Rusia acuză Israelul și Statele Unite

Carolina Gunderode
Incorect Politic
Noiembrie 5, 2023

Rusia acuză Israelul și Statele Unite

RIVAROL NR. 3586 DIN 2.11.2023

“DACĂ CONFLICTUL VA IZBUCNI ȘI SE VA EXTINDE, MOSCOVA NU VA DURA MULT CA ȚARĂ NEUTRĂ.”

Youssef HINDI: „ Obiectivul sioniştilor este de a construi Israelul Mare prin haos. ”

RIVAROL: Care este poziția Rusiei față de evenimentele actuale din Palestina și cum o interpretați?

Youssef HINDI: Rusia acuză Israelul și Statele Unite. Vladimir Putin a spus că Statele Unite, susținători necondiționați ai statului evreu, sunt responsabile pentru situația catastrofală din Palestina. Este „rezultatul eșecului politicii americane. Politica unilaterală, condusă de-a lungul multor ani, a condus la un impas din ce în ce mai profund.”
El a adăugat că asediul Gaza de către entitatea sionistă este „inacceptabil” și a comparat-o cu asediul Leningradului de către Germania nazistă. În acest moment, Putin încearcă să calmeze situația jucând rolul de mediator. Dar realitatea geopolitică este că războiul din Ucraina și cel care pare să înceapă în Orientul Mijlociu sunt două fronturi ale aceluiași mare război care înfruntă Statele Unite, Israelul și aliații lor împotriva Rusiei și aliaților săi, în special Iranul. Dacă conflictul va izbucni și se va extinde, Moscova nu va dura mult ca țară neutră.

RIVAROL: Atacul efectuat de Hamas pe 7 octombrie este prezentat de presa sistemului ca un act terorist. Pentru tine, care este natura acestui episod al celui mai lung conflict din istoria contemporană și ce rost are să-l dai drept „un pogrom al civililor”?

YH: Voi începe prin a răspunde citându-l pe ambasadorul Rusiei la ONU, V. Nebenzya, care a spus că „colegii noștri occidentali fac tot posibilul să descrie toate acestea ca și cum escaladarea actuală ar fi apărut din senin. Nu putem ignora faptul că actuala izbucnire de violență a avut loc în contextul încălcării sistematice de către Israel a rezoluțiilor Consiliului de Securitate și ale Națiunilor Unite. Printre acestea, extinderea așezărilor ilegale. Orice încercare de a ignora acest context este o manipulare pe care nu o putem suporta. De ani de zile, Statele Unite au blocat orice încercare a Consiliului de Securitate, orice apel la moderare, argumentând că este mai eficient să abordăm aceste probleme la nivelul diplomației regionale. Ei bine, acum este clar că a eșuat. »
Hamas a vizat soldați israelieni, dar și civili, ceea ce poate fi calificat, din punct de vedere legal, drept crimă de război. Dar două lucruri trebuie amintite. Israelul a comis crime de război încă de la crearea sa și a urmat o politică de curățare etnică constantă de la înființarea Căminului Național Evreiesc la începutul anilor 1920; și în al doilea rând, există o asimetrie enormă între puterea de lovitură a entității sioniste și cea a grupurilor armate palestiniene. Putem, pentru a fi pe placul aparatului politico-media occidental, să condamnăm orice atac care vizează civili, dar trebuie să ne amintim că această practică a fost normalizată de israelieni. Din acest punct de vedere, putem concluziona că Hamas este angajat în violență mimetică.

Despre terorism, îmi amintesc cuvintele generalului de Gaulle rostite în timpul conferinței sale de presă din 27 noiembrie 1967: „Știm că vocea Franței nu a fost auzită, Israelul fiind atacat, sechestrat în șase zile de luptă pentru obiectivele pe care și-a dorit să le poata obține. Acum organizează, pe teritoriile pe care le-a luat, ocupația care nu poate merge fără oprimare, represiune, expulzare. Și se manifestă împotriva lui rezistența pe care, la rândul său, o descrie drept terorism. » Când expulzăm un popor din pământul lui și ne stabilim acolo, ne expunem violenței. Voi spune că face parte din înțelegere.

Trecerea acestui atac drept un pogrom le amintește occidentalilor de „cele mai întunecate ore ale istoriei” și justifică astfel masacrul în masă și curățarea etnică în curs pe care Israelul le-a planificat de mult împotriva palestinienilor.

RIVAROL: A doua zi după atac, discursul oficial a vorbit despre masacre oribile și o surpriză a armatei israeliene. Mulți vorbesc deja despre un „11 septembrie” în stil israelian. Crezi că anumite elemente din profundă putere sionistă au permis ca această tragedie să aibă loc pentru a o folosi sau că statul ebraic a devenit un colos cu picioare de lut?

YH:Șeful serviciilor secrete din Egipt a spus că l-a avertizat pe Netanyahu cu zece zile înainte de atac că Hamas plănuiește ceva mare. Într-adevăr, putem presupune că Israelul a permis să se întâmple acest lucru pentru a-și oferi pretextul așteptat pentru a lansa acest atac fără precedent și a-l justifica în ochii lumii. Arnaud Klarsfeld a vorbit despre un „11 septembrie israelian”. Și, evident, atacul Hamas nu a fost suficient de mortal pentru IDF, care a vehiculat informații false, și anume decapitarea „40 de bebeluși israelieni de către Hamas”. Soldații israelieni au fost cei care au spus „au crezut…”, inclusiv unui reporter Sky News care a spus că „am cerut Forțelor de Apărare Israelului de trei ori să confirme aceste cifre. Nu au făcut-o încă… Nu am văzut dovezile.”
Nu au fost găsite urme ale acestor bebeluși decapitați. Asta pare propagandă de război care ne amintește de incubatoarele din Kuweit, maternitatea din Harkov și masacrul de la Boutcha și multe alte minciuni media, ca să folosim neologismul lui Michel Collon.

Faptul rămâne că este o umilință pentru „puternica” armată israeliană care și-a forjat reputația în timpul celor două războaie din 1967 și 1973, care a pus-o în fața armatelor arabe relativ slabe. Ultimul război al Israelului împotriva Hezbollah din 2006 a arătat lumii întregi realitatea acestei puteri. IDF a fost învinsă. Și totul sugerează că un atac la sol în Gaza se va termina cu un masacru, pentru că rezerviștii israelieni nu sunt pregătiți pentru o astfel de confruntare în mijlocul ruinelor.

RIVAROL: Cum putem defini ideologia sionistă actuală?

YH:Sionismul a fost de la început un proiect religios, mesianic, care s-a secularizat în secolul al XIX-lea. I-am dedicat o carte întreagă acestui subiect: Vestul și Islamul — Volumul 1: Sursele mesianice și Geneza Sionismului (Éditions Sigest, 2015). Sionismul a apărut lumii ca un proiect politic laic. Martorii creării Căminului Național Evreiesc și a Statului Israel nu au putut să-i vadă esența religioasă și dimensiunea cu adevărat escatologică. Statul Israel a făcut o întorsătură progresivă religioasă după războiul din 1967; iar natura lui profundă a început să iasă la lumină. Putem spune că Războiul de șase zile, care a fost considerat de mulți evrei drept un miracol geopolitic, a readus sionismul în arkhe-ul său mesianic. Și în ultimii zece ani, guvernele succesive au fost deschis religioase, ortodoxe și mesianiste. Obiectivul declarat este distrugerea Moscheei al-Aqsa, construirea celui de-al Treilea Templu și extinderea granițelor Israelului de la Nil până la Eufrat. Acesta a fost proiectul inițial, chiar înainte de crearea Căminului Național Evreiesc. Theodore Herzl, care era ateu, a scris în 1904 că granițele viitorului stat Israel se vor extinde „de la râul Egiptului până la Eufrat”. Rabinul Fischmann, membru al Agenției Evreiești pentru Palestina, a declarat în mărturia sa în fața Comitetului Special de Investigații al ONU pe 9 iulie 1947: „Țara Făgăduinței se întinde de la râul Egiptului până la Eufrat. Include o parte din Siria și Liban. »

RIVAROL: Contraatacul împotriva Fâşiei Gaza riscă să devină o vastă operaţiune de epurare etnică a acestui teritoriu. Care este doctrina actuală a statului sionist față de teritoriile ocupate? Asistăm la o nouă etapă de „mare înlocuire” a palestinienilor de către coloniști sionişti?

YH: După cum am spus, de la înființarea Căminului Național Evreiesc în Palestina în urmă cu un secol, scopul a fost să iudaizeze teritoriul pe care sioniștii îl consideră a aparține poporului evreu. Acest teritoriu include Sinaiul egiptean (care a fost ocupat și colonizat de Israel între 1967 și 1982), Libanul, o parte a Siriei […]

Comentarii colectate de Monika BERCHVOK.