REVOLTĂTOR! Victimele Experimentului Pitești INSULTATE VULGAR

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Octombrie 31, 2019

După difuzarea filmului “Între Chin și Amin”, despre experimentul Pitești al reeducării, anumite persoane au făcut declarații halucinante prin care minimizează suferințele victimelor.

ActiveNews:

Chiar în vremea în care, în România rulează în cinematografe primul film despre „Experimentul Pitești”, Radio France International (RFI) găzduiește un interviu cu cercetătorul CNSAS, Mihai Demetriade(FOTO), în care acesta insinuează că „victimele nu sunt chiar victime”.

Într-un interviu acordat scriitorului și jurnalistului Wiliam Totok, cercetătorul CNSAS Mihai Demetriade nici nu vrea să folosească termenul de „Experiment”, pentru că, în opinia lui „ este o lectură hiperbolizantă și excesiv individualizantă a poveștii cu Piteștiul”. El ar spune că este „ o acțiune, cum o numește la un moment dat [ofițerul Tudor] Sepeanu, o acțiune de rupere sau o acțiune de disoluție sau o acțiune de diversiune, cum o numește [generalul de Securitate] Nicolschi.”

Câtă proiecție.

Dacă n-ar fi cuvântul “Pitești”, expresia “O lectură hiperbolizantă” te duce cu gândul la propaganda holocaustică, cu mărturii fantasmagorice care nu se potrivesc una cu alta.

În ceea ce privește Piteștiul și alte temnițe comuniste, mărturiile din mai multe cărți sunt aceleași, nu există discrepanțe fabulante.

Nu este surprinzător că William Totok jidănitul denigrează din nou România. Vorbim despre autorul care a i-a luat apărarea lui Radu Jude (regizor de filme antiromânești) și care îi minimizează meritele eroului anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu.

Dar să vorbească despre victimele experimentului Pitești în așa hal, să îi învinuiască pe tinerii torturați de bestiile bolșevice, asta bate orice record de nimicnicie sufletească, stârnind gelozia diavolului. Prin acest comportament, William Totok nu se deosebește de un drăcușor cu inimă neagră și smoală în loc de sânge. Devine personificarea răului.

Acesta afirmă că victimele au avut un grad de complicitate „mai adâncă și mult mai subtilă” cu fenomenul. Demetriade reia teza oficială a regimului comunist, cum că pentru acest experiment diabolic, vinovați au fost…legionarii, care în perioada respectivă erau în închisori.

„Asta te duce cu gîndul că există [o legătură] – și nu doar cu episodul Rostock, ci și cu episodul pedepsirii care era un tip de practică legionară veche în istoria Mișcării, de la pedepsirile publice ale trădătorilor (povestea cu Stelescu), dar și pedepsirile din inchisori. În detenția post-rebeliune, facțiunile anti-simiste, grupurile și grupusculele legionare anti-Sima, se pedepseau, pur și simplu, prin bătăi sistematice [aplicate] coreligionarilor.”

Încă o afirmație care nu se regăsește în cărțile de memorialistică.

„Tortura nu este o excepție venită sau impusă de un terț represor. Ea face parte din anatomia legionară. Administrația penitenciarului a creat contextul favorabil ca acest episod violent să se dezvolte. Asta developează Piteștiul cumva, și Suceava, într-o altă lumină. Îți dai seama că victimele nu sînt chiar victime”, sună declarația lui Demetriade.

Există vreo sursă care să confirme cele spuse de William Totok și să nu fie scrisă de comuniști? Măcar una?

Am citit destulă literatură legionară și nicăieri n-am întâlnit informații cum că bătaia sau tortura fac parte din “anatomia” legionară. În ce documente doctrinare apar umilința, bătaia și tortura ca fiind elemente legionare?

Acesta admite, totuși, că acțiunea a fost coordonată de generalul Gheorghe Pintilie (născut Pantelei Bodnarenko), dar el s-a folosit de această „anatomie a violenței” specifică legionarilor.

Textul a stârnit indignarea în rândul urmașilor foștilor deținuți politici. Corina Cușa, fiică a unui fost deținut politic a comentat astfel afirmațiile: „Sunt fiica unui student al anilor ‘48, care a trecut prin Piteștiul torționar. Aceste afirmații îmi sună a tentativă de a disculpa regimul sovietic și de a învinovăți tineretul strălucit care s-a opus bolșevizării țării noastre. Citiți mărturisirile preotului catolic Dries Van Coillie, care a trecut printr-un proces similar de “reeducare” in Pekin, în 1951. Să înțeleg că torționarii chinezi erau și ei legionari, nicidecum comuniști… Sunt revoltată și dezgustată. Se vede că învățați istoria din “documente”.

Wiliam Totok nu este la prima încercare de rescriere a istoriei. Acesta afirma în urmă cu șase ani că Ion Gavrilă Ogoranu și restul celor care au rezistat în munți împotriva comunismului că reprezintă „extrema dreaptă” și critica filmul „Portretul Luptătorului la Tinerețe”, pe motiv că se arată într-o versiune dihotomică bestialitatea Securității pe de-o parte și pe de altă parte eroismul grupului vânat în permanență”.

William Totok

Rezonez cu comentariul unui cititor de pe ActiveNews:

Ohohoo, prietenul meu William Totok 🙂 Îl salut pe aceasta cale și abia aștept sa joc tontoroiul la înmormântarea dansului. Nu știu când va fi, dar am răbdare. Cu leprele trebuie sa fii răbdător, și sa petreci ca la o nunta când ii ia Dracu la ei înapoi.

Povestea nu se termină aici. După ce românii s-au revoltat pe William Totok, cineva i-a luat apărarea. Un alt personaj purulent, Mădălin Hodor, provoacă silă prin insultele vulgare adresate deținuților care au fost torturați de bolșevici.

ActiveNews:

Istoricul Mădălin Hodor, cercetător în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), consideră că studenții trecuți în anii ’50 prin experimentul din închisoarea Pitești erau „niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus”, postarea fiind o reacție la declarația colegului său Mihai Demetriade, care a afimat, luni, că „victimele de la Pitești nu au fost chiar victime”.

Alt nume de pus pe lista neagră.

Cu toată dragostea creștinească și auto-controlul unei persoane raționale, aș plăti bani buni să văd tranșarea pe viu a lui Mădălin Hodor și apoi i-aș da foc.

Cercetătorul CNSAS, Mădălin Hodor, a considerat de cuviință să confirme ipotezele colegului său, Mihai Demetriade, care într-un interviu pentru Radio France International (RFI) a sugerat că, în cazul terifiantului experiment de la Pitești, „victimele nu sunt chiar victime”.

Și, scrie cercetătorul Mădălin Hodor, într-o postare pe Facebook, despre studenții torturați în închisoarea Pitești că „legionarii ăia drepți și buni erau doar niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus”.

Ăștia sunt “cercetători” de la CNSAS, vă imaginați ce muncă de cercetare fac dacă pot să spună astfel de lucruri.

„Astazi, prietenul Mihai Demetriade a postat pe contul de Facebook un interviu al lui despre Pitești. Ei, interviul ăsta, bazat pe cercetările lui de ceva ani, cam da la temelia unuia dintre marile mituri ale carpetei cu Răpirea din Serai din CV-ul marilor istorici anticomuniști ai patriei. Care și-au cam construit niste cariere și au produs niște scrieri de toată jena, nu mai zic și niște filme bune de aruncat la coș.

Să publice documentele.

Să vedem sursele.

Evident, și aici prietenii stiu de ce, cel mai tare au sărit de cur în sus trepanații noii drepte, vexați nevoie mare că le strică omul feng shui-iul cum că bunicuții lor mici și verzi au fost victimele sovieticilor. Când colo ce să vezi? Legionarii ăia drepți și buni erau doar niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus. Cu voluptate aș spune. Mvaiii ce urlete! Cum nu le-a ajuns să îl înjure pe Mihai, au descoperit că suntem prieteni, că susținem USR și alte chestii. Și așa au ajuns și la nasul meu lung. Ca să scutesc banii de investigații vă spun din capul locului că nu sunt evreu, deși aș fi onorat să fiu. Pe de altă parte aș avea sugestia să începeți investigația din altă parte anatomică asimiltată de regulă cu lungimea nasului”, scrie cercetătorul CNSAS, Mădălin Hodor, într-o postare publică pe Facebook.

Unde-s documentele care demonstrează ce spui, Hodor?

Revista 22 a publicat sub semnătura lui Mădălin Hodor un articol în care prof. Ioan -Aurel Pop, președintele Academiei Române, ziaristul Cornel Nistorescu și alții, erau acuzați că ar fi apărut „pe lista colaboratorilor Direcției Securității Statului”. În realitate, la o lectură mai atentă a textului, se putea vedea că Hodor nu folosea nicăieri sintagma de colaborator al Securității, ci „listă a colaboratorilor aflați în legătura UM 0225” pentru a-i compromite pe respectivii.

Și asta pentru că academicianul Ioan – Aurel Pop are adeverință de necolaborare cu Securitatea, eliberată chiar de CNSAS incă din 2009, iar Hodor cunoștea foarte bine acest lucru. Pentru încercarea sa de a-i compromite pe cei menționați în articol și pentru că a fost acuzat că a încercat să scoată, prin fraudă, documente din instituție, Hodor a fost suspendat din CNSAS.

De aproape un secol se minte despre Mișcarea Legionară. Începând cu regimul carlist, apoi antonescian, comunist și acum iudeo-democrat, minciunile continuă să curgă.

Hristos a spus că dacă oamenii vor tăcea, vor vorbi pietrele.

La un moment dat va avea loc un decont.