Replică la atitudinea lui Mihail Neamțu

Marian Florescu
Incorect Politic
Decembrie 5, 2020

Replică la atitudinea lui Mihail Neamțu

 

Nota autorului: Acest articol nu este făcut din invidie sau din răutate față de domnul Neamțu. Am încercat să-l înțeleg pe domnul Neamțu și am ajuns la concluzia că fie nu a înțeles Legionarismul și rolul său în societatea românească în prima jumatate a secolului XX, fie pur și simplu este un oportunist care a ales să se dezică de un crez spiritual revoluționar pentru niște câștiguri materiale. Cel mai probabil domnul Neamțu o să ignore această replică, dar eu doresc să ajungă la el, cu dorința că poate o să dea un răspuns relevant.

 

Prima dată când am auzit de domnul Neamțu a fost acum un an sau doi, când valul imigranților din Orientul Mijlociu lovea în Europa din plin. A fost printre singurii politicieni care s-au opus multiculturalismului și a ideologii de gen în România. Nimic greșit până aici, nu? Așa că am ales să mă documentez puțin despre el, crezând că este un băiat de al nostru. Am aflat că a avut simpatii legionare în tinerețe, ceea ce m-a surprins în mod plăcut. O să ofer publicului redacției Incorect Politic un citat, chiar de la domnul Neamțu în perioada sa în care simpatiza Mișcarea Legionară:

Să ne mai întrebăm atunci de ce acești numeroși «intelectuali», mulți dintre ei gazetari, istorici sau analiști politici […], nu pot înțelege Legiunea și pe Căpitanul ei? Nu pot înțelege de ce Garda de Fier a fost înainte de toate o mișcare spirituală, o școală de refacere a sufletului românesc, în care, după cum spunea Codreanu (ascultând povața lui Hristos, Marcu 11, 23), «intră cel ce crede nelimitat» și rămâne afară «cel ce are îndoieli».

 

Asta a scris-o prin 1994. O să spuneți: Bine mă, încă era copil, nu știa cu ce se mânca doctrina legionară. Doctrina legionară este o doctrină revoluționară, pe care tinerii o înțeleg și sunt dispuși să treacă la acțiune. Totuși, există tineri pe care i-am cunoscut personal și s-au dezis de crezul acesta revoluționar. Pentru mulți, o viziune care a salvat milioane de suflete de români, este doar o joacă, ceva pe care poți să modelezi după bunul tău plac. Mai târziu, în ziarul România Liberă, domnul Neamțu spunea:

Nici sfârșitul martiric al unor figuri precum Valeriu Gafencu, ucis de comuniști, nu exonerează erorile și ororile produse de așa-zisa „etica onoarei”. Cine poate justifica împușcarea lui Virgil Madgearu, Armand Calinescu sau Nicolae Iorga? Dar provocarea sinuciderii lui Petre Andrei, cărturarul ieșean nemilos cu fascismul? Nu mai puțin grav atârnă sprijinul necondiționat oferit de Codreanu axei Berlin-Roma? Ura furibundă la adresa parlamentarismului și a elitei democratice nu poate justificată nici măcar de persecuțiile antilegionare ale dictaturii carliste.

Cel care spunea că intelectualii și istoricii nu pot înțelege Mișcarea Legionară și pe Căpitan, a început, să nu înțeleagă nici el Mișcarea Legionară. Oare a înțeles-o vreodată?

Să ne aducem aminte când Mihail Neamțu a recitat poezia lui Radu Gyr Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!. Poezia a avut un puternic caracter anticomunist, pentru care Radu Gyr a avut de suferit. Acest domn a recitat-o, și pentru care s-a făcut un scandal uriaș. De ce? Pentru că domnii evrei au venit și au început, din nou, să ne explice ei cum stau de fapt lucrurile. Domnul Neamțu a încercat să explice faptul că convingerile din tinerețea lui Radu Gyr au fost niște inepții, și că legionarismul nu poate să fie compatibil cu Creștinismul, pentru că promovează ura. Totuși trebuie să vedem și ce parere aveau intelectualii români precum Mircea Eliade, Emil Cioran și alții despre Corneliu Zelea Codreanu. Haideți să vedem împreună:

Emil Cioran în Glasul Strămoșesc:

În noi gemea viitorul. În unul clocotea. Şi el a rupt tăcerea blîndă a existenţei noastre şi ne-a obligat să fim. Virtuţiile unui neam s-au întruchipat în el. România din putinţă se îndreapta spre putere. Prezenţa lui era tulburătoare şi n-am plecat niciodată de la el, fără să simt acel suflu iremediabil, de răscruce, care însoţeşte existenţele marcate de fatalitate. Căpitanul nu suferea de viciul fundamental al aşa-zisului intelectual român. Căpitanul nu era “deştept”, Căpitanul era profund. Cuvintele Căpitanului, grele şi rare, răsăreau din Soartă. Ele se plămădeau undeva departe…Acele gânduri au urzit rostul nostru. În ele respirau natura şi cerul. Şi când au pornit spre înfăptuire, temelia istorică a ţării s-a zguduit.

Corneliu Codreanu n-a pus problema României imediate, a României moderne sau contemporane…El a pus problema în termini ultimi, în totalitatea devenirii naţionale. El n-a vrut să îndrepte mizeria aproximativă a condiţiei noastre, ci să introducă absolutul în respiraţia zilnică a României. Nu o revoluţie a momentului istoric, ci una a istoriei. Legiunea ar trebui astfel nu numai să creeze România, dar să-i si răscumpere trecutul, să insufle absenţa seculară, sa salveze, printr-o nebunie, inspirată şi unică, imensul timp pierdut. Capitanul a dat românului un rost.

Înclin uneori a crede că el a căzut din conflictul mărimii lui cu micimea noastră. Nu este totuşi mai puţin adevărat, că epoca de prigoană a scos la iveală caractere pe care cea mai încrezătoare utopie nu le-ar fi putut bănui…

 

Iuliu Maniu, președintele Partidului Național Țărănist:

Recunosc că Corneliu Zelea Codreanu a fost superior gândirii mele. Eu am încercat să adopt în slujba şi salvarea ţării, căi politice; el a ales o cale superioară şi anume: a realiza mai întâi caractere, educând un tineret, care pe căi de înălţare patriotică, să se dăruiască total, moral şi spiritual. Să creeze mai întâi o elită conducatoare şi apoi un partid. (Iuliu Maniu, declaraţii făcute la Snagov, vara lui 1943).
Urmărind personalitatea lui Corneliu Codreanu, m-am convins că e de o sinceritate, de o consecvenţă şi de o onorabilitate care sunt foarte rare în viaţa noastră politică. (Depoziție la procesului lui C Z Codreanu din 1938)

 

Mircea Eliade, istoric al religiilor în Jurnalul portughez:

Dar Corneliu Codreanu a făcut din mine un fanatic român. Cât timp judec în istorie – iar nu în absolut – nu pot gândi nimic fără să ţin seama de neamul meu.

 

Aceștia sunt români, dar au existat și evrei care fie au avut experiențe cu Căpitanul sau care și-au expus părerea pe scurt despre Căpitan:

David Şafran, rabin:

Corneliu Zelea Codreanu tăcu. Intrasem la Casa Verde la ora 1 şi 20. Vorbeam de-acum de peste două ceasuri. Eram decis să mai rămîn, pentru a pleca limpezit. Nu era o discuţie de cabinet, ci s-au amestecat aici durerile lumii. Ştiam că l-am pus într-o situaţie delicată. De afară, răzbăteau voci, care ne împiedicau să ne concentrăm. Adevărurile lui şi ale mele ardeau, chinuiau gînd şi suflet, cerşindu-şi răspunsuri, argumente, pentru a ne despărţi ca prieteni. Venisem la el cu sinceritate. (…) Îl văd cum se ridică, îmi întinde mîna şi-mi spune: <<Am avut mare plăcere de întîlnirea noastră. Nu ştiu dacă am rezolvat probleme, dar am învăţat fărîme din taina infinită a credinţei. Eu n-am venit să provoc ură sau răbufnire. Sufletul mi-e curat. Nu ştiu dacă toţi legionarii gîndesc ca mine. Dacă un evreu a fost lovit, sau rănit ori jignit pe plan moral, iartă-i pe răufăcători. Ei nu-s decît oameni, poate chiar buni creştini. Nu pe omul superior noi cercăm să-l şlefuim, ci pe omul-om.>>

Am plecat. Am cîntărit mult, ultimul său răspuns. Am văzut în trăirea lui un început de logică. Apoi a venit tăvălugul. Codreanu a fost ucis din ordinul lui Carol al II-lea, în 1937.

 

Nicholas Nagy-Talavera, istoric maghiar de origine evreiască:

Deodată s-a produs o rumoare prin mulţime. Un bărbat chipeş, smead, înalt, îmbrăcat într-un costum alb, românesc, a intrat în curte călărind un cal alb. S-a oprit aproape de mine. N-am putut vedea nimic monstros sau rău în el. Ba chiar dimpotrivă. Zâmbetul său copilaros, sincer, radia asupra mulţimii celor săraci şi părea să fie una cu mulţimea şi totodată în mod misterios, departe de ea. Carisma este un cuvânt nepotrivit pentru a defini forţa stranie emanată de acest om. Poate el aparţinea pur si simplu pădurilor, munţilor, furtunilor de pe culmile Carpaţilor acoperite cu zăpadă, sau lacurilor şi vânturilor. Şi astfel stătea în mijlocul mulţimii în tăcere. Tăcerea sa era elocventă; părea mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care i-a interzis să vorbească. O ţărancă bătrână şi ofilită şi-a făcut cruce şi ne-a şoptit: “E trimis de Arhanghelul Mihail”. Apoi clopotul trist al bisericii se porni să bată şi slujba, care preceda întotdeauna adunările legionare, începu. Impresiile adânci, create în sufletul unui copil, dispar cu greu. De mai mult de un sfert de veac n-am uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.

 

Andreas Hillgruber, istoric evreu-german:

Legiunea Arhanghelului Mihail, întemeiată în 1927, era creaţia exclusivă a lui Corneliu Zelea Codreanu, un om plin de pasiune politico-religioasă. Antisemitismul Mişcării era de natură religioasă şi naţională, nu rasistă. Obiectivul lui Codreanu era înlăturarea pseudo-democraţiei din România şi reînnoirea statului român printr-o conducere autoritară, înrădăcinată solid în creştinismul ortodox. Principiile Mişcării izvorau,fără îndoială, dintr-un profund patriotism autentic.

 

Și ultimul citat este despre celebrul evreu convertit la Ortodoxie, Nicolae Steinhardt, unde povestea cum a devenit legionar:

Pe ziua de 14 martie am fost vizitat de scriitorul Steinhardt Nicolae, fost coleg de liceu, domiciliat in str. Ion Ghica nr. 3. Este doctor in drept si in filosofie, ambele doctorate luate cu mentiunea Magna cum Laudae. A facut studii si in Anglia timp de 3 ani. Coleg de liceu si cu Constantin Noica, a pastrat de-a lungul anilor relatii de prietenie stransa cu acest doctrinar legionar notoriu.

– De cand nu l-ai mai vazut pe Noica?, am intrebat eu.

– A fost alaltaieri la mine. Ne vedem foarte des. Cand eu la el, cand el la mine – mi-a raspuns Steinhardt. Ne leaga conceptia comuna a spiritualitatii creatoare si stilul de viata si sobrietatea ascetica. (…)

Emil Cioran este apreciat in toata lumea si revendicat explicit de francezi, ca fiind cel mai reprezentativ filosof al acestui popor. Noica il depaseste la mare distanta pe Cioran. (…)

Am fost judecat si condamnat cu un grup de 25 de intelectuali si al doilea grup mai mic, pentru difuzarea de conceptii vrajmase oranduirii comuniste – ca dusmani ai clasei muncitoare. Eu nu trebuia sa fac parte din lot – cu coloratura legionara, in care majoritatea fusesera legionari, eu fiind evreu, deci un nonsens. Insa, figurand pe lista ca unul care avusese numeroase contacte cu Noica, seful grupului, anchetatorii au vrut sa faca din mine o unealta, un martor al acuzarii. Astfel, trebuia sa compar in proces. In capetele de acuzare impotriva lui Noica si a grupului, scorniri atat de neadevarate si de absurde – total necorespunzatoare realitatii si bunului-simt – m-au umplut de revolta, incat am refuzat sa le iscalesc declaratia, asumandu-mi raspunderea unor grave invinuiri, de care habar n-aveam. Anchetatorul meu – Simon se numea – evreu ca si mine, azi probabil e cel putin colonel in Securitate, ori in Israel, m-a batut intr-un mod bestial, ca sa cedez presiunilor; “nu iesi viu din inchisoare, daca nu te dai pe brazda si nu esti cu noi. Am sa te omor! Eu cu mana mea te distrug”. Si ma dadea cu capul de toti peretii. Am cunoscut si metoda cu ranga. Ma mir ca mai sunt zdravan acum, la cap, si pot sa judec. Pentru ca n-am vrut sa le fac jocul anchetatorilor, m-au introdus in lotul acuzatilor si am capatat 13 ani. Asa am devenit eu legionar. Am stat 6 ani inchis. M-am liberat de la Gherla, fara reeducare insa. De altfel si cei de la Aiud era impartiti in trei categorii: peste doua mii au acceptat reeducarea, fiind obligati sa semneze o declaratie cu acuzatii grave impotriva lui Codreanu, ca era imoral, sifilitic, redus ca intelect, in slujba hitleristilor, agent platit, betivan etc, fiind convinsi ca semnarea acestei declaratii este conditia eliberarii, caci asa li se spusese. Alte 125 de persoane n-au vrut sa iscaleasca si nici sa se supuna opiniei de reeducare si in sfarsit 26 de persoane au cerut sa ramana in inchisoare, nemaivand pe nimeni din rude in viata. Toti, fara exceptie, au fost eliberati, pentru ca asa dictau imprejurarile politice externe. Eu nu l-am cunoscut pe Codreanu. Insa dupa informatiile pe care le-am cules de

pretutindeni era un om de caracter, cinstit si capabil. Uciderea lui monstruoasa de barbarii de oameni platiti ai lui Carol al II-lea, strangularea si impuscarea in ceafa, fiind legat de maini si de picioare cu lanturi, facand din el un martir, trebuie sa impresioneze orice om cu constiinta civica si sa-i dea de gandit asupra unei singure atitudini de viata: respectul mortii, spre a nu-i mai intina memoria cu acuzatii superflue cand nu mai era in viata. Daca ar fi trait, n-ar fi existat omorarea lui Iorga, a lui Madgearu si nici crimele de la JiIava. (…)

Eu am stabilit relatii de mare prietenie cu monseniorul Ghika si cu alti catolici de seama, insa am imbratisat religia ortodoxa, consecvent sfaturilor confesorului meu de la Jilava, calugarul Dobjeuca (transcrierea gresita a informatorului, corect Dobzeu – n.a.), basarabean de origine, un adevarat sfant. Acum e la o manastire prin Husi. (…) Acest calugar m-a crestinat la Jilava, infruntand, si eu si el, rigorile restrictiilor si dispozitiilor care interziceau astfel de manifestari si convertiri (la 15 martie 1960 – n.n.). Cu acest prilej mi-am schimbat si numele din Aurel in Nicolae. (…)

Ce zici de Kissinger? Il apreciezi ca personalitate politica?

– Face jocul rusilor. Pentru mine e un tip dubios. Ii lasa pe rusi sa-si faca mendrele, acceptandu-le conditiile, santajele, cand se stie ca pericolul numarul unu al pacii si culturii omenirii sunt sovieticii.

Domnule Neamțu, aveți atâtea mărturii despre Corneliu Zelea Codreanu și Mișcarea Legionară. Este cuvânt dumneavoastră, un om al secolului XXI versus mărturiile oamenilor cu un renume mare în societatea românească. Când știți asemenea lucruri, cum puteți să spuneți că Legionarismul nu este compatibil cu Creștinismul și să vă deziceți de un crez care i-a dat poporului român o nouă perspectivă?

Adevărul este că „lumea” vă dictează opiniile și viziunea despre lume. Împărțind multe acuzații mincinoase despre o mișcare cu caracter național și liderul ei nu o să vă șteargă trecutul. Nu vă mai fie teamă de costul social al Adevărului. Credeți că dacă vă pierdeți locul în partid, Dumnezeu nu vă poate asigura altceva mai bun?

Încetați să vă mai fie frică, domnule Neamțu.

Sursele pentru articol le găsiți aici:

1. https://www.marturisitorii.ro/2014/03/30/asa-am-devenit-legionar-nicolae-steinhardt-29-iulie-1912-30-martie-1989-monahul-de-la-rohia-despre-moartea-lui-corneliu-zelea-codreanu-in-dosarele-securitatii-video-cu-parintele-mina-dobzeu-d/

2. https://www.buciumul.ro/2019/09/13/corneliu-zelea-codreanu-vazut-de-personalitati-ale-epocii-sale/