Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
August 2, 2023
Nicolas Bonnal
Psihologia mulțimilor şi religia vaccinală[1]
(potrivit Dr. Gustave Le Bon)[1]
Via IurieRoșca:
Virusul şi frica indusă vor să ne reducă la sclavie şi chiar mai rău decât atât. Iată cum am putea înțelege foarte bine şi de ce vom muri, dar și întreaga poveste a alienării blânde a omului în același timp.
Pentru asta e nevoie doar să recitim „Psihologia mulțimilor” care, prin simplitatea şi evidența ei, a inspirat fasciștii şi bolșevicii, călăi care au fost în multe privințe mai nobili decât tiranii noștri de azi, miliardari și democrați ai momentului. Dar avem tiranii și malthusienii exterminatori pe care îi merităm.
Să revenim deci la legendara „Psihologia mulțimilor”. Gustave Le Bon este etern, un pic ca Tolstoi cu „Război și pace”, despre care vorbea Alain, cu siguranță la un nivel inferior, dar totuși foarte util. Citiți la prietenii noștri din Quebec (classiques.uqac.ca) ”Psihologia socialismului” pentru a pătrunde mentalitatea ecolo-stângistă americană sau franceză, și atunci veți înțelege totul.
Dar să privim Covidul, vaccinurile, izolarea (lockdown-ul – n. trad.), în așteptarea resetării (aluzie la ”Covid-19:The Great Reset” de Klaus Schwab – n. trad.), sărăcirea și depopularea. Toate astea se desfășoară ca la paradă. Iar Le Bon a explicat încă 1889 că, din păcate, oamenii adoră așa ceva, să fie fanatizați pentru niște prostii. Oamenii au devenit o singură mulțime, de când televizorul a înlocuit separeul (Debord). E vorba deci despre o tehnică de fabricare a mulțimii obediente.
Pentru Gustave Le Bon există o primă cheie, afirmația/afirmarea:
”Afirmația pură și simplă, lipsită de orice raționament și de orice dovadă, este una dintre cele mai sigure modalități de a face să pătrundă o idee în mintea mulțimilor. Cu cât afirmația este mai concisă, cu cât este mai lipsită de orice aparență de dovadă și demonstrație, cu atât are mai multă autoritate”.
Așadar, afirmația. Iată exemple la zi. Virusul ucide, voi veți muri; izolați-vă, vaccinați-vă, rămâneți mascați la nivelul celor șase miliarde de imbecili. Avem o pătrime de vaccinați în Franța în trei luni și un miliard la scară mondială. Și acesta nu e decât începutul. Acolo unde locuiesc, lumea nu-și mai spune ”Bună ziua!”, ci te întreabă dacă te-ai vaccinat.
Odată cu afirmația, vine și repetiția: iar cu cele șase mii de canale de știri așa ceva nu lipsește: vaccinați-vă, izolați-vă, rămâneți mascați, muriți de frică.
”Afirmația nu are însă o influență reală decât dacă este repetată în mod constant și, pe cât posibil, în aceiași termeni. Cred că Napoleon a fost cel care a spus că există o singură figură retorică serioasă, repetiția. Prin repetare, lucrul afirmat ajunge să pătrundă în mintea oamenilor până la punctul în care aceștia îl acceptă ca pe un adevăr demonstrat”.
Repetăm și noi, deoarece chiar sună foarte frumos: ”Există o singură figură retorică serioasă, repetarea”.
Apoi (și este foarte amuzant!) această repetare a informațiilor produce ceea ce maestrul onorabilului Sigmund Freud (deci același Le Bon – n. trad.) numește contagiune:
” Atunci când o afirmație a fost suficient de repetată și când există o unanimitate în repetare, așa cum s-a întâmplat cu unele firme financiare celebre suficient de bogate pentru a cumpăra toate competițiile, se formează ceea ce se numește un curent de opinie și intervine puternicul mecanism al contagiunii. În cadrul mulțimilor, ideile, sentimentele, emoțiile, credințele posedă o forță de contagiere la fel de intensă ca cea a microbilor”.
Pe vremuri încă nu aveam televizorul, dar aveam cabaretul, un loc de abrutizare a maselor despre care vorbea foarte bine Mirbeau[2].
”Anume prin mecanismul contagiunii, niciodată prin raționament, se propagă opiniile și credințele mulțimilor. Tocmai în cabaret, prin afirmare, repetare și contagiune, se stabilesc concepțiile actuale ale muncitorilor…„
Dar să avansăm mai mult spre inima tenebrelor lumii moderne, în maniera unui Conrad și al său Walter Kurz[3]. Le Bon a înțeles, de asemenea, că păturile superioare vor fi cangrenate, vor deveni stângiste și comuniste (apoi ecologiste, apoi covidiste) la fel ca și păturile de jos. Iată ce zice el în acest sens:
”Vom remarca faptul că, în exemplele analogice celor pe care le citez, contagiunea, după ce s-a răspândit în mijlocul păturilor populare, trece apoi spre păturile superioare ale societății. Este anume ceea ce vedem în zilele noastre pentru doctrinele socialiste, care încep să îi câștige pe cei care, de altfel, sunt desemnați (de către aceste doctrine – n. trad.) să devină primele lor victime”.
Da, astăzi e la fel, toată lumea vrea să moară, începând cu micuțul alb care poluează prea mult[4]. Ea devine extatică, în sens celinian[5], cuprinsă de furia de a muri. Dacă nu se va face un război contra Rusiei, atunci va fi Resetarea[6]. Viva la muerte[7].
Apoi Le Bon amintește că anumite ființe (dar nu neapărat Napoleon este cel care-și dorește asta) și mai ales anumite idei capătă prestigiu:
”Ceea ce contribuie în mod special la înzestrarea cu o putere foarte mare a ideilor propagate prin afirmare, repetare și contagiune este faptul că acestea ajung să dobândească acea forță misterioasă numită prestigiu”.
Repet, prestigiul nu ține neapărat de o persoană, el poate aparține foarte bine unui vaccin:
”Prestigiul este de fapt un fel de dominație asupra minții noastre de către un individ, o lucrare sau o idee. Această dominație ne paralizează toate facultățile critice și ne umple sufletele cu uimire și respect”.
Există, desigur, la fel ca pe vremea lui Molière, unii care se bucură de un prestigiu instituțional:
”Prestigiul dobândit sau artificial este de departe cel mai răspândit. Singurul fapt că un individ ocupă o anumită poziție, posedă o anumită avere, este împodobit cu anumite titluri îi conferă prestigiu, oricât de nulă ar fi valoarea sa personală. Un soldat în uniformă, un magistrat în mantie roșie au întotdeauna prestigiu”.
Bunul doctor Le Bon a uitat de doctori! Dar, în afară de Molière, cine îi va arunca piatra și boala sa?
El își clarifică gândul:
”Prestigiul despre care tocmai am vorbit este cel al oamenilor; am putea lăsa deoparte prestigiul exercitat de opinii, opere literare sau artistice etc. Cel mai adesea, este doar o repetare acumulată. Istoria, istoria literară și artistică mai presus de toate, fiind doar repetarea acelorași judecăți pe care nimeni nu încearcă să le controleze, fiecare ajunge să repete ceea ce a învățat în școală, și există nume și lucruri pe care nimeni nu ar îndrăzni să le atingă”.[8]
Asta ne amintește de fraza strălucită a contemporanului său Léon Bloy[9]: tânărul burghez care s-ar fi îndoit de faptul că Evul Mediu a fost unul întunecat nu ar fi avut nici o șansă să se căsătorească. E din exegeza sa.
Toți burghezii va trebui să fie vaccinați, mascați și izolați ca să se poată căsători!
Le Bon adaugă la acest afurisit de prestigiu următoarele:
”Esența prestigiului constă în faptul de a ne împiedica să vedem lucrurile așa cum sunt și să ne paralizeze toate gândurile. Mulțimile întotdeauna, iar indivizii de cele mai multe ori, au nevoie de opinii gata făcute cu privire la toate subiectele. Succesul acestor opinii este independent de faptul cât adevăr sau câtă eroare se conțin în ele; totul depinde doar de prestigiul lor”…
Dar să nu neglijăm prestigiul uman. Știm că astăzi oamenii cei mai populari sunt inșii cei mai bogați (Gates, Arnault, Bezos, Musk, Zuckerberg). Le Bon evocă relația dintre prestigiu și succes (Bourla, Bancel, etc.):
”Așa cum vedem din cele expuse mai sus, sunt mai mulți factori ce determină geneza prestigiului: iar unul dintre cei mai importanți a fost întotdeauna succesul. Orice om de succes, orice idee care se impune, încetează să mai fie contestat chiar datorită acestui fapt (adică succesului său – n. trad.). Drept dovadă că succesul este una dintre bazele principale ale prestigiului este faptul că ultimul dispare aproape întotdeauna odată cu el”.
Cu această bursă care se ridică mai sus decât acest cer cenușiu și acoperit de praf, despre care a vorbit Philip K. Dick[10], nu vom pune capăt prestigiului lor, docților noștri vaccinatori și experților în marea resetare!
Și ce e deosebit grav este faptul că pentru Le Bon umanitatea nu este proastă în sensul lui Flaubert. Ea este așa, doar atât.
Și dacă tot l-am pomenit pe Flaubert, iată un citat din el: „Omenirea este cuprinsă de furia degradării morale, și o consider vinovată de faptul că fac parte din ea„.
Sursa literară: Gustave Le Bon – ”Psihologia mulțimilor”.
Sursa : https://strategika.fr/2021/04/26/psychologie-des-foules-et-religion-vaccinale-selon-le-dr-gustave-le-bon/, nicolasbonnal.worpress.com
[1] Sublinierile și notele ne aparțin – n. trad.
[2] Octave Mirbeau (1848–1917), jurnalist, pamfletar, critic de artă, romancier și autor dramatic francez, este una dintre figurile cele mai originale din literatura perioadei „Belle Époque”. (Wikipedia)
[3] E vorba despre nuvela scriitorului american Joseph Conrad ”Inima întunericului (1899), iar Colonelul Walter Kurtz este protagonistul acestei proze. Lucrarea a cunoscut și o versiune cinematografică în 1979, intitulată ”Apocalipsa acum”.
[4] Aluzie la ideologia climatismului cu tot cu mitul încălzirii globale din cauza CO2, care ar fi un fenomen antropogen și care pretextează dezindustrializarea, interzicerea combustibilului fosil și depopularea. A se vedea Agenda 21 a ONU.
[5] Aluzie la scriitorul francez Louis-Ferdinand Céline.
[6] Aluzie la cartea lui Klaus Schwab ”Covid-19: Marea Resetare”.
[7] Trăiască moartea! (spaniolă) – probabil, deviza unor radicali latinoamericani.
[8] Henry Makow în cartea sa ”Feminismul și Noua Ordine Mondială” vizează și el acest fenomen de asimilare mecanică, anchilozată a unor pretinse adevăruri imuabile în școlile de azi. El numește această metodă didactică CULTUL MARILOR PERSONALITĂȚI.
[9] Leon Bloy (1846-1917) este un romancier și eseist francez, celebru polemist care a urmat tradiția religioasă catolică.
[10] Philip Kindred Dick ( 1928 – 1982, SUA) a fost un scriitor și eseist american, a cărui operă publicată a aparținut aproape în întregime genului science fiction. Dick a explorat teme sociologice, politice și metafizice în romane dominate de corporații monopoliste, guverne autoritariste și stări de conștiință alterată (Wikipedia).
[1] Am plasat acest text al strălucitului publicist și scriitor francez Nicolas Bonnal printre materialele mele, iar nu la capitolul traduceri deoarece am găsit că el se înlănțuie mai reușit în șirul logic la articolelor mele scrie la acel moment.
Traducere de Iurie Roșca
Toate bune și frumoase, dar, ca mulți alții, Gustave le Bon s-a înșelat un pic, vorbind de ”religia vaccinală”. Eroarea aceasta o comit mulți. Atât de mulți încât sfârșim prin a nu o mai băga în seamă. Pentru unii, religia este banul, chiar dacă, printre altele, acesta este, în același timp și ”Ochiul Dracului”. Ce contează, nu-i așa: bani să iasă! Pentru alții există ”religia fotbalului”, care, tot pentru ei și alții încă este ”sportul rege”, cu care se îmbată și se ratează, ca oameni, multe din milioanele din neisprăviții de pe stadioane, aparent oameni întregi, dar de fapt hahalere ce urlă pentru sau contra te miri ce, etc. Se vorbește și de ”religia științei”, pe care au jurat sau în care s-au complăcut și ratat multe generații de savanți sau ”oameni de știință” dar care, de fapt, erau niște neterminați din perspectiva a ceea ce înseamnă ”știința”, omul științei, ceea ce numim ”oameni de știință” fără să înțelegem cu adevărat vorbele ce ne ies pe gură precum bășina pe cur. Parcă ni se pune un voal pe creier, parcă ceva ne acoperă mințile.
Senzația aceasta au avut-o și vechii egipteni acum cinci, șase, poate chiar șapte sau opt mii de ani, dacă nu mai mult! Așa s-a născut, la Egipteni, Mitul lui Isis, zeiță care, între altele, precum Atena, la grecii de mai târziu, era șefa cunoașterii misterelor, problemelor, etc. De fapt, tot ce cunoaștem este dezlegare a unuia dintre misterele existenței, adică problemele de cunoaștere, cu care ne confruntăm, care pot fi rezolvate sau dezlegate, ori, dimpotrivă agravate, accentuate, întărite ca mister, sau numai permanentizate într-un sens sau altul, al cunoașterii, sensuri de care un mare filosof s-a ocupat foarte îndeaproape, vorbind de ”plus-cunoaștere”, ”minus-cunoaștere”, ”zero-cunoaștere”, de nivele de cunoaștere, Alfa, de exemplu, care este nivel strict material, Beta, care este tot material dar nu chiar așa, că-i cam invizibil : câmpul pe care pasc vacile este vizibil, deci intră în zona Alfa; câmpul magnetic este invizibil, ar intra în zona Beta, dar, gândindu-ne mai bine, deși este invizibil, îl putem măsura cu protezele științei, care ne prelungesc simțurile… Un alt nivel al cunoașterii este pur și simplu imaginativ. Din cele mai vechi timpuri, unii oameni și-au imaginat că pot zbura. Multe mituri și legende s-au născut pe tema zborului lui Icar, a aripilor, pe care acesta și le-ar fi lipit cu ceară, care s-a topit în apropierea soarelui! După secole și milenii s-a ajuns la aparate de zbor, etc. Filosoful de care vorbesc dezleagă orice problemă (mister) omenească în sensul ”plus” (atenuare a problemei), în sensul ”minus” (accentuare, agravare a problemei), în sensul ”zero” (permanentizare, blocare a problemei sau misterului). Nivele cunoașterii le-am văzut – filosoful respectiv le-a botezat Alfa, Beta, Gama, definindu-le cu precizie matematică, științifică, astfel încât să nu putem confunda sula cu prefectura, religia cu idolatria, în cazul nostru. Religie fără un Dumnezeu atoatecreator nu există, nu poate exista. Vaccinul sau orice licoare medicală ori farmaceutică nu poate fi Dumnezeu decât pentru neajutorații mintal, pe care îi numim tâmpiți, autiști, sau altfel, cei mai talentați dintre ei, în tâmpenie, iuțeală de mână sau hoții ajungând miniștri, savanți, venerabili în lojile de masoni bandiți, etc.
S-au găsit însă masoni adevărați, adică ziditori, căci asta înseamnă maçon: zidar. Oamenii ăștia, poate numai unii dintre ei, vor să zidească lumea, s-o rezidească, întrucât, după ei, cam grăbit, Dumnezeu a făcut-o destul de bine, dar nu chiar foarte, foarte, foarte bine, absolut perfectă! Maçonii vor să facă și ei ceva, ca Dracu, din poveste cu albina și cu musca. Văzând albina făcută de Dumnezeu, Dracu a vrut neapărat să-l egaleze, poate chiar să-l depășească. Așa s-a născut musca, după unii, din încercarea nu a masonilor, nici a lui Scaraoțchi în persoană ci a drăcușorilor mai mici, poate a drăcoaicelor, care, înainte de a ajunge la schimbarea contemporană a sexului, de exemplu, și-au băgat musca nu știu unde, devenind rele de muscă. Boala asta atinge și bărbații. Când sunt răi de muscă, bărbații îl întrec și pe Dracu, colindă bulvardele cu sula scoasă, parcă și-au ieșit din minți!
A crede că o biată licoare, trecută prin sită și dârmon, de nu știu câte ori, a crede că un ”vaccin”, cum se zice, poate deveni centrul absolut al unei noi religii, al actualei ”religii vaccinale”, înseamnă a confunda albina cu musca, a confunda rahatul de muscă cu mierea de albină, confuzie banală în științele naturii dar și în moravurile și dogmele culturii, falsificatoarea, vrând, nevrând, a naturii, a lumii lui Dumnezeu!
De aceea, filosoful de care vorbeam, care a fost și poet, spune undeva că el nu strivește corola de minuni a lumii și nu ucide, cu mintea misterele (tainele) ce le întâlnește, în calea lui… Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns…, dar eu, adică el, el cu lumina lui, sporește a lumii taină, sporește misterele lumii, îmbogățind întunecata zare cu largi fiori, de sfânt mister, accentuând adică misterele (minus-cunoașterea) astfel încât, tot ce-i de neînțeles se schimbă în neînțelesuri și mai mari (mistere mai mari, accentuate, potențate).
De ce toate astea? N-o să credeți. Pur și simplu pentru că el iubește, pentru că el a iubit tot ce i-a trecut pe sub ochi, și ochi și flori și buze și morminte, și altele, fără să-i treacă prin gând să construiască muște, ca Dracu, ori să-și schimbe sexul – de ce nu? zic unii, ca Dracii de azi, de nu-și mai încap în piele, de câtă știință au învățat prin școlile ce le-au furat, de fapt mințile, le-a furat mintea, multă puțină câtă or fi avut, căci toți avem, la naștere, cam tot ce ne trebuie.
Filosoful de care vorbeam a trăit la Cluj, a fost profesor la Universitatea românească de acolo, unde nu s-a găsit un loc pentru el până nu i-au pus pile cucoana Veturia Goga, că așa-i la noi. Poți să fi și cu stea în frunte, spunea Iorga unui tânăr care n-a mai vrut să facă doctoratul cu el, la Paris, așlegândui-și alt profesor, un francez. Întoarce-te, te voi primi ca pe Fiul Rătăcitor, i-a spus Iorga. Vom mânca împreună Vițelul cel Gras, poate și pe Vițelul de Aur! Nu-i așa? Tânărului căruia îi spunea asta, era brăileanul Bazil Munteanu, a cărei corespondență i-a publicat-o Eleonora, văduva lui, care mie mi-a fost prietenă, în ultimii ei ani de viață. Cu acest Bazil Munteanu, prin anii treizeci, acum aproape un secol, Blaga aranjase traducerea în franceză a Spațiului Mioritic și a altor texte filosofice, inclusiv, bineînțeles, a celor privind variantele transcendenței sau topografia misterelor (iertați această tautologie, căci misterul prin definiție transcende, variantele transcendenței fiind variante ale misterului, ceea ce nu se vede prea bine, la prima ochire). Mulți, prin Cluj și nu numai, au ochit aceste variante, fără să le vadă prea bine însă. Nici măcar nu le-au putut număra corect lucru despre care mai spun câteva cuvinte, din fuga calului…
Nici măcar Constantin Noica, filosoful de la Păltiniș, boierul gândirii ce a încălzit mulți șerpișori, la sânul lui generos (Pleșu Liiceanu și alții, prin care Securitatea anilor 70-80 îl aproviziona cu cafea, tutun și altele) nu a observat, pe când Academia Română tocmai îl însărcinase cu concepția, redactarea și publicarea unei ANTOLOGII FILOSOFICE BLAGA, în franceză, germană, spaniolă, pe la începutul anilor 80. Ajuns la Paris, Madrid, Frankfurt, în vara lui 85, Noica a rămas lampă când a auzit un tânăr profesor, expulzat din toate școlile românești pentru incompatibilitate cu construcția comunismului (care se ocupa și el de Blaga, dar pe banii lui, fără însărcinare academică sau universitară) că CELE 26 DE VARIANTE ALE TRANSCENDENȚEI PUBLICATE ÎNCĂ DIN 1937, DE BLAGA, în vreo trei ediții SUNT DE FAPT NUMAI 25! VREME DE PESTE O JUMĂTATE DE SECOL, PE PLAN FILOSOFIC, MUSCA LUI DRACU, CUM SPUNEAM, A FOST CONFUNDATĂ CU ALBINA LUI DUMNEZEU, cifra 26 a fost confundată cu cifra 25. Asta înseamnă să confunzi sula cu prefectura S-a găsit tânărul respectiv, cu microscopul, cu lupa, cum a putut, să arate că Blaga și toți cititorii lui, cele trai mari catedre de Filosofie din București, Cluj, Iași, băgători de seamă peste băgători de zeamă, n-au observat încă eroarea – a cui o fi fost ea e mai puțin important. Când numărăm misterele lumii, când stabilim variantele transcendenței nu ne putem juca cu cifrele, ca la șeptică. Demonstrația lui Blaga era clară și evidentă pentru toți cei ce aveau, cât de cât, o idee despre evoluția și progresele înregistrate de diferitele științe (fizică, matematică, chimie, biologie, istorie și altele, căci acestea sunt misterele, problemele științelor, nu aiurelile tovarășilor profeți…) în cursul secolelor 18 și 19, pentru că, în prima jumătate a secolului XX a progresat mai mult tehnica, decât știința sau cunoașterea pură, pentru a spune astfel. Față de științe, tehnica este precum civilizația față de cultură!
Despre această cunoaștere sau Știință pură, ca și despre teologia sau religia, religiile (pure, nepure, cum au fost ele) atâtor secole și milenii, despre cunoașterea omenească a tuturor misterelor (adică a problemelor), către sfârșitul secolului al XIX-lea, când aproape se născuse cel ce avea să identifice variantele transcendenței și topografia misterelor), despre toate acestea și altele încă, un drac de rusoaică (ELENA PETROVNA BLAVATSKY) publicase două volume intitulate VOALUL LUI ISIS (parțial publicate și în română) voalul zeiței egiptene, amintite mai sus. Această rusoaică a ridicat de pe ochii încețoșați ai omenirii voalul de confuzii, erori, prejudecăți și altele, care vreme de milenii ne-a împiedicat și ne împiedică încă să vedem, să înțelegem ceea ce merită și trebuie să fie văzut și înțeles de către omenire.
Când Gustave le Bon crede că Vaccinarea este un fel de nouă religie, el confundă de fapt religia cu idolatria, ceea ce se constată ușor dar se explică mai greu. Personal, nu pot explica eroarea aceasta, și nici nu cred că merită să pierd timpul, să ardem gazul cu false probleme. Cercetători cinstiți din punct de vedere moral, cercetători competenți din punct de vedere științific au constatat de mult (de peste un secol) că nu există, n-a existat și nu poate exista un ”vaccin”, un leac minune pentru toată lumea. Culmea: pentru cei sănătoși… care, de fapt, ar fi bolnavi ce se ignoră. În cazul acesta nu este vorba de BOLNAVI IMAGINARI, ca la Molière. ”Vaccinarea” și alte astfel de pungășii ”medicale” ne arată că este vorba de Medicină imaginară, de medici imaginari, nu de bolnavi imaginari. Medicina trebuie vindecată, nu bolnavii inexistenți, și cu atât mai puțin oamenii sănătoși. ”Vaccinul”, licoarea oarecare, într-o oarecare stare de agregare (lichidă, solidă, gazoasă sau altfel), care să prevină orice boală, la rigoare, pentru orice om, de orice vârstă, sex, orice rasă, religie, orice ocupație, etc. este o imposibilitate, un fel de cameră de gazare pentru valurile mării, ca să le băgăm în mă-sa pe gheață, să priceapă și Pacificul, Atlanticul, mările, oceanele, munții că, de la Nuremberg citire am intrat în epoca, religia, idolatria, camerelor de gazare pentru valurile mărilor și oceanelor!. O mulțime de medici superficiali, paraleli cu medicina, cu cunoașterea, precum întreaga OMS, banditul de Rafila, politruc OMS și ministru potențialmente ucigaș (nu poate fi altfel) și alții, medici sau nemedici, vor neapărat să ne facă autiști, să ne troglodizeze, să ne facă dizabiliști, adică să ne ucidă la foc mic, în câțiva ani, de exemplu, făcându-se că vindecă oamenii sănătoși. După ucigașa ”vaccinare Covid-19” încă mai mor și vor muri oameni sănătoși tun, injectați cu forța de medici care ar trebuie pedepsiți, obligați să-și câștige viața în mod cinstit, nu prin banditismul pseudo-medical actual. Medicina oficială de azi este necesarmente criminală. Ea nu poate fi altfel, câtă vreme, ca în povestea cu drobul de sare, vrea să se ocupe de oamenii sănătoși, să-i ”vaccineze” adică, să-i infecteze cu dracu știe ce substanțe, ce microbi, ce muște, bacterii sau viruși s-or mai fi construit prin laboratoarele savanților ucigași din Ucraina și alte Ucraine – căci Talpa Iadului (adică americanii pe care-i maimuțăresc intelectuali neterminați) este astăzi peste tot.
Bietul Putin, reltihul epocii noastre, ultimul apărător al popoarelor de rasă albă, din Europe sau de oriunde, poate că nu-i la înălțimea situației, a complexității problemelor cu care se confruntă omenirea de azi. Putin ăsta, securist sau ce-o fi fost, n-a inventat muște, ca Dracu, nu vrea să schimbe sexul oamenilor, nu vrea să desființeze familia, nici popoarele, națiunile, nu vrea să ne fericească cu de-a sila, cum vor ”liberalii” Occidentului, ce ne obligă să ne vaccinăm neapărat, toți, absolut toți, pe cât posibil. Altfel cum să distrugă 9/10 din omenire, cum politicienii, guvernele de bandiți, medicii criminali și o mulțime de alți imbecili, buni de legat, vor neapărat.
Unii vor neapărat să ne mântuiască, fie în Raiul creștin, fie în Raiul musulman, fie în comunism, adică Raiul pe pământ, al lui Avraam și al urmașilor lui, Raiul sfinților tăiați împrejur (la puță, că nu vreau să zic chiar pulă, dar tot aia e). Asta e situația, indiferent că ne place sau nu ne place. Dumnezeu, sau în orice caz tovarășul zeu IEHOVA, în care nu credea Eminescu (știa el de ce!) a promis mântuirea celor ce s-au tăiat la puță, celor ce s-au tăiat împrejur. Asta-i e religie? Poate că da. Prefer să spun că nu știu. Nu pentru că nu știu ci pentru că știu ce-au pățit alții. Unii au fost arși pe rug, altora li s-a dat la cap, au fost internați la balamuc, Eminescu fiind probabil primul deținut politic de la Decebal încoace. Dacă musulmanii vor să ne mântuiască cu Raiul lor, în care, bineînțeles, curg râuri de lapte printre maluri de mămăligă, unde fiecare își găsește câte femei vrea, să le înșire pe sfânta pulă, tăiată împrejur, bineînțeles, să le înșire ca rufele pe frânghie și mărgelele pe ață. Asta să însemne mântuirea? Îmi vine în minte povestea cu taurul, pe islazul căruia comuniștii lui Ceaușescu repartizaseseră o capră stahanovistă, recent avansată vacă, pentru că dădea lapte cât o vacă. Vorba vine! Nu foarte dus la Biserică, fluierând chiar și în Sinagogă, taurul a rezolvat scurt problema. P-asta s-o fută partidul, că el a făcut-o vacă. Eu n-am pulă pentru capro-vacile partidului, ci numai pentru vacile făcute de Dumnezeu.
Noi oamenii, suntem oare mai proști ca taurii? Vine OMS-ul Rafila și alți bandiți să ne injecteze otrava lor? Să ne omoare copiii veniți întregi și sănătoși pe lume? Dacă Biserica binecuvântează vaccinul, prin vocea unui bandit de securisto-patriarh suntem în situația prevăzută de Eminescu : Cum nu vi tu Țepeș-Doamne, ca punând mâna pe ei/ Să-i împarți în două cete, în smintiți și în mișei / Și în două temniți large, cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la pușcărie și la Casa de Nebuni. Pușcăria ca pușcăria, e clar, n-ai cum s-o confunzi, Care este însă Casa de Niebuni: Sinagoga, Biserica, Moscheea, Școala, Universitatea, ministerele, guvernele, parlamentele… Care din toate acestea ar putea fi Casa de Nebuni, căreia ar trebui s-i dăm foc? Nu-i ușor de răspuns, mai ales că alții se joacă de-a chibritele, uniii schimbă pula pe pizdă, altele invers, schimbă pizda pe pulă. Care Ceată e mai nebună? Nu cumva secta ”vacciniștilor” s-a tăiat jos și s-a scrântit sus? La urma urmei, în climatul de neisprăveală bovină, nu românească, în care se complac milioanele de entuziaști purtători de botnițe (școală, universitate, biserică, moschee, sinagogă, guvern, pușcărie, casă de nebuni) cu cine să începi, cui să dai foc mai întâi, de unde atâtea chibrite să dai foc la toți. La așa situație complexă, în loc să căutăm a 26-a variantă a transcendenței sau misterelor, pe care vreme de peste 50 de ani, Academia, universitățile, Bisericile, moscheile, sinagogile, toți filosofii României mulțimea popilor pripici, și atâția alții, unii mai imbecili ca alții, nu strică să ne amintim vorba înțeleaptă a taurului: PE ĂȘTIA SĂ-I FUTĂ PARTIDUL COMUNIST! Eu N-AM PULĂ DE STRICAT NICI PE IMBECILI NICI PE CAPRE STAHANOVISTE!
le acordati prea multa importanta celor 98% vite sau satane, goyim.ilor,bestiilor.