Războiul împotriva Crăciunului

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Decembrie 25, 2020

Crăciun fericit, dragi cititori, atât cât se poate în condițiile unei dictaturi globale și a iminentei prăbușiri economice. Luați-vă o zi și bucurați-vă de compania celor dragi, de masa în familie, de bucatele tradiționale, îmbrățișați-vă părinții, bunicii, spuneți-le că-i iubiți și fiți în general o companie plăcută, optimistă și caldă cu ocazia nașterii Domnului Iisus Hristos. Astăzi , în ciuda nopții lungi, este ziua Biruinței luminii. Cel mai întunecat e înainte de răsărit.

Dacă sunteți departe de cei dragi, dați un telefon, amintiți-i că-i iubiți și stați de vorbă măcar 20 de minute. Regulile pandemuice urmăresc să ne înstrăineze unii de alții, să răcească relațiile între noi pentru a ne dezbina mai ușor. Fiți un factor de unitate, evitați certurile.

Doar dacă familiile voastre sunt receptive la ceea ce aveți de spus, puteți deschide subiectul vaccinării, printre altele. În funcție de cum prezentați mesajul, s-ar putea să le salvați viața și veșnicia. Dacă nu se poate și vedeți că nu sunt receptivi la ce aveți de spus, nu mai insistați, mai bine să petreceți o zi în armonie cu familia decât să vă certați de Crăciun. Ne așteaptă un an teribil și trebuie să avem bateriile încărcate.

Dușmanii noștri se luptă de decenii să transforme Crăciunul într-o sărbătoare comercială, capitalistă, rece și impersonală, în America au reușit în mare măsură. Pe cât posibil, evitați filmele de sezon.

 

Războiul împotriva Crăciunului

 

Hollywood fiind o vizuină de vipere, vedem prea des filme care au asociat sezonul Crăciunului cu povești negative sau chiar oribile. Poate cel mai bun exemplu în acest sens este Noaptea tăcută, Noaptea mortală. Acesta este un film slasher din 1984 care începe cu un tânăr pe nume Billy care asistă la uciderea părinților săi de către un bărbat îmbrăcat în Moș Crăciun. Billy ajunge la orfelinatul Sf. Maria, unde este bătut de Maica Stareță. Mai târziu, combinând amintirile pedepsei sale cu imagini ale lui Moș Crăciun, Billy crește pentru a deveni un Moș Crăciun adolescent ucigaș. La serviciu, de exemplu, strangulează un coleg cu lumini de Crăciun și apoi o ucide pe fata cu care colegul de muncă făcea sex.

După o serie de alte crime îmbrăcat în Moș Crăciun, Billy se întoarce la orfelinat, cu poliția pe urmele sale. În mod tragic, ei îl împușcă mortal pe părintele O’Brien, un preot surd îmbrăcat în Moș Crăciun. Strecurându-se în orfelinat, Billy, îmbrăcat ca Moș Crăciun, își îndreaptă toporul spre Maica Stareță, dar un polițist îl doboară. Distribuind mesajul său central, Billy îi asigură pe spectatori: „Acum ești în siguranță … Moș Crăciun … a dispărut”. Nu tocmai un mesaj fericit la Crăciun.

În 1984, astfel de imagini au fost încă în stare să înfurie populația. Siskel și Ebert au condamnat filmul, mergând atât de departe încât să citească în direct genericul de producție al filmului, spunând „ rușine, rușine ” după fiecare nume. Mămicile supărate au protestat împotriva filmului în întreaga țară, iar TriStars Pictures, distribuitorul său, a încetat rapid să facă reclamă filmului.

Noaptea tăcută, Noaptea mortală a avut antecedente. Crăciunul Negru a fost un film din 1974 ambientat într-o casă de sororitate, în timpul vacanței de Crăciun. Un maniac face apeluri din interiorul casei, ucigându-i pe copii. De asemenea, filmul profită de orice ocazie pentru a împerechea melodiile iubite de Crăciun cu scene înfiorătoare, fenomen care s-a repetat ulterior în filmul Gremlins. Un altul, Christmas Evil (1980), prezintă un delirant Moș Crăciun care ucide trei enoriași în fața unei biserici. (A înjunghiat un om în ochi cu o jucărie.) Mai târziu, în timp ce purta o ținută zdrențuită de Moș Crăciun și fiind urmărit de o gloată furioasă, personajul nostru principal își conduce duba de pe un pod, imaginându-se că este Moș Crăciun în sania sa zburătoare.

Așa cum Austin Pearl, un recenzor jidan, a scris cu aprobare: „Christmas Evil strică Crăciunul, mai ceva ca oricare alt film”. În special, acestui recenzor i-au plăcut „toate imaginile tulburătoare ale lui Moș Crăciun presărate pe tot parcursul filmului”.

Nu este o surpriză faptul că lui Pearl i-a plăcut și filmul din 2003 al lui Billy Bob Thorton, Bad Santa, care a fost un efort etnic concertat de a strica Crăciunul. Regizorul jidan Terry Zwigoff a realizat filmul sub producătorii Ethan și Joel Coen pentru Disney, subsidiara Miramax, condusă de alți doi frați evrei, Bob și Harvey Weinstein. Billy Bob Thornton joacă rolul lui Moș Crăciun, petrecându-și viața ca un alcoolic și înjurând nestingherit. La un moment dat, face sex anal cu o femeie supraponderală într-un vestiar, în timp ce în altă parte merge la un mall beat și distruge un afiș de reni într-o furie alcoolică. Ho ho ho.

Aproape de sfârșitul acestui film întunecat, este împușcat de un grup de polițiști, dar supraviețuiește. În ciuda vinovăției sale evidente în numeroase crime, este iertat pentru că „departamentul de poliție din Phoenix care a împușcat un Moș Crăciun neînarmat în fața copiilor a fost mai mult futut decât Rodney King”.

Potrivit Wikipedia, criticii au descris-o ca pe un „geamăn rău” al filmului Miracle on 34th Street, clasicul inspirațional de Crăciun. Nu este de mirare că Austin Pearl a scris cu strălucire că „Bad Santa este probabil cel mai subversiv și mai jignitor film de Crăciun realizat vreodată – cu Thornton ca un personaj cu adevărat demn de dispreț, care nu primește un transplant total de personalitate până la sfârșitul filmului”.

Regizorul Zwigoff a intenționat acest film pentru adolescenții impresionabili, dintre care marea majoritate sunt, se presupune, creștini. Când a fost întrebat dacă crede că filmul va merge bine, Zwigoff a răspuns: „Cred că ar putea. Fiecare adolescent din America dorește să vadă acest film. Deși nu vor putea intra decât dacă au un părinte foarte deschis la minte “. Era clar că era conștient de conținutul subversiv al filmului.

Aceste filme nu sunt caracteristice sufletului românesc. Sunt otravă.

*

Este un război jidovesc împotriva creștinismului

 

O nouă carte de Joshua Eli Plaut, A Kosher Christmas: Tis the Season to Be Jewish, documentează ceea ce am știut de-a lungul timpului: Jidanii chiar au subvertit Crăciunul. Această carte merită o recenzie completă, dar rezumatul și comentariul lui Ethan Schwartz („A fost noaptea de după Crăciun”) merită examinare. Mai întâi rezumatul:

Jidanii au fost avangarda unui efort de a „transforma Crăciunul într-un sezon de sărbători aparținând tuturor americanilor”, fără exclusivitate religioasă. Cele mai importante mecanisme jidovești de secularizare sunt comedia și parodia, pentru că râsul subminează temerea religioasă. Luați, de exemplu, Hanukkah Harry din „Saturday Night Live”, care pășește eroic pentru a înlocui un Moș Crăciun rămas la pat, livrând cadouri dintr-o căruță trasă de măgari numiți Moishe, Hershel și Shlomo. În mod remarcabil, Hanukkah Harry a apărut ca o adevărată alternativă pentru Moș Crăciun pentru mulți jidani americani. Plaut vede astfel de lucruri nu ca încercări de asimilare, ci ca o subversiune intenționată a tradițiilor de Crăciun. „Prin aceste parodii”, scrie el, „jidanii ar putea imagina că nu trebuie captivați de atracția simbolurilor omniprezente de Crăciun”. Și nu sunt doar jidani: pentru americani în general, parodia jidănească ajută la asigurarea ca Crăciunul „să nu fie luat prea în serios” și altor tradiții „să li se acorde respect și șanse egale”.

Se pare că există două mesaje aici. Unul este mesajul subversiunii utilizând ridicolul, printre alte metode. Cealaltă este că jidanii sunt priviți ca transformând cu înflăcărare Crăciunul „într-un sezon de sărbătoare aparținând tuturor americanilor”. Rezultatul final este: Crăciunul nu este „luat prea în serios” și se uită aspectul religios creștin central al sărbătorii tradiționale.

Oamenii care își iau în serios religia nu permit ca religia lor să fie ridiculizată. Trebuie doar să ne gândim la reacțiile musulmanilor la desene animate care îl ridiculizează pe Mahomed. Faptul că jidanii au reușit să ridiculizeze creștinismul fără consecințe negative grave este un semn important al puterii jidănești și un indiciu la fel de puternic al declinului credinței religioase creștine. Bănuiesc că comunitatea jidovească organizată ar reacționa indignată dacă goyimii ar ridiculiza iudaismul religios. Într-adevăr, orice critică adresată jidanilor pentru că sunt jidani este interzisă în mass-media. (O scurtă listă actuală de subiecte verboten: loialitățile jidanilor neoconservatori și rolul lor în promovarea războiului din Irak, aspectul jidănesc al scandalului de admitere al Ligii Ivy, modul în care controlul jidovesc asupra Hollywoodului influențează conținutul media.)

Schwartz nu se ceartă cu dovezile lui Plaut, dar se întreabă dacă este bine pentru jidani să fie scrisă o astfel de carte:

Există ceva deconcertant în această teză, care convoacă imagini antisemite clasice de conspirație și sabotaj. Fără urmă de ironie, Plaut povestește întâmplări în care grupările creștine fundamentaliste s-au plâns că „anumiți americani, în special jidani, încearcă să-l scoată pe Hristos din Crăciun. El adaugă că „au apărut adesea comentarii antisemite”. Acei fundamentaliști creștini s-ar putea simți revendicați de argumentul lui Plaut; totuși, Plaut nu este dezamăgit de această legătură și, pe bună dreptate. El recunoaște că nu este inerent anticreștin să se opună dominației creștinismului asupra unei democrații seculare. Dacă jidanii au contribuit la deschiderea societății americane, ar trebui să fie mândri de ea.

Deci jidanii au subvertit Crăciunul, dar cică motivele lor erau pure și idealiste. O astfel de relatare ignoră rolul jidănesc în conceptualizarea Americii ca națiune deschisă – un subiect major al culturii criticii. Accentul jidănesc asupra pluralismului cultural (care s-a transformat acum în multiculturalism) a fost o respingere explicită a firului etnocultural al identității americane, o parte importantă a acestuia fiind creștinismul. (Într-adevăr, până la valul recent de imigrație rezultat din legea din 1965, jidanii constituind 2-3 la sută din populație, erau singurul grup american identificabil care nu era creștin.) Jidanii erau esențiali pentru construirea unui zid între religie și piața publică. ceea ce a dus la „războiul împotriva Crăciunului” pe care încă îl vedem dezlănțuit. Jidanii au fost, de asemenea, esențiali în schimbarea politicii de imigrație a SUA pentru a fi deschiși tuturor popoarelor lumii, din nou cu o ideologie că America este doar un set de principii abstracte și nu are un nucleu etnic sau cultural; prin urmare, ar trebui să fie deschis tuturor popoarelor și aceste popoare ar trebui să-și poată păstra propria cultură ca parte a mozaicului american.

Mulți oameni se feresc să o spună, dar realitatea este că jidanii au urmat foarte agresiv politici care îi avantajează și se opun intereselor poporului tradițional al Americii și Occidentului. Și pentru că jidanii au obținut statutul de elită intelectuală și mass-media, au reușit să aibă un efect foarte mare asupra politicilor publice și chiar asupra atitudinilor neevreilor.

În România n-au avut acest succes pentru că avem totuși rădăcini milenare și tradiții bine închegate, însă cu fenomenul de secularizare accelerată a populației s-ar putea să reușească dacă îi lăsăm. Depinde de fiecare dintre noi să păzim aceasta și alte sărbători cu semnificație.

Avem colinde infinit mai profunde decât melodiile comerciale americane ca “jingle bells” sau  “All I want for CHristmas is you”.