Răscruce de Neamuri

Mihai Șerban
Incorect Politic
Aprilie 2, 2020

Fiind ardelean, mă văd obligat să aduc o nuanțare importantă față de aparentul confort elitist regional, elitism pe care îl resping și îl disprețuiesc cu pasiunea omului liber! Ardeleanul de etnie românească nu este atașat de pământul strămoșilor și nici de națiune în sensul identitar. Ardeleanul nu este nici patriot nici naționalist, acesta pur și simplu nu are conștiință etnică și teritorială. Ardeleanul, în general, se definește „moral și istoricește” prin apartenența (supunere inconștientă!) la trecutul său de colonizat.

În Ardeal, culmea, există un curent care se vrea melancolic-reacționar față de etapa colonială, curent care, aparent la antipod civilizațional,  îl regăsim și în Africa. Materialismul este zeul Ardealului și este rezultatul colonizării și persecuției papisto-hegemonice la care a fost supusă Transilvania. Dar acest materialism, din păcate, predomină în toată țara, fiind o caracteristică fundamentală a victoriei ideologice cosmopolite împotriva conștiinței identitare și a mentalului colectiv.

Toată țara, prin diferite curente de influență, gândește/simte identitatea și raportul față de celălalt în contextul neo-colonial permanent, traducându-se în momentul de față prin curentul patologic de apartenență la proiectul totalitar, antinațional și antiortodox al U.E.

România despre care vorbim și pe care o proclamăm (din patriotism) ca un tot unitar fondat pe tradiție, cultură și iubire de neam, din păcate, nu există! Ca spațiu comun, România aparține celor care au îmbrățișat curentul liberal progresist „democratic” și individualist, nu pentru că acesta ar fi un model în sine, ci pentru că cei care au asimilat acest curent nihilist și genocidal reprezintă majoritatea covârșitoare a României actuale.

Ca un rapel esențial și de bun simț, nu trebuie să uităm și cu atât mai puțin să negăm eșecul istoric al tradiției și conștiinței de neam la referendumul pentru familie, eșec care a oficializat ruptura definitivă și irevocabilă între cele două Românii.

Prin urmare, lupta celor care încă mai cred în neam ca un tot unitar, dat fiind contextul și raportul real de forțe potrivnice la care asistăm, trebuie reconsiderată și deviată către esențial și vital, prin dezvoltarea și diseminarea ideologiilor identitar-ortodoxe independente de factorul fals-național și fals-popular.

În fapt, dezvoltarea unei mișcări de restaurare ideologică bazată pe Uniunea Ortodoxă, care să producă o strategie de ruptură radicală cu sistemul centralizator actual și, totodată, să promoveze alianțe supranaționale cu Frații noștri  ortodocși din Balcani și Rusia. În concluzie, înființarea și organizarea unei celule de criză, un fel de internațională-ortodoxă, bineînțeles anti-ecumenistă, este singura ripostă politică serioasă la care se pot înrola ideologii și intelectualii producători de naționalism/patriotism autentic, viril și născător de biruință.

Restul unghiurilor pseudo-politice sunt o pierdere de timp pentru noi, neamul real – clasa productivă – și timp de acțiune/genocid oferit pe tavă dușmanilor noștri, deopotrivă clasa dominantă – prădătorii nomazi comunitari minoritari și lucrătorii lor – și cărbuni acestora, neamul de sinteză.

Mihai ȘERBAN