Sigmund Freud împotriva inocenței copiilor (V)

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
August 20, 2022

Sigmund Freud împotriva inocenței copiilor (V)

 

9 . Tendinţele emoţionale ale copilului

sunt totdeauna libere

 

Lipsit de voinţă, copilul este jucăria tendinţelor emoţio­nale, care adesea nu corespund unei situaţii exterioare, fiind cauzate de stările sale fiziologice, ce pot fi considerate inconştientul său funcţional. La dezechilibraţii glandulari şi diverşii întârziaţi se constată apariţia celor mai felurite tendinţe. Unii duc fără încetare degetul la nas, alții îşi rod unghiile, sug degetele, manipulează nastu­rii hăinuţelor până îi smulg de la locul lor, rup lenjeria de pat îndată ce sunt culcaţi, agită la infinit picioarele sau degetele de la mâini, o hârtie, un fir de aţă, etc. Fără justificare sau scop, aceste activităţi provin din tendinţele fizio­lo­gice ale celor în cauză.

Copilul nu rezistă tendinţelor inconştiente, le supor­tă, le exe­cută fără ca ceva să i se poată opune. Ameninţările, recompensele, pedep­sele au efecte trecătoare. Îndată ce scapă supravegherii, copilul reia automatismele inconştiente. În aceste condiţii, ce credit putem acorda celor ce susţin că toţi copiii conservă tendinţele sexuale refulate, fără ca aces­tea să se manifeste ? Aceștia nu au nicio idee despre natura spontană a copilului.

Cei ce cred în eficacitatea constrân­gerilor religioase ori sociale se înşeală, spusele lor frizează ridicolul ori sunt glume în toată regula. Copilului nu îi pasă de convenţiile sociale, religia nu îi împiedică tendinţele şi excitaţiile fiziologice mai puternice, care, la timpul cuvenit, îi vor determina înclina­ţiile sexuale efective şi conştiente. Există însă băieţei de trei ani, ale căror organe genitale sunt dezvoltate anormal şi care caută relaţii feminine. Datorită unei puternice secreții tiroidiene, penisul acestora, ca şi clitorisul unor fetiţe, îi impinge la masturbaţie.

 

La pubertate, adolescentul traversează puseuri sexuale mai mult sau mai puţin conştiente, ce provin din dezvoltarea organelor genitale tumescente, congestionate. Întrucât nu dispune de organe sexuale suficient de dezvoltate, copilul normal nu prezintă tendinţe inconştiente, ci doar conştiente, provocate de condiţii fiziologice speciale, fără legătură cu fenomenele pubertăţii. Atri­buite copiilor de către Freud, tendințele sexuale anormale sunt invenţii ce nu corespund niciunui proces fiziologic, refularea putând fi de natură socială sau religioasă, pe care copilul nu o înţelege şi de care nu îi pasă. După cum am spus, copilul este spontan, arată ce îl frământă, ce se petrece în el.

 

Tot ce este sexual la copil este conștient, inclusiv la cei întârziați. Copilul ştie ce face, îşi dă seama de ce se întâmplă. Dacă încearcă sentimente, căci impulsul sexual depăşeşte uneori stadiul organic, atunci le resimte destul de bine şi este capabil să le analizeze în bună măsură. Fără îndoială, emo­ţiile pe care le mani­festă pot rezulta din starea lui fiziologică, ca la adolescenţi sau adulţi. Ca şi în cazul acestora, manifes­tările respective sunt perfect conştiente. Freud a spus ce a vrut cu privire la inconştient, ştiind că nu îi putem verifica și controla spusele, tocmai pentru că acestea nu au nicio legă­tură cu realitatea. La copil, în stările conştiente veri­tabile, ca și în cele secunde, ca somnam­bulismul, nu se întâl­neşte niciun fel de tendinţă sexuală. În aceste condiţii, pentru că stările emoţionale, suferite şi încercate de copil, reapar în starea inconştientă (prin interogatoriu), putem afirma că nu există niciun sentiment, nicio tendinţă sexuală inconştientă. La copilul normal, totul este conştient.

 

10. Părerea lui Freud, despre copii, poate prevala

în faţa celei a gândirii univerale?

 

De ce am accepta mai curând ideile şi concepţia lui Freud decât pe aceea a mamelor, educatoarelor, medicilor şi celor ce au îngrijit, crescut şi educat toţi copiii din lume? Pentru asta, ar trebui să admitem că cei ce s-au dedicat copiilor, părinţi, educatori, medici şi alţii au fost orbi şi surzi, insen­sibili, lipsiţi de spirit de observaţie şi interpretare, de orice alte cunoştinţe, de vreme ce n-au înţeles copiii şi copilăria.

 

Ce încredere putem avea în perspicacitatea lui Freud? Cum ne-am putea încrede în acest psiholog al profunzimii sexelor şi sexua­li­tăţii, incapabil să depăşească imaginile vizuale? Nu cumva spiritul lui de observaţie lasă de dorit? Afară de totem şi tabu, s-a mai ocupat el de vreo societate omenească? El nu ne-a spus nimic despre vrăjitorie, de exemplu, despre cultul focului, al falusului, al mamei, despre fetişism, societăţile misterelor, cultul soarelui, matriarhatul. Ce încre­dere putem avea în judecăţile și în buna lui credinţă? El a fost incapabil să înțeleagă fiziologia omului, nu a putut interpreta psiho­logia fără să cadă în ereziile ştiinţi­fice şi de bun simţ, la care se reduce poliloghia despre instinctul sexual şi sexualitate, despre emoţii, somn, visuri, fenomene funcţional-organice, înainte de a fi psiho-spirituale.

 

Ce concluzie putem trage din concepţia sa peiorativă des­pre copil? În afară de ignoranţă, erori, treceri sub tăcere, nu găsim nimic în opera lui. Freud vorbeşte de fenomenele sexuale cum îi vine pe limbă, acestea îi sunt necu­noscute, de la origine până la funcţionarea sexualității și finalitatea ei pentru individ şi specia omenească. Ce putem gândi despre grotescul ideii evoluţiei omenirii prin faptul că unii au urinat peste foc, stingându-l cu jetul de urină? Cum putem lua în serios ideile lui despre copii, de vreme ce aces­tea nu cores­pund cu ceea ce vedem, cu ceea ce ştim?

 

Ar trebui să admitem că, de când lumea și pământul, toate femeile au fost înşelate de monstrul ipocrit, care ar fi copi­lul. Este posibil ca mamele ce au iubit, alăptat, mângâiat şi crescut copiii să fi fost mai puţin avizate, mai puţin inteligente şi intuitive, mai puţin sensibile decât Freud? Cine poate să creadă aşa ceva? Mama ştie că băieţelul ori fata ei spune tot ce îi trece prin cap, tot ce simte, fără cenzură. Natura copilului normal este sinonimă cu sinceritatea şi încrederea. Mamă ştie ce se petrece în intimitatea copilului ei, în care scop este dotată cu intuiţie şi prevedere. Ea simte primejdiile ce-i ameninţă copilul, anticipează inconveni­entele, dereglările, anomaliile, orice atingeri morbide posi­bile, trăind viaţă din viaţa copilului, de care rămâne multă vreme ataşată prin legă­turile misterioase ale sensibilităţii. Dacă, în inconștientul lor, copiii ar fi nutrit cu adevărat dorinţe incestuoase, tendinţe de ură şi moarte, cine poate să creadă că mamele nu şi-ar fi dat seama de acest lucru?

 

Ar trebui admis că taţii copiilor, educatorii, psiho­logii, medicii, filosofii sunt lipsiţi spirit de observaţie, de inteli­genţa necesară, pentru că nu şi-au dat seama că sugarii sau copiii mai mari ascund incredibile particularităţi sexuale şi emoţi­onale, în vreme ce Freud, despre ale cărui lipsuri ­ne-am făcut o idee, şi-ar fi dat seama de toate, dintr-un foc. Lipsit de sensibilitate şi de cunoştinţe esenţiale, cine poate crede că Freud a înţeles copilul mai bine decât întreaga omenire?

Fragmente extrase din cartea FREUD A MINȚIT, de Dr. Jean Gautier.

Episoadele anterioare:

I-   Despre Sigmund Freud

II – Sigmund Freud, precursor pentru LGBTQ+

III- Sigmund Freud disprețuiește ființa omenească

IV – Sigmund Freud – Apostol Fondator al LGBTQ+