Vlad Voicu
Incorect Politic
August 23, 2019
Două principii fundamentale se opun dezvoltării normale a oamenilor.
Unuia dintre aceste principii i-am dat numele de Ahriman : acesta este principiul activ ce deturnează oamenii de tot ce este spiritual, făcându-i să nu recunoască decât lumea fizică, materială.
Sub influența lui Ahriman, omul devine surd la propria sa natură spirituală, încetând să creadă în propriul său suflet și în propriul său spirit, fiind convins că nimic nu există dincolo de materia fizică, de energia fizică. Omul devine un materialist ireductibil, convins că suntem cu toții simple mecanisme biuologice, care încetăm să funcționăm când murim. În consecință, pentru un astfel de om lumea spirituală nu are nici o importanță, aceasta fiind, pentru el, un simplu produs al imaginației bolnave.
Cel căzut sub influența lui Ahriman se consideră simplu rezultat al combinării unor elemente chimice, rezultat datorat întâmplării ce există în universul lipsit de orice sens, care a început prin așa numitul big-bang și se va termina sub formă de energie informă risipită.
Principiului opus i-am dat numele de Lucifer, conform tradiției creștine.
Acesta acționează asupra noastră incitându-ne să acordam o atenție excesivă spiritului.
În acest fel, omul se îndepărtează de viața concretă, trăind o existență spirituală indiferentă față de treburile lumești, devenind străin afacerilor terestre, uitându-și datoriile față de semenii săi și cele de locuitor al pământului. Viața interioară a omului luciferian este plină de iluzii agreabile și de visuri pasionante.
În sens absolut, numele de Lucifer și Ahriman nu desemnează entități individuale. Nu este vorba de ființe specifice, nici la singular, nici la plural.
Conceptele însăși de singular și plural sunt nepotrivite față de veritabila natură a acestor aspecte spirituale ale existenței universale.
*
Prin frumusețe si artă, Lucifer acționează asupra sensibilităților omenești, incitându-ne să căutăm o frumusețe cât mai exaltată, supranaturală. În turnul său de fildeș, detașat de tot și taote, gânditorul himeric visează o existență transcendentă, pierzând legătura cu viața reală.
Ahriman, dimpotrivă, actionează asupra intelectului omenesc. Sub influența lui, omul nu mai recunoaște decât ceea ce este material, devine un materialist înrăit, legându-se prin credința și modul lui de gândire numai de lumea fizică, negând și uitând existența spiritului.
Fragmente din cartea “De la Jundi Shapur la Sillicon Valley”