Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Decembrie 28, 2018

Jocurile video ocupă mare parte din timpul nostru și tocmai de asta se încearcă activ subminarea lor.

O să dau trei exemple.

Primul e un joc cunoscut, Assassin’s Creed, care la ultima ediție, Odyssey, ce are loc în Grecia antică, de dragul inclusivității, creatorii jocului au introdus o grămadă de persoane de culoare, mulți fiind cetățeni ai Atenei, chiar dacă din punct de vedere istoric asta e o aberație.

În mod ostentativ apare un mesaj când lansezi jocul, care spune că a fost creat și produs de “O echipă multiculturală de felurite convingeri, orientări sexuale și identități de gen”.

Alt exemplu, țin minte că înainte de 2005, să vezi romanțe gay în RPG-uri era un lucru rar. Apoi după ce EA a cumpărat BioWare, odată cu Dragon Age Origins am început să le vedem tot mai des, s-a stabilit un nou standard în industrie, să fie “inclusive” cu toate minoritățile sexuale.

Acuma te trezești cu un RPG ca Pillars of Eternity 2 în care majoritatea romanțelor sunt deviante.

Ultimul exemplu cu caracter general e despre multiplayer. Pe vremuri era dur. Niște furci caudine la vârful cărora de căleai. Nu exista termenul de “cyber bullying”. Se foloseau făra inhibiții cuvinte ca cioroi, poponar (nigger/faggot) și nimeni nu se supăra. Era o cultură foarte hetero.

Acuma pe lângă filtre care cenzurează cuvinte, poți lua și ban pentru “comportament toxic”. Absolut penibil.

Divertismentul nostru de astăzi nu mai constă în desene animate și seriale de proastă calitate, ci jocuri, care defapt ce sunt? Simulatoare interactive de experiențe.

Sigur că există discuții controversate despre efectele negative (reducerea atenției, ADHD, etc) și pozitive (sporirea reflexelor, luarea deciziilor sub presiune, etc.), dar vom lăsa discuțiile astea deoparte pentru că articolul are alt scop.

Există o secetă de recenzii în stil incorect politic la jocuri.

În situația în care sunt distruse de libtarzi cu ideologia corectă politic, majoritatea site-urilor de specialitate refuză să vorbească despre elefantul din cameră.

Zilele bune ale gamingului au apus și suntem într-un timp ciudat.

 

Țin minte pe vremea când revista LEVEL avea recenzii de calitate, umor fin și talent literar. Au căzut și ei între timp.

Oricum, scopul articolului e să lansez un apel pentru tinerii pasionați de jocuri și sătui de subminarea ideologică.

Scrieți o recenzie sau faceți un video, dar în principiu scrieți recenzii și trimiteți materialele pe adresa redacției.

Atenție!

Dacă vrem să aibă succes trebuie să fim profesioniști, adică să urmăm un format, să avem o structură.

Când scrii o recenzie, începe cu prezentarea generală, cine a creat jocul și ce cerințe tehnice are.

Apoi treci la informații despre poveste și campania singleplayer (nu prea multe spoilere, câteva pot fi).

După care scrie despre gameplay, mecanici, funcționalitate.

Apoi despre grafică, apoi despre coloana sonoră.

Treci la multiplayer.

Subliniezi eventualele controverse pe care le are jocul.

Și în final îi dai un rating compus, exemplu mai jos.

Adică dai un rating separat la poveste, la gameplay, grafica, sunet, multiplayer, și apoi un rating final compus din restul, cum făcea LEVEL în epoca de aur:

Un exemplu de recenzie completă aveți AICI.

Depinde de noi dacă cultura originală a jocurilor, neapologetică, hetero și ofensatoare va supraviețui tăvalugului neomarxist.

Balex a contribuit la acest articol.