Sistemul Democrat este o capcană diabolică – TOTUL se învârte în jurul unei logorei antifasciste și antinaziste care condiționează politica mondială

Carolina Gunderode
Incorect Politic
Iunie 9, 2022

Sistemul Democrat este cu siguranță o capcană diabolică

TOTUL se învârte în jurul unei logorei antifasciste și antinaziste care condiționează politica mondială, alegerile fundamentale ale unei țări, ale unui popor, ale unei națiuni. Cu siguranta nu putem iesi din ea!

 

DEMONSTRAȚIE LA CONCRET  – cazul Frantei

 

Cum servește antifascismul la menținerea puterii titularilor

OROARE MARE ! Duminica Bunului Păstor, 1 mai, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a îndrăznit să declare pe un canal italian că „Hitler avea si sânge de evreu”. O declarație iconoclastă care a stârnit, evident, vâlvă în entitatea sionistă. Referindu-se la acuzațiile de nazism aduse constant ucrainenilor de catre ruși, începând cu Putin care vrea să „denazifieze și să demilitarizeze Ucraina”, ministrul Lavrov, ale cărui declarații au fost transcrise pe site-ul ministerului său, a spus mai întâi: „Zelensky formuleaza acest argument: cum poate fi prezent nazismul (în Ucraina) dacă el însuși este evreu? “. Și Lavrov a adăugat: „Aș putea să mă înșel, dar Hitler avea și sânge de evreu”. Scandalizat de o asemenea îndrăzneală, entitatea sionistă l-a chemat imediat pe ambasadorul Rusiei pentru a obține „clarificări” pentru că nu ne batem joc de acest subiect atât de delicat. Între timp, ministrul israelian de externe Yair Lapid a criticat remarcile omologului său rus: „Remarcile ministrului Lavrov sunt atât scandaloase, de neiertat și o eroare istorică îngrozitoare”, a spus el într-o scurtă declarație. Pe Twitter, șeful diplomației israeliene a adăugat în mod educativ: „Evreii nu s-au sinucis în timpul Holocaustului. Cel mai scăzut nivel de rasism împotriva evreilor este să-i acuze de antisemitism”. Președintele Yad Vachem, memorialul israelian al Holocaustului, Dani Dayan, a jucat și el la ‘virtutea jignită’, considerând că este vorba despre „remarci fără temei, delirante și periculoase care merită condamnate”.

În timp ce statul evreiesc a lucrat pentru a menține un echilibru relativ și delicat între Kiev și Moscova de la izbucnirea războiului ruso-ucrainean din 24 februarie, prim-ministrul entității sioniste mergând să se întâlnească personal cu Putin la Moscova pentru a juca rolul de mediator și mai ales să apere interesele geopolitice ale lui Eretz, refuzase de asemenea să ajute militar Kievul furnizându-i echipament de protecție, sperând fără îndoială că Moscova, prin aceste gesturi de bunăvoință, își va întări poziția față de aliații săi din Teheran și Damasc, insa aceasta declarație a  lui Lavrov ar putea contribui acum la deteriorarea și întunecarea relațiilor dintre Moscova și Tel Aviv.
În orice caz, vedem încă o dată cât de mult, la peste trei sferturi de secol după dispariția lor și zdrobirea lor în condiții tragice, național-socialismul german și liderul său carismatic continuă să bântuie prin discursuri, minți și conștiințe.

TOTUL se învârte în jurul unei logorei antifasciste și antinaziste care condiționează politica mondială, alegerile fundamentale ale unei țări, ale unui popor, ale unei națiuni. Cu siguranta nu putem iesi din ea! În prezent o vedem prin războiul din Ucraina, în care beligeranții se acuză reciproc în mod continuu, și mereu reciproc, de simpatii naziste insuportabile și de nerecunoscut, de a fi reîncarnarea contemporană a regretatului Führer, dar am văzut-o și pe parcursul întregii campanii prezidențiale din Franța și în special cea din turul doi, unde era vorba de demonizarea adversarului sau a concurentului tratându-l ca pe un extremist, un fascist sau chiar un nazist. Ceea ce am văzut deja în timpul alegerilor prezidențiale din 2017 și cu atât mai mult în cele din 2002. Marine Le Pen însăși a făcut-o public înainte de primul tur,
Singura etichetă de extremă-dreapta, necontenit repetată și repetată, pe care Macron a folosit-o într-un mod machiavelic și formidabil de eficient pe parcursul întreg a două săptămâni care a despărțit Paștele înflorit (Duminica Floriilor) de Paștele închis (Dimanche in albis), este suficientă, în afară de a descalifica și de a demoniza adversarul deoarece pentru publicul larg Hilter, Mussolini, lagărele de concentrare, camerele de gazare, genocidul celor șase milioane, este extrema dreaptă! Astfel, sub același nume, putem delegitima tot ceea ce este asemănător cu (sau tot ceea ce este considerat, chiar abuziv) ca o apărare a solului, a sângelui, a poporului, a rasei, a tradiției, a familiei naturale, a moralei tradiţionale. Și așa mușcăm din muguri, tăiem la rădăcină, orice încercare de renaștere națională caci a fost interzisă ca măsură preventivă din 1945. Bardèche a înțeles bine acest lucru când a explicat că jurisprudența de la Nürnberg a creat un precedent juridic formidabil care va fi folosit masiv și sistematic împotriva tuturor celor care pretind că sunt, chiar și într-un mod pur verbal sau parțial, al națiunii, al pământului, al drepturilor băștinașilor, al unei politici de energie și curățenie. Actualele mișcări populiste din Europa sunt, cu siguranță, departe de a dezvolta un adevărat program de renaștere națională, întrucât au adoptat și ratificat valorile, lozincile și viziunile lumii inamicului cosmopolit, dar puținul pe care îl spun încă, în scopul electoral, considera ca solicitarea, în ceea ce privește apărarea priorității, preferinței sau exclusivității naționale, în ceea ce privește reglementarea fluxurilor migratorii, neîncrederea în Europa de la Bruxelles este încă prea mare. Apostazia trebuie să fie totală. Și oricum, chiar și atunci când au abandonat totul, au trădat totul, au negat totul, au călcat totul în picioare, naționalismul, tradiția, religia, ‘Sistemul’ are tot interesul să le demonizeze pe toate la fel, mai ales înainte de turul doi al fiecărei alegeri, să-și păstreze puterea și prebendurile sale singure, nedorind să împartă tortul cu un nou venit.

PREȘEDINTELE Macron este în prezent primul beneficiar al acestei strategii de demonizare a concurentului sau adversarului care i-a permis să fie reales confortabil duminica Quasimodo și care i-ar putea, de asemenea, să-i acorde din nou o mare majoritate în Adunarea Națională din 19 iunie, și toate mai ușor, deoarece scrutinul în două tururi, cu un trecut, are un puternic efect de amplificare și acționează ca un saiar, ca un laminor pentru diferitele opoziții, mai ales atunci când acestea sunt considerate extremiste, cum ar fi cea a lui Mélenchon din stânga și cea a Mitingului Național din dreapta (sau mai bine zis ceea ce ia locul dreptei). Liderul Franței rebele care tocmai a încheiat o alianță electorală cu Europe Ecologie-les Verts în primul tur al alegerilor legislative, și care își continuă negocierile cu Partidul Socialist și Partidul Comunist – în timp ce tabăra „dreapei” populiste va fi împărțită în trei în aproape toate circumscripțiile electorale între RN, Reconquête și Dupont-Aignan (din nou odată ce observăm că stânga știe să se unească atunci când este necesar pentru supraviețuirea sau progresul ei!) — este în prezent ținta atacurilor din cercurile comunitare, transmise de anumiți socialiști, pentru automulțumirea față de islamiști și implicit pentru rezervele sale față de CRIF și politica entității sioniste cu privire la palestinieni, poziții (foarte relativ) antisioniste care sunt echivalate cu neruşinare cu o formă de antisemitism. Care este și o modalitate prin care Macronia își demonizează, își delegitimizează stânga.

Nu ne înțelegeți greșit: toate acestea sunt, evident, doar un joc. Mélenchon îi trimite regulat mesaje-text prietenoase și complice lui Macron, așa cum a făcut din nou în seara primei runde și în zilele care au urmat, după cum a dezvăluit Le Canard enchaîné. Cât despre Marine Le Pen, ea a fost ajutată puternic și activ în căutarea a cinci sute de sponsorizări prezidențiale de François Bayrou, unul dintre principalii susținători și aliați ai șefului statului, fără de care nu ar fi putut candida pentru al treilea tur consecutiv la magistratura supremă . Macron l-a primit pe președintele Adunării Naționale la Elysée foarte regulat și foarte politicos pe parcursul primului său mandat de cinci ani, oferindu-i multe zâmbete și complimente, ca și în timpul dezbaterii televizate din 20 aprilie, unde a jucat rolul galantului spunându-i că , spre deosebire de el,

MÉLENCHON și Le Pen sunt, evident, opozițiile controlate și oficiale ale statului numit ‘Macronie’. Ei latră dar nu mușcă, vorbesc dar nu acționează, uneori amenință, dar nu intreprind nicio acțiune, primesc loviturile dar nu le restituie, ca Marine Le Pen în timpul dezbaterii televizate menționate mai sus , care a durat două ore și jumătate. Uppercuts și niciodată contraatacat, mai ales suspect, participă la competiție, dar asa ca sa să piardă. Îi ținem în viață, le dăm zornăițe, parlamentari, finanțare publică, îi vedem des la televizor, îi auzim la radio, îi lăsăm pe susținătorii să-și fluture steagul mic, să-și plătească micul onorariu, strigând „vom  câștiga, o să câștigăm”, dar până la urmă înfrângerea este tot acolo, usturătoare, intervin la Palais-Bourbon, toate acestea fac parte din comedia parlamentară, dar nu reprezintă în niciun caz un pericol pentru Macron, care însuși întruchipează „cercul rațiunii” în fața unor extreme pe care cu siguranță spune că le respectă, dar le combate, ceea ce ar fi un „pericol” pentru unitate națională. Deci nu există o alternativă posibilă la Macron și la politica pe care o urmează. Exact asta înseamnă.

Realitatea este, ni se șoptește, Macron sau haos, Rothschild sau ruină, McKinsey sau nimic. Când în realitate politica actuală este cea care duce țara la servitute și distrugere, la scufundare și subversiune, la agresiune și diluare. Dar demonizând orice ofertă alternativă, încurajând-o în mod paradoxal, acordându-i drept de cetățenie, masă deschisă la televizor, promovând-o și dezactivând-o „în același timp”, mărind-o și neutralizând-o aceeași mișcare (pentru că Macron știe foarte bine că nici Mélenchon, nici Le Pen nu sunt oponenți adevărați capabili să câștige, să răstoarne masa și să ducă o politică care este cu adevărat o alternativă la politica lui),

Sistemul Democrat este cu siguranță o capcană diabolică care corupe pe cei mai buni, dizolvă idealurile, diluează convingerile, descurajează bunăvoința și încurajează participarea și acesta este, fără îndoială, cel mai rău lucru, chiar și militanții și alegătorii naționali sinceri și dezinteresați, în ciuda lor, în perpetuarea. și întărirea unui regim nefiresc și mortal, jefuitor și distructiv.

RIVAROL, <jerobourbon@yahoo.fr>.