Sterie Ciumetti
Incorect Politic
August 29, 2022

Sigmund Freud contra Femeii (VII)

 

Dacă a cunoscut atât de rău copilul, să fi cunoscut Freud mai bine femeia? Viaţa amoroasă a lui Freud se rezumă la soţia sa. Cele 900 de scrisori pe care i le-a scris pe timpul logodnei arată că nutrea anumite sentimente pentru ea. Iubirea sentimentală nu este însă pentru muritorii care suntem noi. Actul sexual ar trebui să fie suficient. O astfel de viziune nu satisface însă femeile, a căror sentimentalitate contează mai mult decât gesturile.

 

În absenţa celor 900 de scrisori, cele spuse de el despre femeie sunt la fel de puțin revelatoare. Din punct de vedere anatomic, femeia nu poate urina pe foc, pentru a-l stinge. Ca educatoare, ea refuză plăcerea sexuală, după ce a incitat-o la copil. Cele inventate de femeie se reduc la împletit şi ţesut, « deşi natura i-a dat exemplu, acoperindu-i cu păr părţile genitale ». Cum ar fi putut ea introduce ordinea împletitului şi ţesutului în dezordinea părului din regiunea pubiană? Cine a inventat acestea, bărbatul sau femeia? Nu ştim nimic. Doar Freud afirmă ce nu ştie, ceea ce este incredibil.

 

Bărbatul ce se complăcea printre măştilor pocite și zei cu capete de ani­male, nu a avut niciodată acces la elementele spirituale ale sensibilităţii feminine. Ca unul persecutat de cons­tanta preocupare a penisului, Freud nu a putut concepe decât feminitatea plină de ură şi pofte, faţă de bărbat. Filosofia freudiană a femeii dovedeşte acest lucru: « Gelozia penisului produce un efect asupra vanităţii corporale a femeii, ea preţuind mai mult pro­priul ei farmec, ce i se pare despăgubirea târzie a primei nedreptăţi suferite. Tot aşa, în ce priveşte pudoarea femeii, îi atribuim prima intenţie, aceea de a masca defec­tul organelor ei genitale ».

 

Freud nu a înţeles că femeia se bucură de omogenitatea personalităţii sale, de care este pe deplin satisfăcută. Propriul ei corp, fineţea, inteligenţa, îi furnizează excelente motive de împli­nire. Orb pe linie practică, Freud nu a înțeles că penisul ar com­pro­mite estetica femeii, delicateţea ei sentimentală, lipsind-o de farme­cul subtil pentru a-i impune greoiul spirit freudian. Femeia ce a inspirat statuetele din Tanagra și perfec­țiunea sculpturală greacă, nu are de ce să-l gelozească pe bărbat. Altfel decât bărbatul, ea este deplin satisfăcută pe plan estetic, din care cauză se lasă preocupată mai curând de oglinjoară, decât de falusul psihanalitic. Auzind că imperfec­ţiunea genitală ar fi cauza pudorii lor, femeile ar râde cu gura până la urechi.

 

Odată în plus, suntem obligaţi să semnalăm duplicitatea, reaua credinţă a lui Freud. Din corespondenţa către logod­nică, deducem că a fost însufleţit de o iubire sentimentală. Totuşi, această iubire sentimentală o refuză tuturor bărbaţi­lor şi femeilor, cărora nu le acordă decât coitul. Freud este omul cu două feţe: pe de o parte, omul vieţii şi gesturilor sale, pe de alta, omul teoriilor sale. Oamenii dubli din punctul de vedere al sentimentelor ascund ceva rău, care îi instigă la duplicitate. Freud este un personaj pe care numai sentimen­tele abjecte îl pun în mişcare.

 

Cu mult spirit, Ludwig și alții au căutat să arate lipsa de bun simţ şi moti­vele concepţiei freudiene. Astăzi, ridicolul nu mai ucide pe nimeni. Savantul nu poate fi pus la punct decât prin demonstraţia enormei sale igno­ranţe. În ce ne priveşte, credem că pudoarea este o excelentă ocazie de a arăta că Freud a vorbit despre lucruri de care nu avea nici cea mai mică idee.

 

Când organismul tinerei fete a atins un anumit nivel de dezvol­tare, hipo­fiza, ce a condus această creştere, lansează în circulaţie şi secreţiile instiga­toare ale celorlalte glande, activând suprarenala şi tiroida, toate trei acţionând asupra organelor genitale secundare şi a ovarelor. Sânii, uterul, vaginul se amplifică, vulva se măreşte, abătându-se către spate, ovarele cresc în volum, celulele reproducătoare tind să se constituie, cele interstiţiale cresc ca număr. Celulele reproducătoare participă la activarea sexu­alităţii, iar cele inters­tiţialele se opun acestora. Din punct de vedere fizio­logic, totul este mai bine pus la punct şi organizat decât îşi imaginează Freud. Experienţa ne învaţă că femeile insufi­cient de mature, care nasc prea devreme, prezintă un procent mai mare de copii prematuri şi anormal constituiţi decât cele ce procrează la o vârstă mai avansată. În înţelepciunea ei, natura a prevăzut că graviditatea trebuie întârziată până la completa dezvoltare a femeii, mai ales că aceasta îi oprește creşterea. Motivul: raţiunea profundă a pudorii este întârzi­erea apropi­erii sexuale pentru a permite completa dezvoltare a femeii şi aducerea pe lume a unor copii bine constituiţi.

 

Pudoarea vine din glanda genitală interstiţială care, la animale, se hiper­trofiază pe timpul repausului sexual, şi se atrofiază în perioadele de rut. Activitatea interstiţialei se prelungeşte pe toată durata în care femela animal se ocupă de micuţii ei. Interstiţiala se opune sexualităţii. Legat de pudoare, acţiunea inter­stiţialei se conjugă cu aceea a tiroidei, determinând un plus de cochetărie, emotivitate, sensibilitate, stări afective neînţe­lese, rău interpretate.

 

Pudoarea unor statui greceşti este reprezentată prin mâna femeii ce acoperă regiunea pubiană în care Freud a văzut căutarea falusului dorit. Nu-i de mirare că el nu a putut con­cepe subti­litatea sentimentelor feminine, infinit diferite, variind considerabil după stările femeii: prietenă, mamă, soţie, amantă, soră, infir­mieră, soră de caritate, senti­mentele sale fiind totdeauna perfect adaptate împrejurărilor. Freud nu a înţeles nimic, după cum o dovedeşte mărturisirea Dorei.

 

Tânăra fată a fost atrasă de un bărbat într-o cameră, unde a îmbrăţişat-o cu toată violenţa de care a fost capabil. Iată de spune Freud: « O astfel de situaţie era ce trebuia pentru trezi­rea simţurilor fetei de 14 ani. Dora, dimpotrivă, îngro­zită de repulsia pentru acest bărbat, l-a împins cu putere şi a fugit pe scară, lăsându-l confuz, ezitant ». Iată cum con­tinuă Freud: «… conduita fetei este isterică. Orice persoană, căreia excitaţia sexuală îi provoacă o repulsie insurmonta­bilă şi constantă este isterică, după părerea mea… În locul senzaţiilor care, într-o astfel de situaţie, n-ar fi lipsit la o fată sănătoasă, la ea s-a produs aversiunea, ce a acţionat asupra mucoasei esofagului, provocându-i oroare ».

 

La rândul nostru, considerăm că o astfel de judecată pro­vine dintr-o aberaţie intelectuală sau dintr-o stare nevrotică. Freud dovedește o veritabilă mizerie spirituală. Nu numai că n-a înţeles nimic din sufletul feminin, dar s-a dovedit incapabil să constate diversitatea infinită a sentimentelor omeneşti. Vrând să interpreteze totul prin sexualitate, el s-a privat de cunoaşterea atât de complexă, variată şi nuanţată a fenome­nelor fiziologice ce fac posibilă sensibilitatea şi sentimentalitatea feminină.

 

Ca multe alte fete abia trecute de pubertate, şi care pre­zintă câteva tendinţe nevrotice, Dora este o tiroidiană, tip glandular, caracterizată printr-o puternică sensibilitate şi emotivitate, sentimentalitate plină de viaţă. La un astfel de subiect, dorinţele sexuale nu se manifestă decât în funcţie de sentimentele favorabile funcţionării tiroidei. În cazul Dorei, împrejurările erau contrare acestei activităţi: un bărbat în vârstă, prieten de familie, zi de sărbătoare, într-un aparta­ment gol, bruscheţea atacului, trădarea prieteniei, nimic nu putea favoriza funcţionarea tiroidei. Contrariată, tiroida Dorei provocă teama şi fuga, reacţie nor­mală pentru o bruscă stare hipotiroidală. Odată în plus, subli­niem dispreţul, lipsa de înţelegere a men­talității feminine, care condamnă pe Freud la stupiditatea descrierii femeilor altfel decât sunt, atribuindu-le eronat şi injust calificări de care nu ştie nimic, de exemplu isteria. Nu mai puţin însă, isteria aparţine epocii sale. Această boală era la modă pe vremea când Freud inunda lumea cu scrierile sale. Fuga şi repulsia unei adolescente, pe cale de a fi violată, nu a fost niciodată considerată isterie de către cei ce au studiat această boală. Odată în plus, Freud dă cuvintelor sensul peiorativ, ce înşeală cititorul. Dora a fost o fată normală fiziologic şi sentimental, care a reacţionat în modul cel mai potrivit și adaptat împrejurărilor concrete. Diagnosticul de isterie este fals. Freud a adoptat conduita inadecvată, denigrând o fată şi o atitudine din cele mai corecte, încercând să discrediteze astfel un foarte nor­mal şi lăudabil gest de pudoare feminină.

 

Freud a tratat femeile fără menajamente, considerându-le prostituate poten­ţiale. Printr-o afirmaţie prea grosolană pen­tru a fi reprodusă, el pretinde a explica de ce unele femei fac atât de uşor comerţ cu trupul lor, ignorând că altele refuză astfel de relaţii, ceea ce ar fi fost o chestiune pasio­nantă pen­tru autorul celor Trei încercări asupra Teoriei Sexualităţii, subiect despre care nu a fost în stare să spună nimic. Necu­noaşterea orgasmului, a plăcerii sexu­ale, conti­nuă să-l urmă­rească pe Freud, pentru care ignorarea tendinţelor sexuale feminine este fatalitatea ce l-a făcut să imagineze absurdități în loc să explice concretul.

 

Diverşii autori nu sunt de acord cu privire la frigiditatea femeii, ce ar oscila între 20 şi 60 %. În această chestiune, Freud nu ne-a adus la cunoştinţă opinia sa, tendinţele sexuale ale femeii fiind pentru el prea complexe. Lucrul este normal, căci aceste tendinţe depind de trei organe a căror sensibilitate este cu atât mai mare cu cât un anumit hormon este mai bine acceptat. Sensibilitatea clitorisului depinde de tiroidă, vagi­nul depinde de ovare, anusul de supra­renale. Unele femei nu pot fi decât clitoridiene, putând avea tendinţe homo­sexuale. Cele vaginale caută bărbatul, iar analele și vaginalo-clitori­dienele, sunt aproape totdeauna expuse prostituţiei.

 

Freud a ţinut neapărat să facă din femeie o aspirantă la prosti­tuţie. Pentru asta, ar fi suficient ca ea să întâlnească iniţiatorul ce o va face să vibreze de intense senzaţii carnale, devenind astfel o pasionată a amorului, avidă de orice plă­cere sexuală, normală sau anormală. Multe femei, nu din cele mai puţin inteligente, vor gândi că Freud este un simplu cu duhul, un novice în ale amo­rului. În plăcerea ei sexuală, femeia este mult mai inconstantă şi exigentă decât bărbatul. De obicei, acesta reuşeşte destul de bine, în condi­ţiile cele mai diverse. Nu aşa stau lucrurile cu femeia. Unele au nevoi destul de violente şi o sensibilitate prea suculentă pentru a se mulţumi cu orice condiţii de acti­vitate genezică. Altele sunt şi mai exigente, simplele mângâieri nu le satisfac. Acestea au nevoie de o corespondenţă fiziologică cu partenerul, de la care primesc deopotrivă stimulare vitală şi sexu­ală. În plus, acestora le trebuie mai ales sentimentul de autentică iubire. La femeie, complexitatea afectivităţii este extrem de variată, funcţie de stările şi tendinţele fizio­logice, educaţia şi gusturile sale, dorinţa de a fi protejată, adulată, tratată cu toată tandreţea posi­bilă. Pentru majori­tatea femeilor, ceea ce contează este iubirea sentimentală, cazul inclusiv al prostituatelor ce se vând pentru bani, pe care apoi îi dăruiesc celui iubit cu adevărat.

 

În cazul iubirii, Freud a bătut toate recordurile de igno­ranţă. Toată viaţa a vorbit de sexualitate şi juisare, fără să fi înţeles ceva din vreuna. Pentru a vorbi de copil ca şi de femeie, lui Freud i-ar fi fost suficient să utilizeze sentimentul de dispreţ ances­tral pentru tot ce este sexual. Prin experienţă, de foarte multă vreme, bărbatul a recunoscut că activităţile genezice, mai ales cele anormale, îi provoacă o netă cădere fizică şi intelectuală. Graţie acestui sentiment, el s-a ridicat la înţelegerea copilului şi a femeii, aplicându-le, fără excep­ţie, tendinţele sexuale şi sentimentale ce nu se întâl­nesc decât la cei ce constituie o rară excepţie, genera­lizare frecventă, după cum vom vedea.

Fragmente extrase din cartea FREUD A MINȚIT, de Dr. Jean Gautier.

Episoadele anterioare:

I –   Despre Sigmund Freud

II – Sigmund Freud, precursor pentru LGBTQ+

III – Sigmund Freud disprețuiește ființa omenească

IV – Sigmund Freud – Apostol Fondator al LGBTQ+

V – Sigmund Freud împotriva inocenței copiilor

VI – Omul primitiv merită mai mult respect decât i-a acordat Sigmund Freud