Scrisoarea lui Corneliu Zelea Codreanu către studenți: Pământul scump și drag va fi din nou al nostru!

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iulie 31, 2022

Scrisoarea lui Corneliu Zelea Codreanu către studenți

Văcărești, 31 Ianuarie 1924

Frate,

Au trecut una câte una 115 zile de când ne ducem viața între zidurile înalte ale acestei închisori.

Când am venit aici, era toamnă, era cald afară, soarele lucea încă puternic pe boltă, copacii erau îmbrăcați în haină verde, era viață… Acum e iarnă, e frig afară, soarele nostru și-a pierdut strălucirea și totul doarme.

Pe câmpul marilor lupte dorm somnul dus, cu steagurile în țărână, înfrânte, oștile noastre; cu zdrențuite, prăfuite haine, cu fețele bronzate, păștrând ușor pe buze și pe frunte un visător un dulce zâmbet:

Așteaptă neamul s’aducem isbânda
Ne vor surâde laurii pe frunți…

Târziu, în liniștit, tăcutul miez de noapte, la ușă cu zăvoare, la geamuri cu zăbrele, numai noi nu dormim. Sfioasă, cu fața-i de Giocondă, pătrunde tremurând cu razele-i de ghiață printre gratii, fecioară blândă, luna.

Tăcuți suntem ca neagra noapte, tăcuți ca sfânta lună si ne gândim:

Pierduți sunteți pe Criș și Mures?
E moarte, e leșin, e somn?

*

În tabăra dușmană sărbătoresc demonic, sorbind cu aurite cupe și ultima picătură de sânge, din istovitul, uscatul, românescul nostru trup: Triumfătorii! Sunt vipere cu cap de jidov și cu fețele insângerate și pocite, rânjind ca lupii hămesiți, cu dinți de fiară, în ochii râzători purtând o diavolească perfidie. În palate strălucite, clădite cărămidă cu cărămidă din sudoare românească pășind pe covoare de mătasă , îmbrăcați în haine scumpe, sărbătoresc triumful, ridică osanale…E atâta lumină, atâta bucurie, atâta avuție, atâta desfătare acolo…

Iar pentru tine, sărman Român, care stai în stradă, flămând și tremurând, și priuvești nedumerit, pentru tine nu este loc în țara aceasta.

Da! Da! Ridică osanale…

………………………………………………

“Adevărul” de Vineri 1 Februarie 1924.

Moțiune:

“Se apropie în curând lichidarea completă a comitetului care a condus acțiunea ajutorării refugiaților dela 1919-1924 și recapitulând rezultatele, acest comitet constată că în nici o țară unde Evreii refugiați s’au adăpostit, ei n’au întâlnit din partea guvernelor centrale, un astfel de tratament uman și o astfel de răbdare și ospitalitate ca din partea guvernului central al României -Mari.

Și iată de ce Comitetul central ucrainean din Basarabia, socotește ca o plăcută datorie, de-a exprima, în numele nenorociților refugiați, Guvernului Central, adânca lor mulțumire, care va rămânea pentru vecie, în imima poporului evreesc, făță de un astfel de ajutor dat în momente așa de critice ale istoriei sale.

Pentru conformitate:

Dr. I. Bernstein-Cogan

Secfretar, I. Sanielevici.”

Iată dacă te vei trezi din somn, Române care dormi, și vei cumpăra dela chioșcar ziarul “Universul”, cu data de 1 Februarie 1924, vei putea ceti:

“La Redacția noastră s’a prezentat un student român, T. Silion, pentru a da o notiță prin care caută un loc de chelner.”

Silion este un nume vechiu și cunoscut din fosta boierime Moldovenească de pe vremuri.

Prin urmare, după un an de luptă*, care ne este rezultatul, colegi studenți? Jidovimea cântând osanale “Guvernului Central”, și mulțumindu-i “pentru un astfel de tratament” și pentru “o astfel de ospitalitate” pe care “evreii n-au întâlnit-o în nici o țară”, – așadar mulțumind Guvernului central al României-Mari pentru sprijinul pe care acesta l-a dat jidovimei în lupta de cucerire a pământului românesc, în lupta pentru desmoștenirea noastră începută la 1919 și terminată la 1924 cu anunțarea apropiatei biruinți desăvârșite.

Pe de altă parte, tu student român, urmaș al vechei, vitezei noastre boerimi, după un an de luptă îndârjită, în care ți-ai pierdut și ce brumă mai aveai în țara aceasta, tu caută-ți loc de chelner pe undeva ca să nu mori de foame, tu cerșește milă la străin să te primească slugă la el, în țara ta!…

*

Dureroase sunt nopțile acestea lungi, când gândurile ne împresoară! Zdrobite sunt puterile noastre. Ziduri ne înconjoară! Dar sufletul nostru veghează…Noi spadă n’am încins de mult, dar brațul nostru cere…Noapte bună, noapte bună, dragi armate studențești…Sufletul nostru veghează!

Noi așteptăm oștire nouă, mai mândră, mai vitează, să îmbrace ostășească haină, s’apuce în mâna de oțel o spadă albă.

Noi îi vedem în gândul nostru, cu cușma pe-o ureche, purtând pe ei cămașa albă si coborând în cete, furtunatic, din creștet de munte din mijloc de codru…desmoșteniții!

Ei poartă în piept străbuna vitejie, în ochi priviri de vultur, pe fețele pământii o rază de lumină.

Pământul scump și drag va fi din nou al nostru! Orașele furate vor fi din nou ale noastre! Copiii noștri vor avea de acuma și pâne și onoare și dreptate în țara lor!

Pe dânșii îi așteptăm. Cu dânșii vom porni, răzbunători, înainte! Atunci veti auzi în noapte glasul sufletului nostru strigând alarma:

Sculați, să nu muriți ca mâni!

La arme, la arme,

La arme, frați Români!

Scrisoarea lui Corneliu Zelea Codreanu către studenți, scrisă în data de 31 ianuarie 1924,  în timpul detenției la Văcărești.

*Lupta de un an la care se referă Corneliu Zelea Codreanu este fenomenul unic în lume, al grevei studenților români, grevă care a fost menținută timp de un an întreg, cu toate riscurile, certurile familiale și greutățile sociale, grevă începută din refuzul de a accepta o lege, adoptată tacit, care urma să dea cetățenie și drepturi egale Jidanilor. Studenții motivau, ca și Ioan Slavici, că Jidanii  sunt un popor străin care nu a sângerat și nu a murit pentru independența și neatârnarea țării, iar ierarhia drepturilor trebuie să fie conformă cu sacrificiul depus.