hingst nu a reușit doar să-și convingă audiența considerabilă despre existența a 22 rude evreiești fictive și false victime ale nazismului, ci chiar a înșelat Memorialul Victimelor Holocaustului „Yad Vashem” cu sediul in Ierusalim, Israel, deoarece impostoarea a ajuns să-și înscrie „rudele” în listele oficiale de amintire ale Memorialului, trimițându-le date false. Acum, Ministerul german de Externe a trebuit să alerteze autoritățile israeliene despre falsurile bloggeriței.
Premiata bloggeriță germană Marie Sophie Hingst a fost acuzată că a inventat istoria familiei sale evreiești
„Colectarea mărturiilor supraviețuitorilor Holocaustului este una dintre cele mai importante componente ale păstrării memoriei Holocaustului și transmiterea acesteia către generațiile viitoare.”, scrie pe site-ul Yad Vashem, memorialul oficial al statului Israel dedicat victimelor Holocaustului.
Oricine poate descărca formularul de înscriere Yad Vashem’s Shoah Survivors and Refugees Registration form („Shoah – Supraviețuitorii și Refugiații”) al Memorialului „Yad Vashem”. Se completează și se trimite înapoi digital sau prin poștă. Trebuie să fie furnizate detaliile biografice actuale ale persoanei, împreună cu detaliile experienței persoanei înaintea sau în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Scopul este de a comemora o parte din victimele Holocaustului prin identificarea lor.
În data de 8 septembrie 2013, Marie Sophie Hingst a completat formularul respectiv. Hingst, care are un doctorat în istorie și trăiește în Irlanda, a furnizat detalii pentru 22 de rude, susținând că majoritatea au fost uciși în timpul Holocaustului. Un raport recent al revistei de știri săptămânale „Der Spiegel” însă susține că familia ei evreiască nu a existat niciodată.
Nepoata unui pastor protestant
Cercetând arhivele municipale din orașul Stralsund, săptămânalul a descoperit că Hingst este, de fapt, o familie de protestanți. Deși a susținut că bunicul ei a fost deținut în lagărul de concentrare de la Auschwitz, acesta fusese un pastor protestant care nu părăsise orașul său.
Arhivele legate de celelalte 21 de presupuse victime ale Holocaustului nu au putut fi găsite în colecțiile disponibile, cum ar fi Colecțiile digitale ale Serviciului Internațional de Urmărire, Arhiva memoriei din Auschwitz sau Cartea memorială a arhivelor federale pentru victimele persecuției evreilor în Germania, a scris Der Spiegel.
Cu toate acestea, dincolo de adăugarea numelor în arhivele memoriale ale lui Yad Vashem, Marie Sophie Hingst a răspândit istoria fictivă a familiei în diferite moduri: prin prelegeri organizate de comunitatea evreiască, în conversații cu colegii și, mai presus de toate pe blogul ei „Citește, draga mea, citește mai departe” (acum offline – deconectat), pe care l-a început în 2013, la Dublin și care a avut aproape 240.000 de cititori, devenit indisponibil (Click pe imaginea de mai jos!) după scandalul declanșat de revista „Der Spiegel”.
Obținerea recunoașterii
Primii câțiva ani de la Dublin, mărturisea Marie Sophie Hingst, au fost grei. Nu cunoștea pe nimeni și se simțea izolată. Hingst a început apoi să fie activă pe blogul său și a creat astfel un fel de „casă adoptivă”.Potrivit interpretării publicației „Der Spiegel”, probabil că Hingst a simțit că, portretizându-se ca descendentă a victimelor holocaustului, ar fi „mai interesantă decât alți germani fără origini evreiești”.
Hingst primind premiul „Bloogerul anbului 2017”.
Ea a câștigat o mare credibilitate în mediul online scriind despre suferințele presupușilor săi strămoși evrei. Ea a fost numită „Blogger al Anului 2017” de către juriul „Die Goldenen Blogger” (imaginea de mai sus). În anul următor, Financial Times i-a acordat premiul „Viitorul Europei” într-un concurs de eseuri. Și aici Hingst a vorbit despre presupusa ei familie evreiască și a comparat soarta lor cu cea a refugiaților care sunt acum blocați pe țărmurile Europei.
Echipa de „Die Goldenen Blogger” a reacționat la dezvăluirile privind născocirile falsei evreice, publicând o declarație pe site-ul lor în care afirmau că-i retrag premiul acordat acesteia în anul 2017.
Yad Vashem a declarat agenției germane de presă Deutsche Presse-Agentur (DPA) că au transmis așa-zisele mărturii ale Mariei Hingst unui expert care va investiga cazul, dar „listele memoriale sunt dovezi ale existenței unor victime ale holocaustului”, a spus purtătorul de cuvânt al arhivei. Mărturiile sunt examinate, de obicei, iar informațiile biografice de bază sunt verificate, dar se presupune că paginile memoriale sunt completate cu sinceritate, a adăugat purtătorul de cuvânt al lui Yad Vashem. În cele din urmă, persoana care trimite formularul este responsabilă de conținutul acestuia, dar „procedura nu este sigură 100%”, a recunoscut el.
Dintr-o dată, numai „literatură”
Reacția lui Maria Sophie Hingst la revelații a fost surprinzătoare. Prin intermediul unui avocat, ea a transmis revistei „Der Spiegel”, că textele din blogul ei „au un grad semnificativ de libertate artistică”. „Aceasta este literatură, nu e jurnalism sau istorie”, a comunicat falsificatoarea. Ea a susținut, de asemenea, că nu a răspândit niciodată neadevăruri pe baza unor detalii biografice reale. Ea a recunoscut totuși că a înregistrat o listă de 22 de persoane, primită de la bunica sa, la „Yad Vashem”, dar a adăugat că ea personal nu a revizuit istoria.
Marie Sophie Hingst nu este prima persoană care exploatează istoria dureroasă a evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fie pentru câștiguri financiare, fie pentru atenție.
De exemplu, memoriile „Fragments: Memories of a Wartime Childhood” din timpul războiului, publicate în anul 1995, au inclus fabricarea presupusului supraviețuitor al holocaustului din Letonia, Binjamin Wilkomirski, care s-a dovedit în cele din urmă a fi un non-evreu elvețian, pe numele său real Bruno Dössekker.
Anul trecut, fostul președinte al comunității evreiești din Pinneberg, în statul german Schleswig-Holstein, Wolfgang Seibert, a recunoscut că a mințit despre trecutul său: părinții lui adoptivi erau evrei, dar părinții lui biologici nu erau.
Scriitoarea belgiancă Monique Ernestine Josephine de Wael a scris sub pseudonimul Misha Defonseca cartea de mare succes publicată în anul 1997 și tradusă în 20 de limbi „Misha: A Memoire of the Holocaust Years”. Acest bestseller a fost adaptat cinematografic în anul 2007 prin filmul francez „Survivre avec les loups” sau „Surviving with the Wolves” în varianta sa engleză. În carte, „Misha” descrie evadarea ei ca fată evreică de 8 ani prin Belgia, Germania și Polonia, susținând că fusese adoptată de o haită de lupi care a protejat-o în timpul călătoriei ei. În luna februarie 2008, Defonseca, al cărei nume real este Monique de Wael, a recunoscut că majoritatea evenimentelor erau false, inclusiv că nu era evreică, ci catolică și că nu a fost nevoită niciodată să-și părăsească locuința sa din Belgia în timpul războiului. După ce a recunoscut că această carte a fost o mare minciună, Curtea de Apel din Massachusetts a decis prin sentință judecătorească ca autoarea cărții să-i returneze editorului său american suma de 22,5 milioane de dolari .
Afișul filmului „Surviving with the Wolves”.
Spre deosebire de Seibert și Defonseca, Marie Sophie Hingst nu a comis frauda în sensul juridic al faptei. Dar toți acești autori au înșelat publicul cititor și au arătat o lipsă de respect față de memoria victimelor holocaustului.
Hingst a inventat și alte povești
Mai multe dezvăluiri despre minciunile lui Hingst au ieșit după primul articol din „Der Spiegel”. S-a constatat că ea nu numai că a mințit despre falșii ei strămoșii evrei, ci și despre înființarea unei clinici într-o mahala din New Delhi, India, pentru a oferi servicii de consiliere sexuală tinerilor. Ea a vorbit despre acest proiect într-un interviu acordat posturile publice de televiziune SWR și BR în anul 2017. De asemenea, a susținut că a lansat mai târziu un serviciu similar pentru refugiații din Germania.
Producătorii interviului au declarat că intervievata a fost „foarte convingătoare”, adăugând că acum regretă că au difuzat dialogul cu impostoarea fără să verifice declarațiile Mariei Sophie Hingst.
Traducere și adaptare Marius Albin MARINESCU
Surse:
THE ETHNIC-EUROPEAN The Voice of Ethnic-Europeans Worldwide
Massachusetts – Publisher Wins Appeal In Fabricated Holocaust Memoir Case
As vrea sa fiti mai clari in astfel de articole si sa spuneti purul adevar si anume ca asa zisul “holocaust” NU A EXISTAT NICIODATA,si dupa lista insusi crucii rosii internaitonale,in TOATE lagarele au murit doar 273.000 oameni,de toate etniile,ÎN TOTAL,in principal la sfarsitul razboiului,din cauza lipsei mancarii si medicamentelor dupa bombardarea cailor ferate de vestici.
Nu a existat nici un asa zis plan.A fost doar o vaga idee de ai aduna si muta pe toti in madagascar,dar dupa cercetari,sa-u descoperit ca insula e prea mica,iar odata cu inceperea razboiului si ideea mutarii asta a fost complet abandonata.
Asa ca nu mai folositi afirmatii de genul “a daunat memoriei supravietuitorilor holocaustului” ci (daca spune altcineva,pt ca noi stima ca acest holocaust NU a existat,deci nu credem in el) “asa zisa memorie a ASA ZISULUI holocaust” care NU A EXISTAT NICIODATA.
Pentru mine personal cel mai puternice 2 argumente anti-holohoax sunt:
1. Faptul ca poti sa spui ca x si y nu s-a intamplat, dar daca zici de holocaust ajungi la inchisoare
2. In Wehrmacht au luptat 100.000 de jidovi, o cifra mare. Ce nu inteleg eu e ce i-a facut “negazabili” pe ei. Ba unii au fost chiar comandanti.
Povestea femeii este chiar comica si are menirea sa dezumfle gogoasa holocaustului evreiesc. Cat de usor poti sa inventezi povesti, sa trimiti in Israel si sa te pupe aia pe obrajori ca le umfli “holocaustul” despre care ei stiu cel mai bine ca e numai minciuna. Vedeti aici poze adevarate, necenzurate din campurile germane care incep sa se raspandeasca pe tot internetul odata cu deschiderea arhvelor. Evreii dau in isterie, nu mai reusesc sa tina minciuna la secret. Au murit cum spune si domnul George cca 273 de mii de oameni in campuri, de tifos, alte boli, infometare exact din cauza “aliatilor” care au bombardat spre finalul razboiului, caile ferate si soselele prin care se facea aprovizionarea. SOLUTIA FINALA nu a insemnat exterminarea pe criterii rasiale a evreilor ci EVACUAREA lor din Europa catre Palestina, teritoriile ocupate de germani in Est. Aceasta evacuare nu era o idee noua, evreii fiind constant evacuati de prin toate tarile pe parcursul deja a trei milenii. Si ma intreb si eu de ce or fi fost ei mereu evacuati? Ce-o fi avut lumea cu ei?
https://holocaustdeprogrammingcourse.com/?fbclid=IwAR1HS-uk0tZBdlZsk9k8juCxFSJFNcZ5m5xwqZgM0Mc-sBZh9Jva5NQqDg0
Sa va zic o poveste pe care am auzit-o la niste batrani si care o stiu si ei de la niste evrei care stiau ei mai bine. L ordinele “criminalului” Antonescu, evreii erau dusi la Constanta si inghesuiti pe un vapor cu scopul sa-i trmita catre Palestina. Ce nu stiau evreii e ca acel vapor era din carton (car-ton!) si cand ajungea la mare distanta de tarm se inmuia si se scufunda cu evrei cu tot. Dupa acee vaporul era tras inapoi la mal cu ajutorul unui cabestan, era curatat si iar lua cateva mii de evrei si iar se scufunda in larg. Nu am putut sa nu vars si eu cateva galeti de lacrimi la aflarea acestei istorii crude despre crimele “antisemitului” Antonescu. Am facut si eu niste cercetari personale si am descoperi ca astfel au fost inecati 283121 de evrei care s-au lasat pacaliti de falsul vapor. Povestea asta chiar a circulat in anii de dupa razboi si batranii astia o cred si azi in 2019, ceea ce dovedeste ca este adevarat (!) Personal va interzic sa nu credeti aceasta istorie, vaporul din carton a existat ca si “camerele de gazare”, pentru ca au existat morti.
Stai ca nu am inteles ceva… unde este socul?? mai este soc pentru orice om rational asa ceva??
“SOC” e pus in gluma. Suntem cu totii “socati” cand un jidov face o jidoveala sau cand un tradator de neam tradeaza neamul din nou.