Sfîrșit de Iunie – Două Comemorări

Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Iunie 27, 2021

SFÎRȘIT DE IUNIE – DOUĂ COMEMORĂRI

 

Ca să se înțeleagă la ce vreau să ajung în final, este necesară o introducere aparent fără legătură cu tema.

La data de 4 aprilie 1944 aviația americană a bombardat Bucureștiul, atît zona Gării de Nord cît și centrul capitalei (a fost distrus Teatrul Național, a fost avariat Ateneul Român, au fost distruse nenumărate locuințe și au fost uciși 2.942 de civili nevinovați). Aviația și antiaeriana noastre au ripostat astfel încît agresorii au suferit 378 de pierderi.

În anul 2002 în parcul Cișmigiu (în inima Bucureștiului) și în anul 2007 în parcul Kisseleff au fost ridicate două monumente ale eroilor americani căzuți în timpul atacului. Eroi care ucid civili nevinovați. Pentru victime nu s-a ridicat nici un monument.

Noi omagiem criminali cu sînge rece care au ucis nevinovați de ai noștri, sînge din sîngele nostru.

În anul 2011 primarul Neculai Onțanu al sectorului 2 dezvelește la intersecția bd. Pache Protopopescu cu str. Traian statuia fostului prim-ministru grec Elefterios Venizelos. Pentru greci acesta este un erou, dar pentru aromâni este un criminal. Dacă cineva se întreabă de ce amestec în poveste aromânii, le explic: din copilărie am fost învățat că noi, aromânii, suntem români.

Începînd cu anul 1905, sub ochii blajini și îngăduitori ai Europei, bandele de antarți greci (organizați nu de statul grec ci de mitropoliți) au dezlanțuit in Epir și în Tesalia o prigoană cruntă împotriva aromânilor pe care îi ucideau și îi jefuiau. Din fericire aromânii erau un neam curajos, tenace, luptător, deprins cu mînuitul armelor, inventiv astfel că lipsiți de orice sprijin s-au apărat singuri înființînd cetele de armatoli (cu propriul serviciu de informații).

Sute de aromâni au fost uciși (erau vînați în special preoții și învățătorii care în biserici și școli cultivau dialectul aromân), și cu timpul mulți supraviețuitori au fost nevoiți să-și abandoneze munții, pămînturile și casele pentru a veni în țara-mamă.

Statul grec nu a pedepsit criminalii, nici nu a despăgubit victimele, nici nu și-a cerut scuze. Nici azi statul grec nu recunoaște minoritatea aromână (intrucît nu recunoaște nici o minoritate) astfel încît tot sub ochii blajini și îngăduitori ai Europei, drepturile minorităților stabilite de UE, lor le sunt refuzate. Unora, UE le permite asimilarea forțată. Statul român tace.

În centrul capitalei este statuia unui criminal, ceea ce Mareșalul Antonescu nu are dreptul.

În ziua de 9 oct. 2018 primărița Capitalei, Gabriela Firea, inaugurează în piața Elie Wiesel bustul lui Elie Wiesel. Elie Wiesel, probabil cel mai mare mincinos cunoscut de istorie, un terorist, un escroc, un dușman al României, care a pretins că jandarmii români l-au trimis la Auschwitz pe cînd nord-vestul Ardealului era sub ocupație horthystă.

Acest gunoi a primit de la Ion Iliescu „Steaua României” iar Academia Română l-a primit între sînii ei. Cu ultima ocazie, a acuzat poporul roman: “Ați ucis! Ați ucis! Ați ucis!”. Iar șeptelul în care s-a transformat aceasta instituție, altă dată onorabilă și meritorie, azi devenită cuib de escroci, în loc să-l întrebe pe cine am omorît noi, l-a aplaudat!

La 25 aprilie 2014 am întrebat prin scrisoare recomandată Academia Română pentru care merite l-a primit pe Elie Wiesel.

http://www.napocanews.ro/2015/08/am-primit-la-redactie-scrisoare-deschisa-catre-academia-romana-elie-wiesel-un-martor-fals-proeminent.html

Nu am primit nici un răspuns. Cînd Ioan Aurel Pop a ajuns președintele Academiei, am revenit cu această întrebare printr-o scrisoare deschisă postată în Justițiarul. Nici un răspuns.

Evreul Miklos Gruner, tot din Sighet, deținut în lagărul de la Auschwitz, cînd s-a dus în 1986 să-și felicite fostul coleg de suferință pentru primirea premiului Nobel, a constatat ca pretinsul Wiesel nu este fostul lui coleg! Substituise identitatea unui alt deținut! Și nu avea nici tatuajul cu numărul pe care îl avea orice deținut!

Gruner a împînzit toată lumea cu declarații, sesizări, denunțuri, a declarat că scopul vieții lui este să-l demaște pe acest impostor. A făcut tot ce putea să facă, dar a murit nebăgat în seamă. Minciuna trebuia să triumfe.

Wiesel îi acuza pe românii ardeleni cum puteau să doarmă noaptea liniștiți cînd știau ce li se întîmplă evreilor. A primit un binemeritat răspuns din partea unui alt sighetean, unul din puținii români care nu puteau răbda să tacă.

https://www.rostonline.ro/2016/07/scrisoarea-adresata-domnului-elie-wiesel-de-catre-gheorghe-dima-concetatean-din-sighet/

Un nemernic cu piațetă și bust în București, cu casă memorială în Sighet. A fost să vadă casa memorială, dar el, care vorbea de suferințe, nu a făcut cîțiva pași să viziteze și memorialul dedicat elitei românești care și-a găsit sfîrșitul acolo, unde au fost trimiși forțat de prietenii lui.

Ucraina stăpînește pămînturile românești răpite țării fie prin tratatul Ribbentrop-Molotov (Bucovina de Nord și sudul Basarabiei), fie în afara acestuia (Herța și insula Șerpilor), răpire validată de trădătorul Emil Constantinescu. Ucraina prigonește minoritatea română, interzicîndu-i treptat dreptul la educația în propria limbă. României nu-i pasă, România îi face donații și o sprijină să intre în UE și NATO.

Sîrbii îi prigonesc pe românii din Timoc, le interzic bisericile proprii, le interzic drepturile recunoscute minorităților. României nu-i pasă, România sprijină Serbia să intre în UE.

Printr-o legislație imbecilă (este primul calificativ care îmi vine în minte), în parlamentul României minoritățile naționale au o proporție mult mai mare decît cea pe care o au în cadrul populației țării.

https://ioncoja.ro/toleranta-vecina-buna-cu-naivitatea/

x

La sfîrșitul lunii iunie se comemorează (teoretic) două pogromuri, cel de la Iași din 1941 împotriva evreilor și cel din 1940 împotriva românilor din Basarabia și Bucovina,

De fapt, în ultimii ani, românii comemorează pogromul din 21-23 ian 1941din București (în care legionarii uciși în luptele cu armata agățați în cîrlige la abator au fost declarați evrei uciși de legionari – asta îmi este clar, am văzut destule probe, iar în ce îi privește pe evreii uciși în cartierul evreiesc și cei din pădurea Jilava sînt multe întrebări la care nu se înghesuie nimeni să răspundă), Ziua internațională de comemorare a holocaustului (27 ianuarie), pogromul din 28-30 iunie 1941 de la Iași și Ziua românească de comemorare a holocaustului (9 oct., din anul 2004 încoace – nu văd ce rost avea încă una).

Dacă stau și mă gîndesc, cred ca acestea sînt singurele comemorări anuale oficiale ale României. Altele nu știu. În cazul în care greșesc, rog să fiu corectat.

Nu o sa aprofundez pogromul de la Iași. În primul rind fiindcă deși am citit mult, nu am citit destul. În al doilea rind fiindcă nu am avut acces la documente oficiale. În al treilea rind fiindcă în variantele sioniste eu nu cred – nu din vreo prejudecată ci din faptul că așa cum s-a demonstrate în repetate rînduri, principalul lor instrument de lucru este minciuna. În al patrulea rind, fiindcă textele în apărarea românilor dispar de pe internet. Și aș putea continua.

Am citit că numărul victimelor avansat de sioniști este exagerat – și cred asta.

Nu am gasit nimic care să ma convingă de faptul că acest pogrom a fost inițiat de autoritățile române, de generalul (pe atunci) Ion Antonescu.

Nu am găsit nimic care să mă convingă de faptul că legionarii (Mișcarea fiind desființată încă de la începutul anului), eternii vinovați de serviciu, au participat la acest pogrom.

Este absurd să se pretindă că s-a urmărit moartea evreilor din cele două “trenuri ale morții”. Au murit atunci mulți evrei nevinovați dar fără ca această consecință să fi fost urmărită. A fost un context nefericit. Din cite am citit (și cred asta, întrucît este o explicație plauzibilă) că (virgulă) comandamentul militar german al Iașului dorea trimiterea evreilor arestați în lagăre de concentrare. Pentru a-i salva, românii i-au îmbarcat în cele două trenuri pentru a-i duce la Tîrgu Jiu, în lagărul de aici, în care în sept. 1940 au fost cazați ofițerii polonezi refugiați în urma dublei invazii germane-sovietice. Dar cum începuse războiul și trenurile cu trupe, armament și muniție dinspre București spre Iași aveau prioritate, cele două trenuri cu evrei erau nevoite să tragă pe linii secundare și să aștepte să li se dea semnal de plecare. O serie de coincidențe nefericite, dar care nu conduc la concluzia că s-a urmărit uciderea acestor evrei. Daca asta se urmărea, ar fi fost trimiși în lagărele naziste.

Acum însă apar lucrurile interesante.

Am citit că sturbanfurerul Heinz Ohlendorf s-a declarat vinovat pentru pogromul de la Iasi, a fost condamnat la moarte și executat. Am dat pe Wikipedia de un oarecare Otto Ohlendorf, condamnat la moarte pentru crime de război în masă săvîrșite în Moldova, Ucraina, Crimeea și Caucazul de nord, dar toate articolele în care se menționa asumarea de către Heinz Ohlendorf a vinovăției pentru pogromul de la Iași au dispărut de pe internet!

https://en.wikipedia.org/wiki/Otto_Ohlendorf

Bine, trec peste asta, dar iata ca la data de 24 aug. 1959 Jewish Telegraphic Agency  anunță faptul că guvernul german (al Germaniei de Vest) își asumă pogromul de la Iași și este de acord să despăgubească pe cei care au suferit și familiile lor.

https://www.justitiarul.ro/domnule-iohannis-ce-faceti-cu-holocaustul-pe-care-vreti-sa-l-bagati-pe-gatul-romanilor-germania-si-asumat-pogromul-de-la-iasi-ii/

Și atunci, dacă germanii și-au asumat responsabilitatea și au acceptat să plătească despăgubiri, de ce mai caută unii să ne scoată vinovați? Pentru a obține alte despăgubiri?

Acum, să trec la al doilea pogrom, despre care nu se vorbește.

Cu exact un an înainte, la 28 iunie 1940, cînd trupele bolșevice au invadat Basarabia și Bucovina, evreii din aceste teritorii au început un odios pogrom împotriva românilor. În Chișinău, Tighina, Soroca, Cetatea Albă, Orhei, Cernăuți, evreii ucideau în stradă ofițeri ai armatei române care se retrăgeau, funcționari publici, preoți, studenți, ce le ieșea în cale. Evreicele urinau pe preoții căzuți la pămînt. Au fost uciși sute de români – de ce? Pentru vina de a fi români.

Nu am fi aflat aceste lucruri dacă nu ar fi fost un aromân încăpățînat, căutător neobosit al adevărului, regretatul Paul Goma. Cel care ne-a lăsat atît o carte excepțională (“Săptămîna roșie sau Basarabia și evreii”) cît și eseul de mai jos.

https://www.incorectpolitic.com/descronologizatorii/

Iohannis și Cîțu, voi, cei doi Alexandru (Florian și Muraru), de ce nu vorbiți de aceste masacre, de ce nu le condamnați, de ce nu omagiați victimele? Cît de degradați uman ați ajuns?

Se spune că la pogromul de la Iași ar fi participat și simpli români. Nu știu dacă este adevărat, însă dacă este adevărat și aceștia au asistat la masacrele săvîrșite de evrei dincolo de Prut, nu din punct de vedere creștin dar din punct de vedere omenesc este firească dorința de răzbunare. Deși au cazut victime evrei nevinovați, nu cei vinovați.

x

Pe pămîntul acesta au trăit oameni cu mîndrie și demnitate. Azi însă a dispărut pînă și amintirea lor. O cloacă de nemernici („Căci cînd se cațără sus oameni de nimic, nelegiuții mișină pretutindeni” spunea psalmistul) fac de rîs o țară, un popor, o întreagă istorie națională. Cum văd o mînă, cum se reped să o pupe.

 Dan Cristian IONESCU