Publicăm răspunsul domnului Miron Manega la Scrisoarea deschisă adresată de Mihai Serban

Vlad Voicu
Incorect Politic
Septembrie 15, 2021

Publicăm răspunsul domnului Miron Manega la Scrisoarea deschisă adresată de Mihai Serban. Din păcate, suntem obligați să constatăm câteva incoerențe.

1) S-a ocolit toată esența relevată în scrisoarea deschisă, nu s-a răspuns pe fond, iar autorul este, practic, acuzat fără fundament de expunere sacrificială, antisemitism etc.

2) Focalizarea artificială pe faptul că autorul ar fi aruncat anatema pe toți jidovii din România este falsă, neavenită, din moment ce autorul face referire de fiecare dată, cât se poate de clar, la gruparea de jidovii organizați, jidovul organizat sau la jidovul internațional, fiind vorba explicit de gruparea/mișcarea de interese globale tipic sionistă (ZOG), recunoscută ca atare în S.U.A., Franța, China sau Palestina.

3) Poate că ne înșelăm, dar remarcăm anumite asocieri de idei care favorizează atacuri ad-hominem disimulate, înlesnind astfel un viraj controlat de la fondul problemelor abordate de autor, amintind și de cazul domnului Vasile I. Zărnescu, care sunt lovite de incapacitatea intelectualității conservatoare din România, așa cum au fost ele lovite și în trecutul de tristă amintire, când se pregătea genocidul Legionar alături de liberali – democrații vremii – și Biserică…  Mai sunt multe lucruri de zis, însă lăsăm interesații să prelungească acest dialog temerar.     

RĂSPUNSUL ISPRAVNICULUI (Miron Manega)

Domnule Mihai Șerban, sunt impresionat de analiza dumneavoastră, care are, de fapt, inclus răspunsul la întrebările DE CE? și CUM? Ca și întrebare mea din textul la care ați făcut referire: „Cine conduce statul român?”. Presupun că scrisoarea dumneavoastră are și o miză publică, de aceea vă răspund public, cu următoarele precizări:

1. Sunt de acord doar parțial cu textul dumneavoastră, dar subscriu la explicația privind degenerarea poporului român. Cred însă în resursele lui de supraviețuire. De aceea am conceput revista CERTITUDINEA, care se încăpățânează să „reziste” de 5 ani, încercând să dea REZISTENȚEI sensul

istoric, care a fost corupt, distorsionat, de mișcarea #rezist. CERTITUDINEA, este LUPTA MEA per-
sonală! Pusă în slujba unui ideal comun, e adevărat, dar A MEA.

2. Așa cum ați remarcat, suntem într-o țară ocupată sistemic, în care lupta frontală, completez eu, nu mai este posibilă. De aceea, considerând că singura formă posibilă de rezistență, până la constituirea unei „armate” organizate, este lupta de gherilă,haiducia, războiul asimetric etc., sau cum vrem s-o numim (pentru că orice am iniția este pe teritoriulocupantului) și negăsind înțelegere în jurul meu întru elaborarea unei strategii adaptată contextului nici chiar (sau mai ales) la cei cu care împărtășesc convingerile, am purces de unul singur într-un fel de „Război al lui Murphy”, prin CERTITUDINEA. Sunt, dacă vreți, un patriot „sub acoperire” în teritoriul ocupantului și încerc să-mi construiesc strategia de luptă în funcție de legile și regulile lui. Căci orice luptă – asta o știe orice militar de carieră se duce după realitatea din teren, nu după macheta de la lada cu nisip.

3. Nu intru în detaliile acestei strategii solitare, dar vreau să subliniez că miza mea nu este ROSTIREA în sine a Adevărului (care, în linii mari, se cunoaște), ci SUCCESUL unei bătălii în numele Adevărului. Strategia mea exclude folosirea familiei de cuvinte JIDAN și JIDOV, din simplul motiv că sunt interzise prin lege, chiar dacă ele sunt corecte, etimologic și istoric. Le folosesc doar când citez din texte vechi, de pe vremea când respectivele cuvinte nu erau prohibite (adică înainte de Legea 217/2015). Insistența în a le folosi denotă, după părerea mea, nevoia de a se defula/„răcori” a celor care le folosesc în spațiul public, ceea ce pune în pericol chiar sensul luptei. Cred că domnului Zărnescu de aici i se trage: a pus în pericol fondul cauzei, printr-o vulnerabilitate secundară și, în loc să continue lupta pe fond, e târât prin tribunale.
Practic, a fost scos din luptă pentru un amănunt semantic. Iar sensul luptei – repet și insist – este câștigarea acestei lupte, nu expunerea eroică în bătaia gloanțelor. Sacrificiul trebuie să fie implicit cauzei, iar nu scop în sine.

4. De aceea mi-am permis, chiar în scrisoarea pe care mi-ați adresat-o, să înlocuiesc cuvintele JI-

DAN și JIDOV (și derivatele lor) pentru a o face, conform regulilor mele, publică. Adevărul n-are nevoie de adjective, cu atât mai mult de cuvintecare au căpătat (prin lege), valoare de invectivă.
Cât privește eliminarea unor paragrafe a fost făcută strict din rațiuni de spațiu.

5. Nu resping războiul frontal pe care dumneavoastră și mulți alții îl duceți împotriva a ceea ce considerați că reprezintă invazia României. El este just, însă fără șanse, căci vă lipsesc resursele necesare. De aceea CERTITUDINEA are o tehnică diferită de luptă, împrumutată din acea disciplină a artelor
marțiale care se numește aikido.

6. Rezerva (parțială) pe care o am față de virulența textului dumneavoastră este determinată de convingerea că nu toți evreii se fac vinovați de ceea ce dumneavoastră expuneți în scrisoare. Iar la prezumtiva întrebare „de ce tac evreii?”, răspunsul e simplu: DE FRICĂ. Asemenea românilor, le e frică de Institutul Wiesel, de ambasada Israelului la București, de ambasada SUA etc., dar mai ales de „haloul” unei forțe imense care stăpânește planeta. Dar există și excepții și am să dau un exemplu: în numărul 59 al revistei CERTITUDINEA (martie 2020), am publicat un comunicat al Comunității Evreilor Creștini „Nicolae Steinhardt” din România, inițiată și constituită de Lucian Ionescu – un evreu sefard, însă creștin ortodox. Pentru conformitate, republic alăturat textul comunicatului, pe care vă rog să-l citiți. Atâta timp cât există asemenea atitudini, nu-mi permit moralmente să am, la rândul meu, atitudini… globaliste. Deocamdată. Aș mai adăuga, fără nicio intenție „conspiraționistă”, că, la câteva luni după publicarea comunicatului, Lucian Ionenscu a murit… Evident, de COVID. Reiau, așadar, acel comunicat, și ca o formă de omagiu postum…