România, azi

Costinel Petrache
Incorect Politic
August 8, 2019

 Motto:  „Când vedem deci că partizile devin un  stat în stat, că totul atârnă de la ele iar statul adevărat, acel al claselor pozitive, nu e decât o masă impozabilă și exploatabilă, atunci întrebăm dacă nu e o superinfluență de cutezare, de cinism chiar, de a tăgădui lucruri care izbesc vederile oricui, lucruri despre cari sunt convinși și guvernamentalii în același grad  în care suntem convinși noi,  cu singura deosebire că noi le spunem pe față, nefiind nici în interesul nici în maniera noastră de-a ascunde, pe când, din contra, interesul de căpetenie al adversarilor a fost pururea și trebuie să fie de-a ascunde aceste adevăruri și de-a ameți lumea cu fraze sforăitoare despre o libertate în alegeri cari nu există decât atunci cel mult când Coroana o asigură prin propria ei voință.” (Mihai Eminescu, „Timpul”, 24 februarie 1880)                                                         

România, azi   

îi este greu, triumfă-n jilțuri hoții,
trădarea-i punctul forte în CV,
la cârma ei se-nghesuie netoții,
pământul este smuls din temelii
și unul câte unul patrioții
sunt aruncați, cu fast, în pușcării

se reaprind păcatele naziste,
stalinismul e-adus festiv în rând,
ororile sunt promulgate-n liste,
în ordinea de-acum încorporând
porunci transfigurate-n acatiste
lătrate de stăpâni cu jind arzând

sloganuri oarbe ne înfundă gura
și dreptul suveran de a gândi,
în viața noastră ei decid măsura-n
care vrem să creștem sau iubi
și seamănă în vatra vieții ura,
nici frații între ei spre-a nu-și vorbi

„statul de drept” e declamat, în spume,
de neobolșevicii din ue
garant al libertății fără nume,
nici nordul să nu știm unde mai e
și fără țară, doină și prenume
să pribegim în sinea lui de ce ?

sentințe incolore la tot pasul,
vătafii noii ere se grăbesc,
pe masa lor, încremenit atlasul
respiră greu sub ochi ce strălucesc
tot împărțind istoria cu ceasul
în care secundare negre cresc

excedentul gândirii de-a-nțelege
iubirea țării fără protocol,
gestul pios de a ne reculege
liberi de scenarii sau vreun rol,
sunt condamnate ca fărădelege
de creiere-mbibate-n etanol

Armata României-i amintire,
acum e doar „Română(!)” și atât,
ne mor feciorii-n țări fără ieșire,
dar trupul lor odată doborât
transformă-n legământ și mănăstire
pământu-n care este coborât

istoria e grav transfigurată
de gărzile de pândă și asalt,
cultura din străfund e demolată,
dar mai respiră-n strană câte-un psalt
în timp ce limba este asfaltată
de vorbitorii limbii de asfalt

sfântul abecedar e tras pe roată,
copiii sunt împinși înspre exod,
în toate am ajuns o biată gloată
împinsă între capete de pod,
să credem că salvarea ne e dată
de sensul unic către eșafod

ca-ntr-o hipnoză cu tonul coborât,
pierduți de minți, care oriîncotro,
ne-am prins festiv o lespede de gât
și sub comenzi venite-n allegro
am schimbat naivi doar lagărul, atât,
și-am luat-o iarăși de sub zero

voievozii sunt de facto interziși,
eroii-s alungați de tot din cărți,
strămoșii sunt din rădăcini desprinși
și-n harta împărțită-n zeci de hărți
sunt strămutați spre-a fi ușor învinși
în vatra sfârtecată-n mii de părți

crimă organizată-n instituții
aflate-n slujba omului de rând,
străini de duh mânați în persecuții
să nu-ndrăznim să fim măcar în gând
de teamă că-n aprins de revoluții
le vom vedea fugirea fumegând

orori și bestii sub Imn și Tricolor,
nemernici travestiți în demnitari,
costume goale lucind cuceritor,
funcții înalte de ciocli, clopotari
și nulități cu falnic viitor,
ca semn că sunt în crime solidari

hoarde de partide apatride,
dejecții programate în ocult,
ne varsă unde vor, ca pe lichide,
și-n forma vasului gândit demult
suntem anoste treceri suicide
lipsite de speranță și cuvânt

ne-am revenit, în lungul drum, din toate,
căderile, mai mult ne-au înălțat,
să ne alunge din Eternitate,
prin nu știu ce ocultă sau tratat,
nu pot nici dacă-n ultima Cetate
suntem trecuți prin plug și secerat

în tot acest calvar, ca un convoi
de prăbușiri, blesteme și temeri,
privindu-ne liturgic pașii goi
din Stema Țării-un Înger, Alexandra,
deplânge România, stingându-se în noi

Costinel Petrache – Soldat Român

6 august 2019