Incorect Politic
Aprilie 4, 2025

Permiteți-mi să vă felicit cu prilejul ieșirii Dvs. de la balamuc. Mă simt mai în siguranță. Liniștea mea civică tinde să se refacă.

Nu vă acordasem prea multă atenție până la introducerea Dvs. abuzivă în cămașa de forță. Vestea m-a izbit în plex. Știam că sunteți un protestatar consecvent, dar asta îmi insufla siguranță, nu tulburare.

Însemna că democrația noastră, așa cum e ea, originală, euro-atlantică și așa mai departe (vorba politicienilor) mai este în vigoare. Cât privește consecvența e o calitate de care ducem lipsă, nu o boală.

Obișnuiți să purtați straie populare cu sugestia de îmbrăcăminte dacică. Purtați cușmă ca a strămoșilor de pe Columna lui Traian. Nu mi se pare bizar într-o epocă în care șocul prin vestimentație e foarte răspândit. Mai degrabă văd asta ca o reacție pitorească la pierderea galopantă a identității naționale. Simțiți imboldul să fluturați la manifestații cel mai mare steag, cu cea mai lungă lance. O  faceți tot timpul pentru că sunteți vânjos și aveți o bună condiție fizică.

Nouă, civililor, ne place. Nu pricep de ce fluturarea drapelului național îi irită pe oamenii în uniformă, care au jurat sub faldurile lui. Ei vă mai reproșează și obiceiul de a vă cățăra, cu tot cu drapelul, pe macarale și clădiri înalte. Nici eu nu vă sfătuiesc s-o faceți, e prea riscant. Dar nu sunt de acord că astfel tulburați ordinea. Care ordine publică? A demenței din circulație, a bullyingului din școli, a traficului de droguri de pe străzi, a golăniei și nesiguranței din locurile publice, a violenței și promiscuității din familii?! Cum pot fi tulburate aceste caracteristici ale ordinii noastre de drept din vârful macaralei?

Ca să o spunem p-aia dreaptă, forma de protest e puțin extravagantă. Nu e un reproș. Și extravaganța face parte din „biotopul” psihosocial. Oamenii sunt diferiți, folosesc modalități de exprimare diferită și, cât timp nu lezează drepturile și libertățile celorlalți, alcătuiesc un sistem care se echilibrează prin diversitatea lui.

Extravaganții nu sunt neapărat alienați mintal. Sunt personalități accentuate. Istoria e plină de personalități accentuate. Cred că orice geniu are o zângă. Și eroii sunt, adesea, personalități accentuate. Nu te arunci cu cockteilul Molotov asupra tancului, nu acoperi cu pieptul ambrazura mitralierei inamice, nu dai cu ranga în mina plutitoare dacă ai o fire de contabil. În timpul ocupației naziste a Atenei, un elen fanatic, Manolis Glezos, s-a cățărat pe Acropole și a înfipt, în locul steagului german, steagul Greciei. Păstrând proporțiile, remarcăm similitudinea, dar și constatarea tristă că aprecierea de fapt eroic ori fapt antisocial aparține celor ce dețin stăpânirea. Iar aceștia nu au scrupule.

Soluția e samavolnică. Nu se glumește cu psihiatria. În societățile mai puțin modernizate contactul cu această ramură a medicinii încă e considerat stânjenitor. Latura samavolnică e aceea că, odată internat acolo, fiecare act terapeutic te transformă în legumă. Asta și urmăreau.

Neutralizarea Stegarului dac – cum v-a numit presa, mai în glumă, mai în serios, dar cine mai știe unde se sfârșește ridicolul și unde începe tragicul – n-a fost inițiativa unui echipaj oarecare de agenți stresați de trafic. Dată fiind popularitatea obiectivului, deci impactul în opinia publică, măsura juridico-medicală poartă amprenta ranchiunei politice.

Putem reconstitui starea de spirit și gândurile Ministrului de Interne în ajunul capturării Stegarului dac. Recupera pentru posteritate proaspătul discurs, ținut la Suceava, la mitingul (pre-campanie) pentru susținerea candidaturii lui Crin Antonescu. Impozându-l pe blogul Predoiupolitica.ro se emoționa de propria elocință. Modelul Nae Cațavencu la apogeu:

– (…) Această adunare cu caracter politic, cu caracter electoral, cu caracter patriotic (…). Astăzi prevalează înțelepciunea, astăzi prevalează patriotismul, astăzi prevalează vizionarismul și altruismul politic pentru rromâni. Să treci peste toate câte au fost, peste orgolii, peste ambiții, peste dureri, peste satisfacții și să poți să-ți dai mâna pentru viitorul României prin Crin Antonescu (…) un președinte democratic, un președinte european (?), un președinte vizionar (…).  În scurt timp avem alegeri prezidențiale (…) unii visează, alții sondează, alții sondează și visează, alții valsează – toate astea chiar nu contează.

Contează, probabil, cei care glosează, blufează, supralicitează și abuzează.

Dragă domnule Avrămuță,

Scuzați-mi paranteza la tema pătimirii Dvs, dar nu e fără noimă. Cicero de la Pleșcoi strecoară în comicul discursului și câteva idei deloc nostime. Sunt fie scăpări ale subconștientului – că tot vorbim de psihiatrie – fie colții unor intenții de restaurare a regimului polițienesc de odinioară. În discursul menționat, după sclipirile caragialești și ditirambele avansate candidatului în care își pune nădejdea, ministrul a devenit dârz și a abordat tema haosului, anarhiei și a violenței de limbaj în care a degenerat viața politică după surpriza electorală de la 24 noiembrie : „Ieșim din defensivă, trecem în ofensivă”. Ce înțelege prin asta ministrul liberal rezultă din rânjetul amenințător adresat opozanților politici: „Noi încă vă tratăm democratic”.

Acel „încă democratic” a durat până s-a înnoptat. Se împlineau 35 de ani și 3 luni de la răsturnarea regimului totalitar și a practicilor de menținere a lui prin represiune. Încă democrații s-au cocoțat la putere prin demascarea vehementă a practicilor fostei puteri. Între care transformarea psihiatriei în câmp tactic al poliției secrete.

Logica transformării spitalelor de boli nervoase în temnițe camuflate s-a ivit în perioada post-stalinistă. Sceleratul risipise prea multe gloanțe și stropise prea rău pereții celulelor cu creieri și alte resturi organice. Și-au zis tovarășii: „Ia stați un pic! Nu suntem noi cea mai perfectă societate din lume?! E cineva de altă părere? Care e contra înseamnă că nu e în toate mințile?  Așa că…”

La fel și cu democrația noastră originală și euro-atlantică. Atâta timp cât a funcționat caruselul alternanței la putere, cât a promovat sfertodocți, obedienți și cleptocrați a fost în regulă. Când au apărut și protestatari mai vizibili, hai la Obregia!

Nu Pelticul de la Interne a dat tonul reîntoarcerii la metodele totalitariste. Primul ciomag în țeasta democrației a fost tras la 6 octombrie, prin respingerea înscrierii unei candidate în competiția electorală de către un for ce nu avea competența să restrângă libertățile fundamentale ale cuiva. Au făcut-o prin răsucirea legilor, prin remanența reflexelor de supușenie și bazându-se pe pârâciuni la Înalta Poartă. A urmat iarna zăpăcelii generale și totale. Contestații aiuritoare, decizia renumărării voturilor, decizia renunțării la renumărarea voturilor, stoparea procedurii de votare în timp ce pe unele fuse orare votul se încheiase, anularea turului doi, anularea scrutinului, vânătoarea de vrăjitoare putiniste, săltarea cu mascații a corespondenților de pe rețelele de socializare, transformarea unor contravenții sau delicte din zona fiscală în motive de suprimare a drepturilor electorale propriu-zise, spargerea mitingurilor cu huligani organizați, veleitari la Președinție care se întrec nu în programe, ci exclusiv în invective, acuze de trădare sau lăudăroșenii cu protecție străină… Una dintre competitoare – din clasa politică emergentă de data aceasta! – avea ca unic punct de program Turul doi, înapoi! adică voia să câștige alegerile ca să le piardă (să se revină la cele anterioare). Cineva cu aplomb pretindea să fie înscris în cursă fără actele necesare, altcineva prezenta foi albe susținând că pot fi citite în frigider. Toți sunt oameni normali.

Această harababură se naște din exasperare și generează exasperarea. Exasperare sugerează și insistența obsesivă a domnului Avrămuță cu drapelul său uriaș. (Nicio legătură cu alte incidente legate de tricolor, cu caracter infracțional, de care ne detașăm). Îndârjirea protestatarilor din această perioadă nu vizează nivelul de trai – chiar dacă și acesta nu e satisfăcător – ci lipsa de încredere, de perspectivă și de speranță. Se mai numește fenomenul de alienare.

Surclasați de formele și proporțiile alienării sociale, înșiși gestionarii democrației gonflabile intră în panică. Exasperați la rândul lor, scot de la rastel armele represiunii. Îi încurajează, din nefericire, și neliniștea unor lideri continentali stupefiați de avântul curentelor extremiste. Diferența e că ei au de purtat lupte tactice, pe când ai noștri riscă să ne întoarcă în trecut.

Patru dintre cele mai ascuțite, mai bine dotate, mai bine încadrate și mai copios finanțate instituții ale ordinii de drept (trei dintre ele secrete) și-au unit forțele și eforturile ca să documenteze că 6 generali de mult neîncorporabili – liderul are 101 ani – între policlinică și farmacie puneau la cale schimbarea denumirii țării în… Getica. Sună ca naiba, vorba lui Petre Roman. Cum să scandeze tribunele de microbiști când pierde echipa națională Hai Ge-ee-ti-coo. Ca să smulgă puterea și să formeze ei Guvernul, concepuseră structuri meticuloase, mergând până la sate unde urmau să funcționeze – țineți-vă bine! – comitete de moși. Nu și de babe, că geții erau misogini..

Ca octogenar (dar nu general) mă simt frustrat că nu mi-au promis și mie măcar Ministerul Papucilor de Casă. Dar poate că e mai bine, deoarece ghiujii ăștia intraseră în legătură și cu agenții lui Putin. Se nasc totuși câteva întrebări: 1. Mai are Putin resurse, după lungul război pe care-l duce în proximitate, ca să le procure aparate sau cornete auditive și scaune cu rotile blindate? 2. Oare la ăștia 6 moșulici se limitează cozile lui de topor din România? 3. O grăbi afacerea asta cu miros de colivă distanțarea lui Trump de NATO?

În schimbul răspunsurilor am o sugestie pentru anchetatori: să conexeze noul dosar de pomină la dosarul de urmărire penală și de arestare a lui Putin însuși început de doamna Procuror General Gabriela Scutea încă din martie 2022.

Membrii Grupului Getica au fost arestați, cu excepția centenarului, cunoscut și ca scriitor. Fermitatea amintește de perioada în care la Interne trona Teoharie Georgescu. Foștii exploatatori n-aveau ce face ziua – seara ascultau promisiunile de la Vocea Americii – se întâlneau în Cișmigiu și ticluiau guverne. Securitatea îi aștepta să negocieze și ultimul portofoliu, apoi îi găbjea. Era vremea în care și vrăbiile trăgeau cu urechea, iar unul din trei civili ciripea.

Ați scăpat ușor, domnule Avrămuță. Poate și pentru că fluturați și vă cățărați în tăcere. Ghiujii ăștia se zice că dondăneau câte ceva de UE și de NATO. Păi d-asta ni s-a acordat libertatea cuvântului, ca să vorbim câh? Să vedeți că or să le documenteze și cum trăncăneau să mute capitala de la București la Sarmizegetusa cu metrou cu tot.

Domnule Avrămuță, înțeleg parcursul Dvs. Ca prof de mate ce sunteți, când ați ridicat privirea din lumea coerentă a cifrelor și v-ați pomenit în lumea haotica a vorbelor, v-a venit – cum se spune în popor – să vă urcați pe pereți. N-a fost ușoară experiența punitivă la care ați fost supus, deși trece multă lume bună pe acolo. Noroc că a fost scurtă. Ori ați dat peste psihiatri cu discernământ, ori a funcționat vestea că se vor aduna protestatari în fața ospiciului. Oricum, ați intrat în balamuc ca personaj bizar și v-ați întors în balamucul ăstălalt ca personaj emblematic. Credeți că EI pricep ce bine v-au făcut?