Rezumatul a 31 de ani de distrugere a României

Dan Cristian Ionescu
Incorect Politic
Decembrie 23, 2020

REZUMATUL A 31 DE ANI DE DISTRUGERE A ROMÂNIEI

            Recitind o știre mai veche dar actualizată, m-am gîndit să scriu cîte ceva despre o temă care ar trebui să fie mai vastă decît Halima (poveștile celor 1001 de nopți). În aceste condiții, voi sări de la una la alta amestecînd fapte notorii cu lucruri mai puțin cunoscute.

Plec de la știrea distrugerii totale, de către OMV Petrom, a Arpechim Pitești, fost unul dintre cele mai moderne combinate petrochimice ale Europei (unii spun chiar cel mai modern). Nu am citit contractul de privatizare a Petrom, dar am citit că OMV se angajase să mențină în funcțiune două rafinării românești, obligație contractuală încălcată fără ca autoritățile noastre să reacționeze (Osterreich uber alles?).

Lovitura de grație pentru economia a două județe, Argeș și Vîlcea.

În 1989, Argeșul era puternic industrializat, avînd trei unități de referință pe plan național și în același timp mari exportatori:

• ARO Cîmpulung Muscel (autoturismele de teren se exportau în peste 110 țări și tot aici se produceau și ABI-urile armatei, pe care acum le cumpărăm de la americani) – în 2003 firma este vîndută (mai exact 68,7 %) pentru 180.000 $ investitorului american de origine cubaneză John Perez, care se obligă prin contract să investească 2 milioane $; dar el nu investește nimic ci începe să demoleze și să vîndă totul; statul român acceptă, nu ia nici o măsură; cei de la SIE ar fi trebuit să verifice și să informeze asupra bonității firmei lui Perez, dar băieții de băieți și fetele de fete de la SIE nu de interesele statului român se ocupă;
• Dacia Colibași (azi Mioveni), inițial fabricată sub licență Renault, a început în 1985 proiectarea primului autoturism integral românesc; Daciile se exportau nu numai în țările mai sărace din America de Sud sau Africa, dar și în Europa, inclusiv în Anglia; în 1999 Renault achiziționează 51 % din acțiunile Dacia; în prezent Dacia este compania străină care contribuie cel mai mult la bugetul de stat, însă dacă ar fi rămas companie românească, tot profitul ar fi rămas și el în țară (știu cu ce vreți să mă contraziceți, dar nu stau acum să vă spun argumentele mele);
• cu Arpechim tocmai am început, așa că nu mă mai refer la el.

În Argeș a fost distrus tot ce era românesc, au mai rămas doar țuica de Argeș („doi ochi albaștri” sau „ochii lui Dobrin”) și magiunul de Topoloveni.

Distrugerea Arpechim a dus însă și la distrugerea vecinilor de la vest, județul Vîlcea. Cel mai important obiectiv, Oltchim Rîmnicu Vîlcea, era dependent de Arpechim – a murit și el. Al doilea mare obiectiv industrial, Uzinele sodice Govora, a fost vîndut în 2006 polonezilor de la CCG.

Jumătate din sîngele meu fiind vîlcean, mă uit la ce a rămas aici românesc – mai văd doar țuica de prună (din nou, ca în orice județ cu o zonă subcarpatică), podgoriile lui Mugur Isărescu de la Drăgășani, ceramica de Horezu și telemeaua de oaie de la Vaideeni. Și fluierașii, acei ciobani care doinesc a jale din fluier.

X

Fără nici o legătură cu Arpechim, îmi aduc aminte de Fabrica de ace de tricotat, de pe str. Unității, unde pînă la pensie mama a fost șefa oficiului juridic. Una din puținele astfel de fabrici din lume, exporta  în 80 de țări, inclusiv în Australia.  După 1989, într-un timp incredibil de scurt, a fost distrusă.

Industria, în principal, dar întreaga economie românească, au fost falimentate. Conducătorii acelor unități falimentate intenționat, la ordin și conform unui plan stabilit înainte de 1989, se numără printre “îmbogățiții de revoluție”.

X

Pe 25 dec. 1989 soții Ceaușescu erau judecați, condamnați la moarte și executați.

De foarte mulți ani îmi este rușine de bucuria tembelă pe care am avut-o la condamnarea lor. Îmi este rușine din multe puncte de vedere, ca român, creștin și mai ales ca avocat. Mă gîndesc uneori că puteam să ajung eu avocatul lor.

În dimineața acelei zile, avocații organizaseră o ședință ad-hoc în cursul căreia vine o secretară care ne spune că procuratura militară cere un avocat din oficiu. Plictisiți de ședință, Costică Lucescu și Nicki Teodorescu se oferă, și pleacă – luați cu un elicopter, au ajuns la Tîrgoviște unde au fost mai mari acuzatori ai celor doi decît a fost Dan Voinea, acuzatorul oficial. Puteam să mă fi dus eu, și îmi este teamă că m-aș fi comportat la fel. Ranchiuna pe care i-o purtam lui Ceaușescu pentru recenta demolare ilegală a vilei ridicate de bunicii mei aromâni, alături de alte mii de clădiri (ilegală fiindcă nu fusese emis decret de expropriere) devenise ură cînd CIA, prin unealta ei Europa Liberă, ne anunțase că la Timișoara au fost uciși 60.000 de revoluționari.

Inadmisibil pentru un jurist să se lase condus de resentimente!

Ceaușescu a fost condamnat la moarte fără nici un fel de probă, pe baza informațiilor mincinoase ale Europei Libere (au concurat aici CIA, BND, AVO și serviciile sîrbești).

Ceaușescu a fost condamnat la moarte pentru 5 infracțiuni –  una nu exista în codul penal (“Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate”) și oricum, ulterior, s-a dovedit că a fost o minciună. Altă infracțiune care i s-a reținut a fost subminarea economiei naționale – el, care a fost creatorul economiei naționale, a fost împușcat pentru subminarea acesteia! A fost condamnat pentru subminarea puterii de stat – el, care reprezenta STATUL! A fost condamnat pentru genocid, cu peste 60.000 de victime – dar cele mai multe victime (din cele 1.200-1.300)  au fost ucise după fuga lui. A fost condamnat pentru acte de diversiune – adică acele acte săvîrșite de trădătorii din M.Ap.N.

Cînd și-a dat seama că a căzut victima unei crunte diversiuni, condamnînd la moarte fără nici o probă comandantul suprem căruia îi jurase credință, generalul de justiție Gică Popa și-a zburat creierii. A fost ultimul act de onoare militară – astăzi, generalii condamnați pentru fapte penale, infamante, se zbat să intre în parlament. Și intră. S-a dus dracu și onoarea militară, celebră în trecut.

Cei care au patronat după 1990 subminarea economiei naționale astăzi beneficiază de drepturile cuvenite foștilor șefi de stat (cum a beneficiat și trădătorul fost rege Mihai). Parlamentarii care au votat legi în urma cărora economia națională a fost distrusă, azi primesc pensii speciale. Procurorii și judecătorii care au îngropat dosarele celor care au jefuit țara, azi au pensii de zeci de mii de lei. La fel (pînă să împlinească 50 de ani), și mulți dintre cei care au condus serviciile care trebuiau să apere România, dar au trădat-o. Mulți au primit Ordinul “Steaua României”.

Iar îmi amintesc faptul că pentru anii de procuratură 1975- 31 dec. 1981, cînd încercam să stîrpesc corupția la nivel înalt din România, eu primesc 378 de lei pensie.

Ceaușeștii au fost ultimii condamnați la moarte și executați la noi.

Ce s-a întîmplat în continuare?

Decretul-lege nr. 2/27 dec. 1990 a avut rol de act constituțional, care modifică și completează vechea Constituție, înlocuind structurile vechi de stat cu cele noi.

Ulterior, una dintre primele griji ale lui Iliescu a fost să abolească pedeapsa cu moartea și să dispună o amnistie. Firesc! Dacă se afla faptul că el și gașca lui erau niște trădători și ar fi fost condamnați la moarte? Ambele măsuri erau împotriva Constituției astfel modificate și care prevedea, prin D-L nr. 2/1989 la art. 2:

1. acorda graţierea şi comutarea pedepsei cu moartea;

CFSN putea să acorde grațierea, nu amnistia; putea să comute pedeapsa cu moartea, nu să o abroge.

Nu a fost singura încălcare din partea lui Iliescu a propriului act constituțional.

Nu vreau să fiu considerat însetat de sînge (precum Vlad Țepeș, așa cum se spune), dar dacă amenzile enorme stabilite pentru nepurtarea măștii au un rol preventiv, tot un rol preventiv are și pedeapsa cu moartea. Cînd există amenințarea pedepsei cu moartea, te gîndești de două ori înainte să trădezi, să jefuiești țara, să fii criminal în serie.

Apoi, a intrat în funcție parlamentul, din care, în decursul timpului, au fost eliminați rînd pe rind, sub diferite motive, patrioții. Din în ce mai mult, dar în special după anul 2000, parlamentul a votat tot mai des legi trădătoare de țară, legi prin care România era jefuită de străini, legi întru apărarea infractorilor.

Cele două infracțiuni care au distrus economia României, subminarea economiei naționale (pentru care Ceaușescu fusese condamnat la moarte!) și complotul, au fost dezincriminate!

Infracțiunea de trădare a fost mult subțiată. Și chiar dacă a fost subțiată, trădători care se încadrau în ea, nu au fost cercetați. Șeful DIE Ioan Talpeș a cărat cu avionul în SUA saci cu documente secrete pe care le-a predat CIA, a distrus cele mai performante rețele ale noastre (în SUA și Germania) și a făcut din nou ce nu mai făcuse decît Pacepa: ne-a vîndut spionii. Radu Berceanu (Arad Bercovici, după cum mi s-a spus) a vîndut cu 6 mil. $ unei firme din Israel proiectul unui avion militar creat la IAR Craiova – nu l-a cercetat nimeni. Ministrul M.Ap.N. Mircea Dușa a deschis către Mossad ușile arhivelor secrete ale M.Ap.N. – singurele arhive la care evreii bolșevici nu avuseseră acces cînd stăpîneau România. Documentele secrete cu privire la rezervele noastre de aur au fost predate lui Frank Timiș – procurorul militar col. (r) Gheorghe Oancea a vrut să ancheteze acest act de trădare, dar ofițerii SRI la care a apelat i-au răspuns că li s-a interzis cooperarea pe această temă! Doar cîteva exemple.

Azi, este nebunie! Orice trădare este correct-politicaly  dacă trădarea este săvîrșită în favoarea celor care azi ne sînt parteneri strategici în NATO – ce vor fi mîine, nu știu.

Parlamentul, tot în decursul timpului, a dezincriminat multe infracțiuni, a redus termenele de prescripție, a creat multiple posibilități de reducere a executării pedepsei. Totul pentru infractori, nimic pentru oamenii cinstiți din țară!

Închei cu un caz în care m-am implicat personal și despre care am scris într-o carte:

“În toamna anului 1997, ministrul justiției Valeriu Stoica dezincriminează prin ordonanță de urgență bancruta frauduloasă! Mare tărăboi! Stoica se repliază, spune că a fost o greșeală și o va îndrepta reîncriminînd bancruta frauduloasă printr-o altă ordonanță de urgență. Greșeală? Pentru un jurist cu mintea brici ca a lui Valeriu Stoica, asta nu poate fi greșeală. Căutați altă explicație.

Dacă ordonanța de dezincriminare era votată de Parlament, toți autorii infracțiunilor de bancrută frauduloasă de pînă la reîncriminare scăpau de răspunderea penală. Soluția era alta, și anume ca Parlamentul să respingă articolul din ordonanță care dezincrimina. În acest sens, autorul trimite la cotidianul ”Adevărul” o scrisoare ca din partea unui simplu cetățean, cu numele incomplet, în care explică mecanismul la care ar trebui să apeleze aleșii. Fără a se face legătura cu autorul, al cărui nume, pe cînd făcea politică, era interzis în “România liberă” și ”Adevărul”, scrisoarea apare în numărul din 22 sept. Noi discuții, emisiuni televizate, etc. pînă cînd, într-adevăr, Parlamentul respinge dezincriminarea bancrutei frauduloase!

Ați spune că autorul a obținut un succes – da, însă doar de palmares. Pentru ca infractorii să meargă unde le era locul, mai trebuia ca cineva (și acela nu putea fi autorul) să ceară să se constate nulitatea dispoziției din OUG privind dezincriminarea – dar aceasta nu s-a cerut, astfel încît Valeriu Stoica putea dormi liniștit: era un om de onoare, care își respectase cuvîntul!”

Dan Cristian IONESCU