Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
Februarie 22, 2020
Iată un giuvaier al literaturii românești, prima satiră profesionistă românească despre holocaust. Mulțumiri domnului profesor Ion Coja, să-i dea Dumnezeu sănătate!
Primit pe email de la Vasile:
*
-Băi, nasoilor ce sunteți, le-am zis-o de la obraz, e de nasul vostru adevărul? Paștele mamii voastre de nechemați și de neaveniți, veni-le-ar rău să le vină cui v-a chemat!… E plină haznaua asta planetară de voi!… Păi să nu-i împuști ori să-i gazezi și săpun să-i faci pe toți?!… Ca pe evrei la Auschwitz?! Auzi la ei! Adevărul!!… Păi ce este pe lumea asta mai adevărat decât Holocaustul? Ce? Hai? Ziceți mă, atotștiutorilor lui pește! Ce? Pronunțați-vă! Cât mai citeț posibil! Ce?
-La cine vă referiți?
-La cine alții decât acea categorie stupidă de indivizi care poartă cea mai mare vină pentru lumea asta aidoma lor în care trăim de vreo sută de ani și mai ales vina pentru mizeriile viitoare ale acestei lumi, zic toți tembelii, modernă, civilizată! Chiar post-modernă după unii, mai fățoși! Post industrială, chimic vorbind! lumea lume în care tot mai mult trăi-vom! Până la sfârșitul lumii!
-“Chimic vorbind”?
– Mai ales chimic!
– Și cine sunt indivizii ăștia atât de…chimic vinovați?
– Cumplit de chimici! Niște…
– Cine, domnule profesor? Politicienii?
– Impotenții ăia?
– Atunci cine mama lor? Că-i mănânc!
– Inginerii, domnule. Greu mai pricepi!
– Inginerii?… Ingineri anti-semiți?…Specialiști în…
– Ingineri, da, anti-semiți! Ca toți inginerii!
– Păi ce au făcut?
– Experiențe, expertize, expediții, extrageri și examinări de probe, tot ce știi că fac inginerii de când au apărut pe lumea asta, urîțind-o prin…
– …măsurători, evaluări, reconstituiri și alte calcule exacte!
– Cacu-m-aș în socotelile lor! Și-n computerele lor! Și-n laboratoarele lor de labagii!
– Domnule profesor, cum vorbiți?!
– Țigănește! Ca la ușa cortului! Să nu-mi spună ei mie că dacă este exact, este și adevăat! Mi-e și milă de ei că n-au nici cum să priceapă cât rău au putut face cu ingineriile lor! Cât rău mapamondial! Cosmic! Și mie personal în primul rând, mai mult ca oricui! Mie!…Căci ce sunt eu altceva decât literatura aceea aia pe care am scris-o și zace acum ca proasta în sertar, zăce-le-ar să le zacă în gât eprubetele și laboratoarele mamii mă-șii măicuței lor de ingineri?!
– Îmi pare rău că mă repet, dar literalmente nu pricep! Nu pricep nici măcar dacă e ceva de priceput din tot ce spuneți!
– Am fost cumva prea…liric?
– Liric?
– Mi-este foarte ușor, oricând, dar mai ales fără voia mea, să retrăiesc și chiar retrăiesc deranjamentul mental, răscolitor, de care am avut parte, ca prostul, de două ori în viața mea. Pe exact același subiect! Reluat de zece ori!…Mai întâi în copilărie, fiind băiet urechile ciuleam și mai ales ochii, Doamne cât îi mai beleam prin cărți, reviste, filme, piese de teatru, fotomontaje, expoziții cu mii de măturisitori despre oamenii care pot fi făcuți săpun! Despre oameni că pot face din alți oameni detergenți, de curățat closetele cu ei! Sau conserve din carne, din carne de om, vee, deci, conserve pentru câini, pisici și oricare alte carnivore de la menajeria circului nostru planetar!… Din carne de evreu! De om! De om uman! Biped și rațional! Homo sapiens!…
– Domnule…
-…Ori abajururi, după ce i-au impregnat bine cu Zitronadă C, era rețeta chimică cea mai bună pentru argăsit astfel pielea cea mai fină, mănuși din piele de damă, cu materialul clientului așadar…Așa mi-am pierdut pentru prima oară respectul de sine însumi eu, om.
[…]
Fragment din cartea Romeo și Julieta la Auschwitz, disponibilă pe Colțul Naționalist
Apropo de Talmud și de curioasa alegere a Julietei și a lui Romeo, de a se iubi într-o cameră de gazare, am auzit de parodia lui BULĂ, care, contrar profesorului COJA, pare să nu prea creadă în Holocoaste. Dacă chiar există, cineva trebuie să aibă parodia asta a lui Bulă. Se pare că acest personaj mitologic trăiește în inima fiecărui DAC, inclusiv a celor de astăzi, care, de la Cuza încoace au început să își spună ROMÂNI, uitând că împăratul TRAIAN a fost dușmanul lui Decebal și al Daciei. Cum, necum, proza cam lungă din Romeo și Julieta la Auschwitz s-ar completa fericit cu necredința versificată, în holocoaste a lui Bulă. Bineînțeles, Bulă poate fi criticat pentru necredința lui, ba chiar pus la colț, cu genunchii pe coji de nucă. Totuși, nu poate fi cenzurat, căci Dumnezeu vrea îndreptare nu moartea necredinciosului. Apoi, Bulă nu zice că nu crede în Dumnezeu. Dimpotrivă, pe câte spune lumea. El nu crede în holocoaste, mai exact nu credea, până nu demult, pe când Românii nu erau în stare de nimic. Acum, însă, de când suntem în stare de orice urgență, o fi tras și el apa peste holocoaste, cum trage Arafat apa peste medicină. Adevărata medicină, nu cea oficială, care este o superstiție idolatrică, demnă de negritudinea Africii și de cerul negru al gurii celor mai turbați dintre bieții câini ajunși pe mâna hingherilor lui Pasteur.
Oana Popescu
P. S. Am vrut să trimit mesajul ăsta la rubrica respectivă. Nu am reușit să înțeleg ce este aia o căsuță sau poate cămăruță de confidențialitate. Nu am văzut o astfel de pătrățică. Pentru mine, poate din cauza miopiei, căsuța voastră de confidențialitate este la fel de invizibilă ca faimoasele camere de gazare. Adică cu gaze, probabil. Toate camerele mele au gaze, însă. Am gaze și pe casa scărilor, în cămară, peste tot, mai ales în fața blocului.
Tot eu, Oana