Slăbiciunea lui Trump- Contra-curent în 2017, analistul politic Mihai Șerban a avut dreptate

Mihai Șerban
Incorect Politic
Decembrie 24,  2017

Redacția, 8 ianuarie 2020: În lumina evenimentelor din SUA, republicăm următoarea analiză din 24 decembrie 2017. DIN PĂCATE, AUTORUL MIHAI ȘERBAN A VĂZUT ȘI EXPLICAT ÎN SINTEZA DIN 2017, CÂND EUFORIA ERA ÎN TOI, CEEA CE NU PUTEA PERCEPE EMOȚIA POPULARĂ SAU AMATORISMUL POLITIC LA ACEA VREME ȘI CHIAR PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE. AVIZ CĂUTĂTORILOR DE AUR… DE SUS ȘI DE JOS.

Nu vreau să trag concluzii pripite în privința speranței Trump-iste, dar ultimele poziții asumate încep să se contureze ca fiind un dans aerian și amețitor cu șarpele milenar!

Sigur, naționalismul și suveranitatea poporului rămân melodiile de fond ale mandatului său, cel puțin până în acest moment… și, totuși, parcă încetează subit atunci când face referire la unele state în căutare perpetuă de palestinitate… pardon!, suveranitate.

Sloganul „Make America great again“ parcă începe să semene cu un ordin dat întregii omeniri sau, în cel mai bun caz, o invitație politicoasă la aliniere neîntârziată… a tuturor! Lăsând la o parte faptul că, până nu demult, vorbea despre un presupus „Rocket Man“, făcând aluzie la filmul lui Stanley Kubrick „Dr. Strangelove“, dând de înțeles că prevedea transformarea Coreei de Nord într-un nou deșert arid din Sud-Estul Asiei; opozițiile renăscute împotriva eliberării poporului Sirian de sub tirania teroristo-globalistă – refuzul proiectului de securizare teritorială, în baza deciziei bilaterale și suverane, al parteneriatului strategic cu Iranul, parcă, începe să dezvăluie o latură mai puțin hazlie a locatarului (portocaliu) de la Casa Albă.

In ultima vreme, pozițiile lui Trump ne-au oferit, de asemenea, prilejul să aflăm, nu fără mirare, că Israel nu mai este un agresor în Orientul Apropriat și că, de fapt, s-ar afla în mare pericol de dispariție fără o capitală oficială și recunoscută la Ierusalim!

Înainte de abordarea pozițiilor contestatare, vă rog să luăm în considerare următorul scenariu: dacă Palestinienii, subversivi cum îi cunoaștem din mass media…, și-au revoluționat, într-un asemenea hal, tehnologiile „Stealth“ de aruncare cu praștia a pietrelor, încât chiar extinderea ilegală a Teritoriilor Ocupate ar fi puse în primejdie?!

În tot cazul, Caporegime, Netanyahu, părea mai mult decât mulțumit de alegerea făcută de prietenul prietenilor lui, foștii colegi de pe piața imobiliară din New-York al magnatului (…).

Nu putem să uităm nici declarația Theresei May, din luna mai al acestui an, când spunea, lovită de certitudine subită, că, citez, „Israel trebuie să fie considerat un model pentru omenire, trebuie protejat, iar britanicii trebuie să-și manifeste mândria pentru Declarația Balfour“…!

Dar să mergem la țintă, doar așa, de dragul datului cu părerea. În ultimii zece ani, în lume, dar mai ales în Vestul Europei și S.U.A., tot mai mulți oameni au început să înțeleagă că guvernele nu sunt în slujba popoarelor, ba chiar acționează frenetic împotriva lor și asta de ceva vreme bună!

Această nouă stare de conștientizare generalizată a fost accentuată de situația tot mai mizerabilă din Occident: precaritatea vieții, lipsa locurilor de muncă, demoralizarea constantă, imigranții, genocidul alb, atentatele pseudo-teroriste… care, din cauza noilor tehnologii de comunicare, au devenit cunoscute în lumea largă, dând ocazia fiecărui om (încă) sănătos mental să înțeleagă că nu a existat niciodată o „teorie“, ci doar o conspirație bine disimulată împotriva popoarelor.

Până și Donald J. Trump a spus-o: „Viitorul aparține celor care (sic!) au înțeles că națiunile trebuie să fie suverane – popoarele trebuie să-și recapete puterea confiscată de elite“.

Practic, prin aceste două fraze, salvamarul Trump a salvat de la înec întreaga comunitate de așa-ziși „teoreticieni“ ai complotului – mulțam, fain!

Pe lîngă frustrarea creată în Occident, mai ales din cauza lipsei de răbdare specifică paraziților milenari, fără să-și dea seama, Oculta a reușit să-l transforme pe Vladimir Putin (cel mai mare trădător din istoria aleșilor!) în erou internațional.

Președintele Putin, devenind în mintea occidentalului de rând, pe bună dreptate, salvatorul popoarelor îngenuncheate de „elită“, apărătorul creștinismului original, al identității furate, dușmanul sodomiților și, să nu uităm, singurul lider care a avut curajul să spună că primul guvern bolșevic a fost o construcție jidănească finanțată de Wall Street… și câte și mai câte calități recunoscute și aprobate de tot mai mulți cetățeni ai lumii, care încep să înțeleagă că dușmanul lor nu se află în Nord, ci, mai degrabă, în Sud-Est pe o axă ascendentă, tăind Europa în două… de secole!

În concluzie. Din cauza pierderii poziției de leadership moral, economic și militar, cu un punct de comemorare situat la 9/11 (Ground-Zero); întreaga structură de dominare fiind în primejdie; luările de poziții multilaterale tot mai agresive împotriva „exigențelor“ impuse cu forța în Europa, după măcelul financiar din WW2; BRICS-ul trecând și el pe-aici cu proiectul de „petro-dedolarizare“ a economiei mondiale; capacitatea acerbă de transmitere a informațiilor atât reale, cât și false, explozia pseudo-partidelor de „extremă“ dreaptă (toate false!) în U.E. etc.

Oare toate aceste pericole conjugate de destrămare a imperiului cosmopolit nu au provocat nașterea prematură a unui fals providențial fără pereche?

Oare proprietarii Hotelului American nu cumva au creat, de la falimentul Cazinoului Taj Mahal Resorts din Atlantic City (2014), propriul rebel anti-sistem, anti-teza perfectă pentru naivi, îngerul lor păzitor – cel puțin până reușesc să anihileze „Ursul Siberian“ și să-și repare greșelile de parcurs făcute din anii ’90 încoace?

Un lucru e sigur: paranteza Donald J. Trump rămâne una deschisă…, datoria noastră este să rămânem vigilenți, nu doar la Trump, ci și la cei care îl contestă… poate așa o să avem o imagine de ansamblu a OCULTEI!

Și, totuși, o întrebare nu-și găsește răspunsul: cum se face că în U.E. și în S.U.A. se vorbește numai despre jidani și despre o „țară“ arabă infimă din Nord-Vestul Orientului Apropiat – de ce ne este impus acest subiect cu forța și, mai ales, de ce ar trebui să ne intereseze pe noi, europenii, ce treabă avem noi cu arabii?!