Scriitorul Marius Ianuș dezvăluie scandalul sexual de la Institutul Cultural Român

Revin cu această completare la scrisoarea pe care v-am adresat-o în 27 Iulie 2024, pentru că am omis două amănunte importante :

La ora la care se petrecea acel adulter suedez, probabil că în urma unui act sexual neconsimțit, în grup  (știu că textul nu e foarte clar,  dar eu îmi cunosc soția), eu mă aflam într-un proces cu ICR,  care îmi furase revista pe care o fondasem la Chișinău. (Procesul nr. 24575/3/2009 inițiat la Tribunalul București.)

De asemenea,  Directorul ICR Stockholm, Dan Shafran, mă amenințase ca „o să văd eu”, dacă public materialul pe care îl scrisesem despre atelierul de traducere la care participasem eu, în 2009, la care le cerusem să mă lase împreună cu soția mea. ( Materialul respectiv este aici : https://yanush.wordpress.com/wp-content/uploads/2011/07/postjurnal-baltic.pdf )

Așa că pot presupune,  fără mare efort,  că violul / adulterul din Suedia a fost organizat în mod deliberat de  ICR. (Pe de altă parte, știu că Dumnezeu a îngăduit să trec prin asta pentru multele mele mârșăvii. Nu voi încerca vreodată să mă disculp în fața Creatorului nostru.)

În urma acestor evenimente,  observând că majoritatea celor cu care am interacționat în ICR sunt (sau par a fi) evrei am dezvoltat sentimente negative la adresa anumitor reprezentanți ai „poporului ales”. (Mă refer la Horia Roman Patapievici, Dan Shafran,  Eva Leonte, dar și la Bogdan Jitea – cu care am interferat în cazul revistei.  Oare nu ar trebui să-l pun pe listă și pe actualul președinte al ICR, D-l Jicman ?)

Astăzi sunt considerat „nazist” si sunt un scriitor interzis.  Scrierile mele nu mai sunt publicate și recenzate în publicațiile și la editurile oficiale,  așa ca trebuie să le public și să le promovez și difuzez singur. Mi se pare o nedreptate strigătoare la cer. Înainte de a fi naționalist sunt creștin-ortodox, iar un creștin-ortodox nu poate fi acuzat de idei supremațiste. Cei care mă acuză de așa ceva ar face mai bine să se uite în ograda/cultura lor.

Voi depune plângerea completă săptămâna următoare la sediul ICR.

Nu o fac pentru că aștept ceva de la această instituție.

Ceea ce mi-ați făcut este ireparabil.

Toți banii din lumea asta nu pot compensa răul pe care l-ați adus în viața mea.  De asta am și renunțat la ideea procesului.

Vreau doar ca prezenta conducere a ICR să nu se poată justifica în fața Lui Dumnezeu în privința mea.

Pe lângă cele deja solicitate, solicit ICR să își ceara scuze public pentru acele evenimente.