Incorect Politic
Mai 19, 2023
Scârbos și inuman – Glorificarea crimelor de război în Parlamentul României
Via STRATINFO:
Nimic mai neadevărat decât expresia “suveranitatea statului român”. Poate că statul așa zis român este suveran față de popor, independent și emancipat de teatrul electoralist, al cărui public a rămas captiv, însă față de Israel și, mai ales, față de interesele sioniste din colonia română este supus, perfect aliniat și dominat până la măduvă. Onestitatea celor care se recomandă antiglobaliști reiese din poziția pe care o au față de nenorocirea din Palestina ocupată! România, prin reprezentații săi, se aliniază statelor teroriste care sărbătoresc ocupația și genocidul poporului Palestinian!
75 ani de la Nakba – Marea Catastrofă a poporului Palestinian
“Muţenia parlamentarilor noştri cu privire la caracterul terorist al politicii israeliene, la genocidul continuu şi la crimele împotriva umanităţii la care sunt supuşi palestinienii reprezintă (încă) o ruşine pentru Parlamentul României.” – Vlad-Mihai Agache
Luni, 15 mai 2023, a fost comemorat pentru întâia oară în istoria ONU ceea ce palestinienii denumesc „Marea Catastrofă” (Nakba) a genocidului şi epurării etnice pe care au suferit-o din partea evreilor care au constituit statul Israel. Evenimentul a fost organizat ca urmare a Rezoluţiei Adunării Generale a ONU nr. A/RES/77/23 din 31.11.2022.
Poporul palestinian comemorează 75 de ani de la Nakba – „Catastrofa” – evenimentele violente și expulzarea în masă a palestinienilor odată cu înființarea statului Israel în 1948. Nakba marchează distrugerea a peste 500 de sate palestiniene, uciderea a peste 10.000 de palestinieni și strămutarea forțată a altor 750.000 care și-au pierdut casele, pământurile și mijloacele de trai.
Încă de la înființare, Israelul a aplicat o politică de strămutare în masă a palestinienilor – aşadar o Nakba în continuă desfășurare – prin confiscarea pământurilor lor și evacuarea forțată din casele și satele lor în scopul de a coloniza pe evreii israelieni în toată țara.
Autoritățile israeliene au impus interdicţii privind comemorarea Nakba, în special odată cu adoptarea Legii Nakba din 2011, restrângând dreptul palestinienilor de a povesti și de a comemora istoria lor și de a vorbi despre o Nakba în curs de desfăşurare, necontenită de 75 de ani. Atunci când palestinienii comemorează Nakba (catastrofa) pe 15 mai, ei nu își amintesc doar un eveniment istoric violent care a dus în trecut la smulgerea a peste 750.000 de palestinieni din patria lor ci, ceea ce ei numesc „o Nakba în curs de desfășurare” care încă generează suferință, distrugerea caselor și pierderea de vieți.
Ei trăiesc acest lucru în continuarea anexării israeliene a pământului lor și a atacurilor lansate în mod repetat împotriva caselor lor din Gaza şi o recunosc în multitudinea de încălcări ale drepturilor omului, atât din interiorul Israelului, cât și în „teritoriile ocupate” și Fâșia Gaza.
Războiul din Palestina din 1948, care a dus la crearea statului israelian, a lăsat societatea palestiniană fără lideri, dezorganizată și împrăștiată. Astăzi, peste 60% din numărul estimat la nivel global de 14,3 milioane de palestinieni sunt strămutați iar restul se află în teritoriile ocupate, Fâșia Gaza și Israel, unde au fost supuși discriminării și incidentelor repetate de violență interetnică.
Violența s-a intensificat mai cu seamă de la revenirea la putere la sfârșitul anului 2022 a lui Benjamin Netanyahu într-o alianță cu facțiuni extremiste religioase-naționaliste israeliene și politicieni ultra-naționaliști. Anterior, în 2021, 313 palestinieni, inclusiv 71 de minori, au fost uciși în Fâșia Gaza și Cisiordania (inclusiv Ierusalimul de Est) de forțele de securitate israeliene. Un record de 204 palestinieni au fost uciși în 2022, fiind cel mai mortal an pentru palestinienii din Cisiordania, din anul 2005. În 2023, 96 de palestinieni au fost uciși în primele patru luni ale anului 2023 iar politica statului evreu continuă neabătut.
Toate acestea au fost documentate și recunoscute ca atare de mai multe organizații internaționale pentru drepturile omului, inclusiv Amnesty International și Human Rights Watch.
Pe lângă arestările pe scară largă ale palestinienilor de la lansarea sa, Israelul a luat și măsuri punitive împotriva societății civile palestiniene. Ea a desemnat ca organizații teroriste șase organizații palestiniene de frunte care susţin eforturilor internaţionale de a cere socoteală Israelului – inclusiv prin plângeri depuse la Curtea Penală Internațională.
Puțini occidentali știu despre Deir Yassin, Nakba sau evenimentele din jurul constituirii statului Israel, pe care istoricul israelian Ilan Pappe le-a calificat drept epurare etnică. Studiind împrejurările care au condus la formarea Israelului, Pappe a documentat că între 1947 și 1949, peste 500 de sate palestiniene au fost distruse în mod intenţionat, civilii palestinieni au fost masacrați și aproximativ un milion de bărbați, femei și copii au fost expulzați din casele lor sub amenințarea armelor.
Lipsa informaţiilor certe despre Nakba se justifică parțial faptului că narațiunea oficială despre 1948 și despre crearea Israelului s-a bazat pe mai multe ficțiuni şi falsificări – inclusiv ideea că teritoriul palestinian era neocupat, nelocuit, dar şi din cauza capacității Israelului de a-și propaga versiunea naraţiunii sale istorice în mass-media internaţională.
***
În acest sumbru context, ignorând rezoluţia Adunării Generale a ONU, Parlamentul României a celebrat astăzi printr-o şedinţă solemnă a Camerelor reunite 75 de ani de la constituirea statului Israel. Muţenia parlamentarilor noştri cu privire la caracterul terorist al politicii israeliene, la genocidul continuu şi la crimele împotriva umanităţii la care sunt supuşi palestinienii reprezintă (încă) o ruşine pentru Parlamentul României şi abandonarea tradiţiei diplomaţiei româneşti de a încerca medierea şi încetarea războiului dus împotriva palestinienilor.
România are o mare problemă cu modalitatea în care se face curea de transmisie a intereselor evreieşti, atât cu privire la chestiunile de politică externă cât, mai ales, în privinţa celor de politică internă. Dominaţia evreiască este deosebit de supărătoare şi de împovărătoare, întemeindu-se pe o cavalcadă de neadevăruri şi nedreptăţiri, menite să cimenteze caracterul privilegiat şi disproporţionat al interesului evreiesc asupra poporului român.
Este păcat, dar totuşi de înţeles sub aspect juridic, că atât de puţine voci româneşti mai îndrăznesc să denunţe această veritabilă vrăjmăşie ce se manifestă împotriva noastră.
Din perspectiva Soraliană
Iudeofob sau iudeo-critic sunt poziții corecte din toate punctele de vedere, asigură inclusiv o dimensiune dialectică în combaterea corupției semantice la care ne supun dușmanii iudeo-centrați. Ori se știe că dușmanul lucrează întocmai pe cuvinte și inversare. “Antisemit” nu înseamnă nimic, din moment ce un arab pro-palestinian este etichetat antisemit. Iudeofobia introduce o distanțare non-religoasă față de iudaism, iar iudeo-critica introduce bazele analizei politice anti-sionistă, care permite structurarea unui discurs anti-imperialist, anti-colonialist. Ieșirea din lexicul doxei permite o abordare extrem de eficientă din punct de vedere politic.
-STRATINFO
Nu este deloc întâmplător că data înființării statului sionist Israel coincide cu “ziua cea mai lungă” din ceea ce va deveni Golgota neamului românesc, profund creștin ortodox și anti-sionist prin ADN. E metastază, nu mai e nimic de făcut cu statul român actual: cu o zi mai devreme, în duminica din 14 mai, noi am comemorat martirii temnițelor bolșevice, adică pe acei români către care au dezlănțuit puterile iadului TOCMAI ACEIA PE CARE PARLAMENTUL RUȘINII I-A CELEBRAT CU O ZI MAI TÂRZIU!
Culmea, în condițiile în care legea 127/2017 (Dumnezeu și-a bătut iar joc de wieseli și de idioții lor utili autohtoni: 127/2017 vs 217/2015….am aflat că de-alde Florian a făcut în mod real o criză de nervi, pe care și i-a vărsat pe slugile neatente) prevede ca Parlamentul să îi amintească cu recunoștință și dragoste TOCMAI PE ACEIA PE CARE CELEBRAȚII TĂIAȚI ÎMPREJUR I-AU UCIS ȘI ÎNCHIS ÎN TEMNIȚE!