Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
August 25, 2024
România și Sfârșitul Europei. Amintiri din Țara pierdută
În urmă cu trei sferturi de veac, vorbind de Sfârșitul Europei, de România, Țara pierdută, arătând că nu Germania hitleristă a provocat războiul mondial, autorul nu s-a înșelat. Totuși, după istoricii și criticii politruci, slugi ale câștigătorilor războiului, falsificatori ai istoriei, dușmani ai adevărului istoric, ai României și ai păcii, Mihail Sturdza ar fi exagerat numindu-l pe Titulescu ministrul dușmanului, demascându-l pe Carol al II-lea ca ucigaș, vorbind de conducătorul nebun, care ar fi fost mareșalul Antonescu, de regele Mihai ca moștenitor al păcatelor întregii dinastii Hohenzollern, de Calea robilor sau ”Pahod na Sibir”, consecință a trădării de la 23 August 1944.
Care dintre cele două istorii este adevărată? Politica regelui Carol și a lui Titulescu s-a soldat cu ultimatumurile sovietice din iunie 1940, cu pierderea a jumătate din Transilvania, a Cadrilaterului, cu obligativitatea războiului anti-sovietic. De aceea, trebuie să analizăm cele petrecute în deceniul ”restaurației” carliste. Asta a făcut autorul. În calitatea lui de diplomat, de ministru de Externe în cabinetul Antonescu, de demisionar din acest guvern, Mihail Sturdza a cunoscut dedesubturile politicii noastre, situația și interesele marilor puteri de care depindeam atunci, ca și acum. Între aceste dedesubturi, unu, cel puțin, arată că ministrul Titulescu a fost agent al puterilor și intereselor contrare României.
Cititorul îl va descoperii în prima parte a cărții (70 pagini), consacrată trădării României de către Titulescu. A doua parte (50 pagini) arată crimele regelui Carol al II-lea, ucigașul a sute de români nevinovați, coordonarea uciderilor cu necesitățile trădării titulesciene și distrugerii României Mari. Această carte nu trebuie să lipsească din casa niciunui român.
Preț: 40 LEI (328 p.)
Comenzi la:
Mihail Sturdza a fost cel mai bun Ministru de Externe pe care l-a avut România vreodată. Orgoliul și obtuzitatea, chiar o gelozie deloc bărbătească l-a făcut pe Antonescu să îl demită pe Sturtdza (ministru de externe în guvernul statului național legionar). Antonescu a preluat apoi inclusiv această funcție, cu rezultate catastrofale pentru țară, după cum s-a văzut la puțină vreme.
De unde se poate comanda cartea ?
De pe librăria Pro și Contra: prosicontra.com
comenzile se dau pe adresa de email din articol, literalmente scrie la capătul textului.
De la adresa care apare la capătul textului, scrie acolo sub preț. Puteți intra și pe site-ul pro și contra (prosicontra.com) la Antilibrarie.
Da, recomand: – o foarte buna carte, lamurind tot ce s-a intamplat si dupa razboi.
În 2024, între alte aniversări și comemorări pe care nu le pomenește nimeni, se împlinesc 130 de ani de la judecarea și condamnarea la Cluj-Napoca a memorandiștilor transilvăneni, nu pentru petiția inutilă pe care au adresat-o ocupantului și asupritorului străin, ci pentru ridicarea opiniei publice internaționale în chestiunea Transilvaniei și în general a naționalităților asuprite din Austro-Ungaria, lucruri necunoscute datorită milioanelor pe care nemții și ungurii le cheltuiau(și încă le mai cheltuie) pe propagandă.
În timp ce o parte din presa și guvernele occidentale au protestat față de condamnarea memorandiștilor, în România subiectul a fost cenzurat de guvernul condus de Dimitrie Sturdza: grecotei dintr-o dinastie de uzurpatori, exploatatori, asupritori și vânzători de țară, agent al imperialismului german și nebun periculos(așa cum NU au fost nici Mihail Eminescu, nici Ion Antonescu, așa cum insinuează nepotul său în această maculatură). Dacă fiul și strănepotul său au dezertat la nemți în 1917 și 1944, nepotul său a fost concediat din funcția de ministru de externe în decembrie 1940 deoarece a refuzat să ridice în fața lui Hitler chestiunea dreptului istoric al neamului românesc asupra Transilvaniei și deci a injustiției dictatului de la Viena(lucru pe care Mareșalul Ion Antonescu l-a făcut, așa cum îl făcuse Ion I.C. Brătianu în 1919 față de englezi, francezi și italieni). Așadar, așchia nu sare niciodată departe de trunchi, urmașii acestor Sturdza ar trebui să ne plătească despăgubiri în loc să ne ceară bani și retrocedări.
Eu știu că a fost taman invers. Antonescu l-a demis pe Sturdza, peste capul lui Horia Sima, pentru că acesta din urmă dorea să pună problema Ardealului, iar Antonescu nu vroia să îl supere/deranjeze pe Hitler cu această problemă, știind că se pregătește Operațiunea Barbarossa.