Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Redacția Internațională
Incorect Politic
Noiembrie 16, 2020
ALEGERILE DIN STATELE UNITE
SCRISOAREA GENERALULUI FRANCEZ DOMINIQUE DELAWARDE CĂTRE PRIETENII SĂI
Dragi prieteni,
Mulți dintre voi mi-au cerut părerea cu privire la evenimentele din Statele Unite, începând cu ziua de 3 noiembrie, până astăzi 10 noiembrie, în cadrul alegerilor prezidențiale americane. Calificarea mea dublă, de expert în informații și specialist în tot ce privește Statele Unite, explică numeroasele întrebări pe care le-am primit, ce pot fi rezumate în următoarele două :
1). A existat oare o tâlhărie electorală ? Dacă da, ipoteza unei lovituri de Stat vizând inversarea rezultatului alegerilor este pe deplin credibilă.
2). Dacă Biden va fi într-adevăr ales la 8 decembrie, și instalat la Casa Albă, pe 20 ianuarie 2021, la ce consecințe ne putem aștepta din această schimbare a puterii ?
În cele ce urmează, voi răspunde cât mai clar posibil la aceste două întrebări.
*
Sunt cumva eu însumi victimă a unui conflict de interese ?
Înainte de a citi scrisoarea mea, este important ca fiecare să știe că nu sunt influențat de niciun partizanat sau conflict de interese, ce ar putea influența spusele mele despre subiectul tratat.
Răspunsul meu este negativ : Nu sunt legat, nici influențat de vreun conflict de interese. Sub administrația democrată, Clinton, am trăit în Kansas, între 1995 și 1998, epocă despre care păstrez o excelentă amintire. Înainte de acest episod profesional, am efectuat multe sejururi în Statele Unite, pentru a vizita numeroasa mea familie, printre care trei dintre surorile mele și 48 de descendenți direcți, toți cetățeni americani, locuind în diverse State, guvernate atât de democrați cât și de republicani. Am vizitat 46 din cele 50 de State ale Uniunii. În vara lui 1988 am fost decorat cu Meritorius Service Medal, decernat de Statele Unite, conduse de un democrat. Nu sunt membru al niciunuia dintre principalele partide politice franțuzești (LR, PS, RN, Nesupuși, LREM-Modem, EELV).
Dacă judecata mea este uneori vehementă, în ce privește guvernările americane, democrate sau republicane, ea nu prevește nicicum poporul american care, precum alte popoare, este mai curând generos și sincer, dar naiv și manipulat.
În cadrul funcțiunilor mele de după 1990, am constatat multe nereguli și derapaje, din care cauză am devenit foarte rezervat, chiar ostil Pactului Nord-Atlantic (NATO).
Experiența mea în serviciile de informații m-a învățat să nu acord decât o neînsemnată credibilitate majorității agențiilor de presă și mass-media, mai ales occidentale.
Nu apreciez acțiunea, nici « puternica și nociva influență a lobby-urilor » transnaționale pe piețele lumii, indiferent că acestea sunt financiare, de mass-media ori de cu totul altă natură.
Acestea fiind spuse, trec la subiectul anunțat.
*
Contextul pre-electoral al alegerilor prezidențiale americane.
După eșecul lui Hillary Clinton, la alegerile din 2016, Statele Unite s-au împărțit în două tabere ireconciliabile, ce se detestă reciproc, ambele fiind angajate într-o luptă pe viață și pe moarte.
Împotriva celor pe care oamenii le gândesc în Franța sau în Europa, aceste două tabere nu sunt cea republicană și cea democrată, care nu constituie decât două părți vizibile ale aceluiaș aisberg. Fiecare dintre aceste tabere are propria ei concepție despre lume. Suntem în fața a două concepții diferite și opuse despre lume, despre viitorul acesteia. Este vorba de o concepție pe care o numim « suveranistă », și de alta, pe care o numim « mondialistă ». Reprezentanții « mondialiștilor » sunt majoritari printre democrați. Totuși, într-o proporție mai mică, « mondialiștii » sunt prezenți și printre republicani.
La 24 septembrie 2019, în cadrul Adunării generale a ONU, Donald Trump și-a exprimat viziunea sa despre lume, arătând clar în ce tabără se situează, declarând război mondialiștilor : « Ca și țara mea mult iubită, toate națiunile prezente în această sală au o istorie, o cultură, o moștenire scumpă, care merită să fie celebrată și apărată, care ne dau o forță, curaj și un potențial special. Lumea liberă trebuie să-și păstreze diversele specificități naționale, fără să încerce a le uita, ori a le înlocui…».
Cu aceeași ocazie, după câteva secunde, președintele Trump a adăugat: « Dacă țineți la libertate, atunci trebuie să fiți mândri de țările voastre ; dacă vreți să fiți democrați, apărați-vă cu dinții suveranitatea ; dacă vreți să trăiți în pace, iubiți-vă popoarele voastre ! Prima grijă a adevăraților șefi de State trebuie să fie propriul interes al țărilor lor. Viitorul nu aparține mondialiștilor, el aparține patrioților. Viitorul aparține națiunilor independente și suverane, care își protejează cetățenii, își respectă vecinii și acceptă diferențele ce fac ca fiecare țară să fie specială și unică ».
Se înțelege că un astfel de discurs a suscitat adeziunea unei mari părți din populația americană : peste 73 de milioane de Americani au votat cu Trump, în noiembrie 2020, cu zece milioane mai mult decât în 2016, când a obținut numai 63 de milioane de voturi. Pentru cei ce credeau că Trump este pe ducă, aceste cincisprezece procente în plus, față de 2016, constituie o imensă surpriză, una mai mare chiar decât cea de acum patru ani.
Tabăra mondialiștilor nu poate accepta un astfel de program politic. În consecință, mondialiștii vor face tot ce vor putea pentru a împiedica realegerea lui Trump. « Majoritari în Statul profund US (Deep State), controlând finanțele, GAFAM (Google, Apple, Facebook, Amazaon, Microsoft și Twetter), stăpânind majoritatea mass-mediei mainstream, a agențiilor de presă anglo-saxone și europene, mondialiștii vor coordona acțiunea diverselor lor ”grupuri armate” pentru a-l înlătura pe Donald Trump de la președinția Statelor Unite ».
La rândul lui, președintele Trump nu este nici stupid, nici singur, dispunând de o foarte puternică susținere populară, de o majoritate în Senat, la Curtea Supremă, iar 27 din cele 50 de State americane sunt guvernate de republicani. La Camera Reprezentanților, tocmai a reușit reducerea diferenței ce separa republicanii de democrați (12 deputați-reprezentanți, actualmente). În plus, președintele Trump a reușit să formeze o administrație federală ce îi este fidelă, în mare majoritate, nu însă în întregime. De-a lungul primului său mandat, el a schimbat majoritatea judecătorilor federali și a rezistat victorios tentativelor Statului profund, și a democraților, de a-l destitui. Inventată de adversarii lui, încă din 2016, afacerea Rusiagate a eșuat lamentabil, pentru că era falsă, iar anchetatorii, judecătorii și opinia publică au sfârșit prin a înțelege cum stau lucrurile. Într-un cuvânt, tentativa de destituire, inițiată de Camera Reprezentanților, în 2016, a eșuat în Senat, trei ani mai târziu.
Între altele, discursul său electoral din Carolina de Nord, ținut pe 2 noiembrie, chiar în ajunul alegerilor, arată un președinte Trump foarte lucid : « Dacă am făcut ceva în cursul primului meu mandat, acest ceva este dovedirea relei credințe, a lipsei de corectitudine a mass-mediei, care este lucrul cel mai important ». Efectiv, mass-mediile mainstream US au inspirat și susținut orice acțiune anti-Trump.
Alegerile prezidențiale de la 3 noiembrie au avut loc în acest context de tensiuni extreme, după o campanie electorală în care s-au dat toate loviturile posibile sub centură, de o parte ca și de cealaltă.
Mass-media și institutele de sondaj au fost oare corecte de-a lungul campaniei electorale, ori au încercat să manipuleze opinia publică ?
Mass-mediile mainstream US, ca și cele din Uniunea Europeană, nu strălucesc prin corectitudine, nici prin pluralitate sau imparțialitate. Controlate de un pumn de miliardari, ele apără cauza și interesele « patronilor » lor, membri activi ori simpli colaboratori ai Statului profund. Pentru asta, toate mijloacele sunt bune, inclusiv minciunile cele mai gogonate. Ele scot la suprafață tot ce îl dezavantajează pe Trump, și ascund orice l-ar putea defavoriza pe Biden. Ziariștii nu pot face carieră decât dacă se supun și/sau se auto-cenzurează. Practic, situația actuală este un de « război al știrilor electorale ».
Omul de rând întâmpină enorme dificultăți pentru a se informa în mod corect și cinstit.
De patru ani, mass-media europeană copiază, imită și prelungește neîncetat pe cea americană, 24 de ore din 24, șapte zile din șapte, ponegrindu-l pe președintele Trump în opinia publică americană, occidentală și mondială. În lunile precedente actualelor alegeri, presa scrisă, vorbită și televiziunea s-au sprijinit pe sondaje false, pentru a face poporul american și lumea întreagă să creadă, ca și în 2016, că o avalanșă de voturi democrate va scălda întreaga Americă. Iată exemplul Floridei : o mare majoritate de sondaje, în ultimele patru zile dinaintea scrutinului, l-au dat pe Biden câștigător la o distanță între unu și cinci puncte. Președintele Trump l-a întrecut însă pe Biden cu 3,4 puncte. Distanța între aceste ultime sondaje și rezultatul scrutinului este atât de mare încât nu poate fi vorba de o simplă eroare, ci de minciună manipulatoare, interesată și nerușinată. Aceste sondaje și minciunile lor au murdărit cvasi-totalitatea Statelor Uniunii americane. În ziua alegerilor, scorurile realizate de Trump și de partidul republican au arătat amploarea minciunilor manipulatoare ale mass-mediei și sondajelor pre-electorale.
Ipoteza unei tâlhării electorale importante, în ziua scrutinului și în câteva State cheie, este oare credibilă ?
Convingerea mea intimă este că mulțimea indicilor ce concordă nu permit haitei « ziaristice » occidentale, pe care știm cine o controlează, să ne convingă de contrariul. Președinții Chinei și Rusiei nu s-au lăsat înșelați și așteaptă proclamarea rezultatelor oficiale, care se va produce pe 8 decembrie. Abia atunci vor felicita învingătorul, când acesta va fi cunoscut cu adevărat.
Iată elementele pe care mă bazez, când mă îndoiesc de corectitudinea scrutinului :
1). Precipitarea curioasă și suspectă a haitei ziaristice americane, urmată de haita complice din Uniunea Europeană, ai cărei stăpâni îi cunoaștem, precipitare vizând impunerea unui învingător, deși rezultatele oficiale din cinci ori șase State americane nu erau cunoscute încă. Știm foarte bine ai cui partizani sunt mass-mediile americane, știm că ele sunt adversarii cei mai sălbatici ai președintelui Trump. Cunoaștem obișnuința lor de a critica, contesta, modifica, de a nu recunoaște și de a repune în discuție orice rezultate electorale, care nu le convin, în lungul și largul pământului (Siria 2014, Venezuela 2018, Bolivia 2019, Bielorusia 2020, pentru a ne limita la aceste patru exemple). De asemenea, cunoaștem tendința lor de a promova și chiar impune candidatul ce le convine, chiar când acesta este foarte minoritar în propria sa țară (Franța 2017, Bolivia 2019, Bielorusia 2020). Nu mai vorbesc de Navalny, care nu reprezintă absolut nimic în Rusia, dar care este prezentat de mass-mediile noastre drept concurentul cel mai serios al lui Putin.
2). Acțiunile neobișnuite ale intreprinderilor Google, Fecebook, You Tube, Twitter, l-au cenzurat pur și simplu pe președintele în exercițiu al Statelor Unite, acționând în haită unică de pradă ori separat. Evidenta cârdășie a acestor mari societăți de servicii, ai căror stăpâni îi cunoaștem, cârdășia și complicitatea interlopă nu este este naturală, nici democratică…
3). Pentru prima oară în istoria Statelor Unite, votul prin corespondență a fost masiv utilizat, 42% dintre cetățeni exprimându-se prin corespondență (peste 64 de milioane de Americani). Votul prin corespondență favorizează enorm fraudele și tâlhăria electorală, lucru cunoscut și recunoscut pe plan mondial.
De aceea, în 1975, Franța a suprimat votul prin corespondență, considerat extrem de favorabil tâlhăriei electorale.
Nu întâmplător, profitând de conjunctura « Covid », actuala majoritate încearcă să restabilească, în Franța, exact votul prin corespondență.
Această majoritate are oare și ea intenția de a recurge la posibilitățile de tâlhărie electorală, în Franța, pentru a umple urnele diverselor circonscripții și a câștiga astfel viitoarele alegeri ?
Nu este credibil că astăzi , în Statele Unite, după 64 de milioane de voturi prin corespondență, nu a existat chipurile nicio fraudă, nicio tâlhărie electorală…
Fără a-mi însuși mulțimea tâlhăriilor electorale denunțate de către republicanii americani și enumerate (parțial) în articolul ce poate fi consultat la :
citez un singur exemplu, recunoscut de ambele partide americane, care nu este contestabil, nici contestat.
După propria mărturisire publicată de New York Times, doamna Abigail Bowen, grefiera alegerilor din comitatul Shiawasse (Michigan) a adăugat, din greșeală, susține ea, un zero la socoteala voturilor lui Biden. În loc de 15 371 de voturi, în favoarea candidatului democrat, echipa grefierei a dat rezultatul de 150 371, în favoarea acestuia. Tasta 0 (zero), pe tastatura computerului, nefiind vecină nici cu tasta 5, nici cu tasta 3, greșeala involuntară este bizară, incredibilă… În mărturia ei tardivă, grefiera adaugă că greșeala i-a fost notificată după 20 de minute, și că a corectat-o imediat. (Din fericire, cineva și-a dat seama de această greșeală care, după toate semnele, a fost intenționată…).
Foarte bine că greșeala grefierei Abigail Bowen a fost rectificată, totuși rămâne întrebarea :
Câte astfel de « greșeli » au fost comise, câte zerouri au fost adăugate la voturile lui Biden, cu sau fără intenție ?…
Câte « greșeli » de acest gen au fost reperate, notificate, corectate ?…
Câte « greșeli » de acest gen au fost totuși validate și contabilizate în rezultatul final ?
Democrat sau republican, un candidat are sau nu are dreptul de a cere renumărarea voturilor, când rezultatul se încadrează în limita de 1%, în oricare dintre Statele Uniunii americane ? Nu cumva asta se face în toate democrațiile demne de acest nume ? Mass-mediile pot proclama învingătorul fără a dispune de rezultatele oficiale ?
Subliniez că în această marjă de 1% se găsesc cinci State calificate de swing states : Arizona, Georgia, Wisconsin, Pennsylvania și Nevada.
În aceste cinci State, Trump conducea, dar Biden l-a depășit cu câteva mii de voturi, grație sosirii oportune, miraculoase, masive neașteptate, către sfârșitul scrutinului, a sacilor votanților prin corespondență, care i-au fost foarte, foarte, foarte favorabili!
Se înțelege, votul prin corespondență înseamnă posibilitatea oricărei tâlhării electorale. Când acest vot este masiv, tâlhăria poate fi atât de importantă încât va fi suficientă pentru a inversa un rezultat în limitele marjei de 1%. Practic, este aproape absolut improbabil să nu fi existat tot felul de fraude și tâlhării electorale. Mă feresc să spun cine a profitat de această tâlhărie electorală. Nu sunt deloc sigur că într-o zi vom avea toate dovezile tâlhăriei. Pur și simplu spun că mass-mediile mainstream corupte, americane și europene, care ar vrea să i se refuze președintelui Trump dreptul de renumărare, de verificare și de anchetare, în alte situații, din orice țară, sunt foarte grijulii cu numărarea și renumărarea voturilor din alte țări, strigând imediat fraudă, hoție sau tâlhărie, ceea ce nu este spre cinstea, corectitudinea și onoarea lor. Știm foarte bine că Franței și ziariștilor francezi puțin le pasă de candidatul învins, dacă acesta se numește Donald Trump, pe care îl zugrăvesc ca « mediocreație », ce conduce apoi la mediocrație, nulo-crație sau imbecilo-crație prin care ni se impun președinții noștri și ce trebuie să gândească popoarele, despre toate subiectele posibile.
*
Să trecem la partea a doua a scrisorii mele. Dacă mondialistul Biden va fi ales la 8 decembrie și întronat la 20 ianuarie 2021, la ce ne putem aștepta în ce privește evoluția planetei, a Europei, Franței sau oricărei alte țări ?
Biden este un un om în vârstă, despre care fiecare știe că nu este în toate mințile. La 20 ianuarie 2021, el va fi în cel de al 79-lea an de viață. Din această cauză, în caz că va fi ales, el va fi sub influența altora, toate deciziile lui fiind conforme sfaturilor și « controlului strict » al anturajului apropiat, emanație « Deep State », compus din « mondialiști » pur sânge… De altfel, chiar acest anturaj l-ar fi ajutat să câștige alegerile, încă în curs. Practic, exact acest anturaj va guverna Statele Unite.
Întrucât anturajul respectiv este de obediență « neoconservatoare », el este absolut de partea Israelului și pentru menținerea hegemoniei absolute a Statelor Unite, asupra lumii întregi. Studiul aprofundat al anturajului și apropiaților lui Biden (biografii, genealogii, rubedenii, rețele, comunități de apartenență) ar fi foarte revelator deși, din păcate, deloc surprinzător. Aceeași situație se întâlnește și la noi, în Europa. Ne-am putea aștepta la multiplicarea amestecului agresiv al Statelor Unite în Orientul Apropiat și Mijlociu (Liban, Siria, Irak, Iran), întru profitul Israelului, bineînțeles, dar și la frontierele Rusiei, în mările din jurul Chinei sau în America de Sud. Noua echipă de guvernare va fi brațul înarmat « Deep State », ea va crea pretexte, va instrumentaliza o nebuloasă teroristă, ca și în trecut, pentru a-și justifica astfel amestecul în treburile diferitelor State ale lumii.
În mod treptat, dar considerabil, președintele Trump a reușit să reducă bombardamentele americane în lungul și largul planetei Pământ : 47 000 de bombe în 2017, 16 000 de bombe în 2018, 12 000 de bombe în 2019, 928 de bombe în ianuarie și februarie 2020 (ultimele bombardamente cunoscute).
Președintele Trump a repatriat în America mulți din soldații aflați în Orientul Apropiat și Mijlociu. În timpul primului său mandat, coaliția occidentală a ucis mult mai puțini oameni decât sub administrația predecesorului său. Dacă o echipă mondialistă va ajunge la Casa Albă, această tendință s-ar putea inversa începând cu primăvara anului 2021… iar sângele omenesc va începe din nou să curgă… Pactul Nord-Atlantic (NATO) încă nu a înțeles că ar trebui să pună capăt oricăror derapaje și aventuri militare.
Aspectul cel mai trist și mai grav este că administrația Biden va încerca să implice Pactul Nord Atlantic (NATO), Anglia, Franța și Uniunea Europeană în toate loviturile și aventurile militărești pe care strategii neo-conservatori le-ar putea imagina.
Și mai trist, pentru Franța, este că dependența ei economică (datorii externe, bursa la pământ), servilismul incredibil al elitei franceze, față de Americani (elită formată astfel), nu îi vor permite să refuze toate invitațiile USA-NATO, de a se alătura și încârdăși, în condiții de circumstanță, pentru cauze îndoielnice.
Partea îmbucurătoare este că, de o parte și de alta a Atlanticului, popoarele încep să deschidă ochii. Că asta place sau nu place mess-mediei, castei politice și opiniei publice manipulate, suveranistul președinte Trump a obținut cu 15% mai multe voturi decât în 2016 (73 de milioane de voturi, înainte de renumărarea în curs). Partizanii președintelui Trump domină Curtea Supremă, Senatul și o majoritate dintre Statele Uniunii, apropiindu-se de paritate în Camera Reprezentanților. De asemenea, simpatizanții și partizanii președintelui Trump domină imensul teritoriu « rural » al Statelor Unite. Democrații nu țin sub papuc decât marile orașe…
Harta alegerilor din 2020. (Voturile pentru Trump sunt în roșu, cele ale lui Biden în albastru).
În aceste condiții, nu va fi deloc simplu să guvernezi Statele Unite și să faci orice, mai ales că economia americană nu prea strălucește, iar datoria externă este de proporții abisale.
Nu va fi deloc simplu să guvernezi nici Uniunea Europeană falimentară, cu o populație în pragul revoltei, cu produsul intern brut în scădere, deci cu bugetul militar pe sponci, vrând-nevrând…
În aceste condiții, înțelepciunea politică ar trebui să constea în ați cunoaște lungul nasului, în a te ocupa de propriile probleme, înainte de a face pe șeriful întregii lumi. Această înțelepciune ar trebui să fie nu amestecul general în afacerile și problemele Statelor suverane, sub pretextul ipocrit și înșelător al luptei contra unui terorism, la apariția căruia am contribuit din greu și pe care îl întreținem și prelungim printr-o politică externă catastrofală (Libia, Siria, Irak, Yemen, Bielorusia, Venezuela, Brazilia, Bolivia, între alte țări) și iresponsabile luări de poziție, considerate insul-tătoare de zeci de State ale lumii.
Mai devreme sau mai târziu, condusă de mondialiști agresivi și iresponsabili, coaliția occidentală o va lua pe coajă și se va prăbuși, cu coada între picioare, de pe falsul ei piedestal. Nu mai puțin, popoarele europene vor multiplica protestele de tot felul, vor asista la ceremonii funebre peste ceremonii funebre (după decapitarea atâtor oameni nevinovați), fără să mai socotim manifestațiile extravagante și zgomotoase ale unui inamic ce a fost provocat. Popoarele își vor număra și plânge morții fără de număr. Este suficient să constatăm campania inconștientă a guvernelor țărilor membre ale acestei coaliții, în actualul « război contra Coronavirușilor » pentru a înțelege că nu Europenii vor câștiga adevăratul, viitorul război…
General DELAWARDE
