Șantajarea Internațională a României

Incorect Politic
Noiembrie 17, 2023

Șantajarea Internațională a României

Via Fresca lui Ioan Roșca:

Trăim într’o permanentă umilinţă şi într’o pervertire a tuturor instituţiilor şi valorilor naţionale.

Artă şi literatură ni este depravată.

Moravurile îşi pierd din vechea şi tradiționala linie de purtare şi de rezistență.

Religia ni este batjocorâtă şi roasă de toate atacurile sectelor. Dangătele clopotelor îşi sting, încet încet, graiul chemător; bisericile îşi închid porțile din lipsă de credincioşi sau se lasă dărâmate de pustiu şi gol; iar, alături, cresc —semețe, bogate şi sfidătoare — havrele, sinagogile, templele şi aşezămintele de cultură evreeşti.

Toate ideologiile dizolvante rod cohesiunea noastră etnică şi fratele nu mai este frate cu fratele, Românul nu mai este Român cu Românul.  Toată mândria noastră etnică ne este mereu călcată în picioare şi, sub toate raporturile, nu mai trăim româneşte.

Provinciii întregi sunt pierdute pentru noi. Oraşe mari şi frumoase,  sute de târguri şi de târguşoare şi alte sute de sate sunt complect iudaizate. 

Capitalele provinciilor, inclusiv aceea a țării, sunt deabinelea evreizate. Sunt centre mari unde nu se aude inimă românească, ci un bâlbâit bălos de pâlcuri jidoveşti, mohorîte şi conspiratoare, cari îşi duc viața ca în Chanaanul promis de Iehovah.  In toate staţiile de munte şi peste întinsul şiragului de staţiuni maritime, se lăfăie — luxos şi impertinent—trupurile  urâte şi libidinoase ale neamului lui Israel.

Armele Iudeilor

Fresca lui Ioan Roșca:

Prima armă  le va fi calomnia bine organizată, ca variaţie şi intensitate. Ca atare, vor calomnia pe toţi bărbaţii de stat şi vor ponegri pe toţi  marii  oameni ai naţiunii; vor discredita în străinătate toate scrisurile de stat româneşti; vor semăna, cu orice  rilej neînsemnat şi peste tot,  discordii şi minciuni şi vor difuza, prin presa internaţională ce la stă la dispoziţie, zvonuri tendenţioase şi atentate  imaginare la fiinţa şi adresa lor. 

Şi vor răspândi, cu aceiaşi impertinenţă, credinţa neîntemeiata în nimic  ca totul, toate aceste numite persecuţiuni, trâmbiţate mereu  şi mereu, se reazămă pe un fanatism de ordin religios şi nu pe consideraţiuni de natură economică şi socială. Precum cereau sprijinul consulilor în penoadele anterioare,  ei vor cere şi de data  aceasta sprijinul acestora, ca şi pe acela al presei, finanţei şi diplomaţiei  iudaice internaţionale, iar finanţa mare, atunci când ne va prinde la ananghie, va da lovituri din  cele  mai  grele  sau ne  va  smulge consimţimânte sîngeroase  pe  teren  politic  şi  financiar.[]

Influența nefastă

Fresca lui Ioan Roșca:

Evreii, sezizând bine toate greutăţile ce se puneau tânărului regat, i s-au pus deacurmezişul. Sosise momentul prielnic ca să-şi câştige o poziţie solidă în statul român şi anume drepturile politice, adică o totală nestingherire în toate manifestările vieţii noastre de stat şi, ca atare, au exploatat totul în favoarea lor.

Agitaţiile, sistematic organizate, s-au ţinut lanţ. Răul, pricinuit de toate acestea, a fost imens: Evreii au reuşit ca chiar ţările prietene nouă să ne devină neprietene; finanţa şi  diplomaţia iudeo-internaţională, asmuţite de Evreii dela noi, de Alianţa Israelită Universală, ca şi de toate celelalte organizaţiuni, ne-au impus împrumuturi şi renunţări sau atitudini umilitoare, presa iudeo-masonică de la noi şi a celor două continente, prin urletele ei, ne-au zguduit existenţa.

Totul s’a petrecut în perioada refacerii noastre, a dezvoltării noastre ca stat, tocmai în acele momente când simţeam nevoia de sprijin din afară şi de linişte cât mai mare înlăuntrul ţării.

Comerțul problematic și “persecuțiunile”

Fresca lui Ioan Roșca:

Legea asupra poliției rurale elaborată de guvernul liberal în 1881, care statua aşezarea străinilor şi vagabonzilor prin comunele rurale, a fost — după căderea lui I. C. Brătianu în 1888— cu mult îndulcită, prin deciziunea din 7/19 Oct. 1892, a partidului conservator. Dar, guvernul liberal, revenind în 1895, redă depline puteri ministrului de interne şi consilierilor comunali ca să aplice ei legea de siguranță din 1881. Aceasta a nemulțumit adânc pe Evrei şi toate organizațiile din țară şi din străinătate [].

Monopolul băuturilor spirtuoase instituit în 1873, pe considerațiuni de ordin fiscal şi higienic, încuviința acest gen de comerț în baza unei licențe eliberată numai acelora cari dovedeau calitatea de electori în comunele rurale. Datorită acestei legi a partidului conservator, jumătate din cârciumele evreeşti fură închise, cu excepția acelora unde Evreii au ştiut să eludeze legile sau să câştige bunăvoința autorităților. Aceste măsuri au fost denunțate Europei ca o nouă persecuțiune şi au provocat intervenția puterilor străine [].

Pentru apărarea economiei naționale, s’a promulgat, îr. 1883, legea contra comerțului de loterie, iar în 1884, legea contra comerțului ambulant. Comerțul de loterie a fost o noutate introdusă de Evreii de la noi şi servind anumite case din Lipsea şi Hamburg, comerț datorită, căruia se câştigau de o miie de familii evreeşti un minimum de 72000 franci, ca simplă bonificare la un număr considerabil de milioane ce ieşeau din țară în fiecare an. Următor legii contra comerțului ambulant: care aducea atâtea prejudicii fiscului, încrederii clientelei şi comerțului stabil — acesta a fost interzis în oraşe pentru orice mărfuri, cu excepția acelora servind alimentarea şi industria domestică — în schimb, era îngăduit, pentru străini şi Români, în comunele rurale 2).

Prin legea meseriilor din 1902, se dădea dreptul de exercițiu numai acelor străini cari puteau dovedi că, în țara lor de origină, se bucurau de reciprocitate şi cetățenii români. In lipsa acestei dovezi, trebuiau să obțină autorizația dela Camera de comerț şi de industrie, etc.

Această lege a pus Europa toată în revoltă, iar Statele Unite ale Americii într’o turburare adâncă, ceea ce a provocat trimiterea unei note din partea lui Haye, subsecretar de stat, către toate puterile semnatare ale tratatului dela Berlin, al cărui art. 44 ar fi fost cu totul nesocotit de România 3).

Nota americană care strălucea prin neadevăruri din necunoaşterea cauzelor şi ura pătimaşă a Evreului — acelaş pretutindeni, la orice latitudine şi longitudine s’ar găsi, — a avut efectul de a fi crescut ura străinilor filo-evrei față de țara care trecea prin atâtea suferințe şi necazuri, dar care nu se lăsa bătută [].

 

România: “țara ovreiască prin excelență”

Fresca lui Ioan Roșca:

Primul descălecat, în 1866, în preajma votării constituției, a fost însuşi Crémieux, întemeietorul şi preşedintele A. I. U., parlamentar şi om de stat francez. Fu primit cu eurtenie de oamenii noştri de stat şi de însuşi Domnitorul Carol.

Cu aceiaşi curtenie, misionarul Evreilor a oferit statului român — în schimbul emancipării Evreilor—-un împrumut de 25 milioane franci.

Apelul lui către Români în favoarea coreligionarilor săi a fost rostit la Cameră. Și primit cu multe manifestări de înaltă considerație, el plecă asigurat că li se va face, în sfârşit dreptate. Este acelaş om de stat care a intervenit, în 1867, pe lângă Napoleon III, cerându-i să facă uz de tot prestigiul personal pe lângă guvernul român ca să se pună capăt persecuțiunilor contra Evreilor; este acelaş care, la congresul evreesc ținut în 1872, la Bruxelles, cerea ca deslegarea chestiunii evreeşti din România să se facă numai în țară şi prin țară  este acelaş care, în 1878, tot pe timpul congresului, a stat de veghe şi adresa lordului Beaconsfield-Disraeli o scrisoare prin care îl ruga ca să se decreteze şi pentru Evrei ceeace s’a decretat şi pentru creştini, atrăgându-i însă atenția că nici o promisiune a delegaților români în frunte cu I. Brătianu să nu fie crezute, iar hotărârea congresului să fie o lege; este acelaş care a îndemnat, în acelaş timp, pe fruntaşii Evrei cari tratau cu oamenii noştri politici să refuze categoric orice soluționare parțială a chestiunii, etc., etc[].

Un filantrop englez, ovreiu londonez foarte bogat, Sir Moses Montefiore — alias Blumenberg, venit de nenumărate ori la Bucureşti ca să cerceteze, personal, soarta coreligionarilor săi, constata la înapoiere, că găsise, pretutindeni, cea mai mare bunăvoință şi nici un tratament vitreg față de Evrei, dar n’a reuşit în partea misiunii de a câştiga drepturi pentru ai lui5).

Și, totuşi, presa evreiască lupta împotriva noastră.[]

Vizitele erau dese. Una din ele a avut, însă, mare răsunet în 1902. Era aceea a lui Bemard Lazare, autorul istoriei antisemitismului. Este salutat la Iaşi ca un liberator şi un erou. Rabinul Dr. Niemerower îl salută ca pe unul care luptă pentru toți Evreii cari, de mii de ani, sunt expatriați deopotrivă (ca şi Dreyfus pe care l-a apărat vizitatorul) pe insula Dracului (aşa era comparată țara noastră). In răspuns, Bernard Bazare declară că „dacă locuitorii români au figuri mai distinse ca cei din Galiția, figurile Evreilor dela noi exprimă durerea sufletului”. Călătoria lui dela Iaşi la Bucureşti a fost un adevărat triumf — toată Evreimea salutându-l cu entusiasm prin gările pe unde trecea.

La Bucureşti a fost primit cu mai puțină înfierbântare şi fuga lui a fost cam neaşteptată, sfătuit fiind de autorități să-şi scurteze vizita. Ajuns la Paris, a trimis lui Delcasse o scrisoare în care denunța barbariile Românilor şi îl ruga să intervină [].

Un alt publicist evreu, Dr. Hugo Ganz din Viena, ne-a lăsat o scriere cea mai plină de venin care s’a publicat în această materie — o denigrare veninoasă a națiunii noastre şi, cu deosebire, a finanțelor româneşti. In lucrarea lui, se cuprind atributele cele mai dezgustătoare ce s’au pronunțat vreodată şi a emis neadevăruri geografice, istorice şi etnografice tot aşa de desgustătoare. Și alții şi alții. Și veneau toți, Evreii, ca la ei acasă — România era, pentru ei, „Bas Judenland par excelence“—țară ovreiască prin excelență.

Pierderea Suveranității la 1923

Fresca lui Ioan Roșca:

În puterea Decretului Lege No. 3902 (din 29 Dec. 19I8, toţi Evreii din Vechiul Regat născuţi în ţară, cari nu fost supuşi nici unui stat străin şi toţi cei mobilizaţi în vreuna din campaniile de la 1913 încoace au fost naturalizaţi în bloc. În virtutea tratatului de la St. Germain din 1919 cel cu umilitoarea pentru noi caluză a minorităţilor exprimată prin art. 7— Constituţia din 1923 a suprimat art. 7 al Constituţiilor din 1866 şi 1879 şi, prin art. 133, a acordat drepturile civile şi politice tuturor Evreilor aflători între hotarele României întregite, dintre cari sute de mii intraseră în ţară ca la o invazie, în timpul şi mai ales după războiu.

Și, astfel, Evreii—ajutați de atâția reprezentanți ai lor, printre cari Georges Mandel, secretatul lui Clemenceau — şi-au asigurat egalitatea şi, încă — întâietatea în viața statului român. La cei aflători în 1916 pe întreg teritoriul nostru’etnic, s-au adăogat toţi cei strecuraţi pe toate căile şi sub toate raporturile: cei alungaţi de ofensiva lui Brusilov, de războiul polono-rus, de persecuţiunile bolşevice, de mişcările naţionaliste din Germania din 1933, de lipirea Austriei şi Cehoslovariei la Marele Reich, în afară de cei intraţi, cu acte în regulă, prin toate punctele de frontieră sau de cei strecuraţi, ocolind paza vigilentă, şi unii şi alţii promovaţi pe căi frauduloase în cetate.

De acum, iau parte efectivă la viața politică a țării—activează în organizațiile politice sau în partidul evreesc, mereu şi peste tot ca Evrei şi  devin senatori şi deputaţi, ţcontribuind larg la orarea legilor, dictate de interesele  finanţei şi industrei iudaice. []

Jocul ocult al Internaționalei

Fresca lui Ioan Roșca:

Evreii au facut si fac parte din două mari organizaţiti: unele de origină externă sau internă, altele cu caracter făţiş sau secret.

Din prima categorie fac parte  A I U şi I. O. B. B.. Ce este I O B B  sau  Înaltul Ordin  B’nai B’rit ? Acest ordin a fost întemeiat în 1863 la New-York şi este socotit ca sâmburele organizaţiei iudaice internaţionale. Peixotto, Ovreiu  american şi mare maestru al Inaltului ordin BB, trimis în calitate de consul prin intervenţia acestuia, în 1870, de Grant preşedinitele  Statelor Unite ca să cîştige intimitatea Domnitorului Carol şi sa lupte împotriva politicii lui IC Bratianu, acest  Preixotto este acel care avu o mare parte la întemeierea societăţii secrete „ Zionul” din România. Și tot el este acela care raporta cele mai deşănțate calomnii organelor ministerului de externe american, în legătură cu imaginare persecuțiuni, jafuri şi omoruri ce ar fi avut la Ismail, Cahul şi Vâlcov şi ale căror victime ar fi fost Evreii.[]

Alături de această organizaţie secretă Zion avem şi o orgamzaţie declarată UEP – adică Uniunea Eveilor Pămînteni întemeiată la Bucureşti în primul trimestru al anului 1911 şi care în 1912 deja număra  50 secţii în permanentă legătură cu faimosul ordin. De altfel toţi Evreii membri ai UEP sunt de drept şi moralmente oligatoriu membri ai IOBB precum sunt şi membri ai AIU [].

Primul, I. O. B. B., este guvernul secret al tuturor Evreilor din lumea întreagă şi lui sunt subordonate toate organizaţiile evreeşti A.I. U. este organul declarat al celui dintâiu şi lucrează din ordinul lui cu alte cuvinte, organul executiv.

Ce este A. I. U. şi ce urmăreşte această asociaţie? Alcătuită peprincipiul solidarităţii şi exclusivismului de rasă, scrie Eminescu „Evreii sunt răspunzători numai pentru Evrei”, ea lua fiinţă, în 1860, la Paris întemeiată de omul de stat francez Evreul Adolphe Cremieux, urmărind ca scop :

• a) de a stărui pretutindenea pentru egalitatea şi progresul moral al Evreilor;
• b) de a le da ajutor eficace tuturor celor ce sufăr în calitatea lor de Evrei şi
• c) de a sprijini orice scriere de natură să contribuie la aceste rezultate.

Comitetul central are sediul la Paris, numărînd 124 membri, între cari Marele Rabin al Franţei ca preşedinte onorar; comitetele locale sunt răspândite în toată lumea, iar numărul tuturor membrilor înscrişi nu poate fi cunoscut. In realitate, membrii acestei alianţe sunt toţi Evreii de pe faţa pământului, iar membri declaraţi şi comitetele locale sunt agenţi direcţi ai asociaţiei internaţionale .

De îndată ce s’a întemeiat, această A. I. U. a pornit să-şi exercite amestecul în afacerile noastre interne – fie direct, cum a fost cazul cu A. Cremieux care a descins în Bucureşti în preajma votării Constituţiei din 1866; fie, prin interpuşi, ca baronul Rotschild, care a intervenit, personal, pe lângă Cuza Vodă pentru cauza Evreilor de la noi.

Dealtfel, intervenise, acelaş baron, şi în 1859, pentru Evreii din Galaţi. In 1867, A. I. U. exercită presiune asupra lui Napoleon III, care fu silit să trimită o depeşă Prinţului Carol, invitându-l să facă să înceteze  „persecuţiunile” contra Evreilor, atât de contrarii umanităţii şi civilizaţiei, pentru ca, în ziua de 20 Iunie, să revină asupra aceloraşi imaginare persecuţiuni, „demne de un alt ev”, în care s’ar fi angajat:urâtele instincte ale mulţimii” [].

Pentru aprofundarea studiului consultați Fresca lui Ioan Roșca.