Programare Predictivă în Filmul Contagion

Incorect Politic
Septembrie 23, 2019

Via IonCoja:

Vigilant Citizen: “Contagion”: How Disaster Movies “Educate” the Masses

Filmul „PERICOL NEVĂZUT”: Cum sunt „educate” masele cu filme apocaliptice

Filmele de la Hollywood sunt considerate în general ca o formă de divertisment dar de multe ori subiectele lor se subscriu unei agende aparte. „Filmele apocaliptice”, adică filmele despre sfârșitul lumii din cauza diferitelor crize mondiale, sunt în mod special mai interesante întrucât toate folosesc aceeași formulă de bază și glorifică aceleași entități. În acest articol, vom arunca o privire asupra filmului apocaliptic „Contagion” [În România a fost difuzat cu titlul „Contagion: Pericol nevăzut”– n.tr.] și asupra modului în care îi „învață” pe spectatori în cine să aibă încredere și în cine nu în timpul unei crize.

Foarte mulți oameni se uită la filme pentru a se deconecta. Ei bine, putem spune că nu este absolut nimic deconectant în filmul Contagion – Pericol Nevăzut. De fapt, singura diferență între filmele educaționale sponsorizate de stat și difuzate în școli și filmul Contagion este că în acest caz din urmă mai trebuie să și plătești ca să fii îndoctrinat și… să-l poți vedea pe Matt Damon. În timpul războiului rece, studenților li se prezentau scurte filme care îi instruiau cum „să se bage la cutie” în cazul unui atac nuclear. Contagion programează masele ca, în cazul unei crize, să aștepte legea marțială și să se înțepe cu prima seringă de vaccin care le iese în cale.

Având în distribuție megastar-uri hollywoodiene precum Matt Damon, Laurence Fishburne, Jude Law și Gwyneth Paltrow, Contagion este un film de buget mare dar totodată și un documentar care promovează organisme și agenții specifice la nivel național și internațional, încurajând în același timp anumite comportamente aparte din partea publicului. Subiectul filmului se bazează aparent pe marea sperietură H1N1 din 2009 și care a lăsat pe mulți cetățeni nelămuriți în privința riscului real al virusului. Într-adevăr, după luni de zile de știri terifiante încununate de o masivă campanie de vaccinare, o importantă parte a populației a concluzionat că ipohondria H1N1 a fost foarte exagerată și de aceea vaccinarea nu a fost necesară.

Acest sondaj din noiembrie 2009 arata ca 53% dintre canadieni credeau ca riscurile associate virusului H1N1 erau exagerate.

La începutul „crizei”, Organizația Mondială a Sănătății (OMS, organism al ONU) a fost extrem de criticată și chiar acuzată că sprijină Big Pharma să-și vândă vaccinurile. Centrul American pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (acronimul american – CDC) și-a șifonat și el credibilitatea după ce investigațiile au scos la lumină că agenția a indus populația în eroare în privința numărului real de cazuri de îmbolnăvire din cauza H1N1 (de exemplu, vedeți acest reportaj pe CBS News). Drept rezultat, aceste două organisme au trebuit să execute multe cascadorii de PR pentru a-și repara credibilitatea dar și pentru a speria populația și mai tare. Aici intervine în schemă filmul Contagion.

Regizat de Steven Soderbergh, Contagion a fost produs cu activa participare a CDC, OMS și alte organizații guvernamentale iar misiunea filmului este clară: să prezinte un scenariu apocaliptic hiper-realist cu scopul de a legitimiza campaniile de vaccinare promovate de aceste agenții și a discredita pe cei care le critică.

Nimic din film nu-ți dă de înțeles că este vorba de o ficțiune. Din contră, în filmul Contagion totul este făcut să pară cât mai realist, folosind locații și agenții guvernamentale reale, pentru a face povestea pe cât este posibil mai plauzibilă. Și mai terifiantă pentru mase. De altfel,  o spune și sloganul filmului: „Nimic nu se răspândește mai ușor decât frica” și, frate, cum mai încearcă ei s-o răspândească! Mesajul acestui film este: „Nimic nu este exagerat iar data viitoare când un virus răzbate în lume, ascultați-ne… sau veți muri.”

Funcția filmelor apocaliptice

Filmele apocaliptice sunt deseori ticsite de scene de acțiune palpitante, care ating acea latură de „ce ar fi fost, dacă…?” a lucrurilor. În timp ce unele sunt la limita fanteziei sau chiar trec de ea, altele, așa cum este Contagion, pun accentul pe realism și pe evenimente reale. De cele mai multe ori aceste filme reușesc să-și atingă scopul, spectatorii fiind împinși să se gândească că „asta mi s-ar putea întâmpla și mie”. Filmele apocaliptice exploatează teama lor latentă cauzată de evenimentele recente care au creat psihoză în masă, bătând monedă pe anxietatea și traumele pe care le-au cauzat, pentru a crea tensiune și teroare în rândul spectatorilor. Imediat apoi, în aceste filme este pusă pe tapet tema „din agendă”, fiind prezentată spectatorilor drept cea mai buna soluție (și unica!) pentru ca problemele să fie rezolvate. Anumite grupuri și agenții sunt prezentate ca fiind onorabile, îndatoritoare și de încredere în vremurile de criză, în timp ce oponenții lor sunt portretizați drept smintiți și chiar trădători. Povestea devine apoi un caz clasic și previzibil de programare mentală, etapele parcurse în rezolvarea problemelor din film devenind, în consecință, normale pentru public dacă ele ar avea loc și în viața reală.

În cartea sa Propagandes Silencieuses (Propagande Tăcute), jurnalistul și scriitorul Ignacio Ramonet descrie mesajul subliminal prezent în toate filmele apocaliptice:

„În toate cazurile,  dezastrul provoacă «o stare de urgență» care transferă toată puterea și controlul către autoritățile de stat: poliție, armată sau «echipa». Prezentate ca fiind ultima soluție, aceste instituții sunt singurele capabile să înfrunte pericolele, dezordinea și descompunerea care amenință societatea datorită cunoștințelor lor tehnice și structurale. (..) Ca și cum ar fi imposibil să prezinți publicului o calamitate care nu este rezolvată de autoritățile de stat și puterile guvernamentale.” -Ignacio Ramonet, Propagande Tăcute.

În contrast cu autoritățile atotimportante, masele sunt prezentate în mod inevitabil ca o turmă de idioți predispuși panicii și care trebuie ținuți în întuneric.

„O altă constantă a filmelor despre dezastre este infantilizarea civililor. Anvergura reală a catastrofei și pericolele care amenință masele sunt deseori ascunse de acestea. Masele sunt îndepărtate de la orice proces decizional, cu excepția managerilor și a experților tehnici (ingineri, arhitecți, antreprenori), care sunt uneori chemați să intervină în timpul crizei dar întotdeauna prin intermediul autorității statale.

Publicul este deseori distras prin divertisment fără sens și îndemnat să se supună fără comentarii unei elite «paterne și binevoitoare», care face totul (mergând până la propriul sacrificiu) pentru a-l proteja.

Aceste aspecte, împreuna cu altele, sunt dovada că filmele apocaliptice, dincolo de valoarea lor de divertisment, reprezintă și un «răspuns politic» în cazul unei crize. În spatele unui mod naiv de a relata o ficțiune, un mesaj mut este comunicat publicului: stapânii își doresc profund să vadă entități precum armata, poliția sau «oameni de nădejde» cum se implică în restaurarea și reconstruirea unei societăți aflate în criză, chiar dacă asta înseamnă sacrificarea parțială a democrației.” – Ibid.

Contagion respectă la sânge șablonul filmelor apocaliptice al lui Ramonet. Chiar de la început, organizații specifice sunt identificate drept „băieții pe care să-i cauți” și care primesc automat puterea de a acționa la scară masivă: FEMA, OMS, Crucea Roșie Americană și CDC.

Așadar, ce soluție propune Contagion în cazul apariției unei epidemii? Legea marțială și vaccinarea în masă. Ce se va întâmpla dacă o epidemie reală va apărea, într-adevăr? Legea marțială și vaccinarea în masă. Vor pune masele sub semnul întrebării asemenea răspunsuri drastice, care s-ar putea să fie necesare sau nu? Nu, pentru că sute de ore de conținut media le-au pregătit dinainte pentru o asemenea situație. Haideți să aruncăm o privire la elementele principale și la mesajele din Contagion.

Panica se răspândește mai repede decât virușii

Filmul începe prin a arăta cum câteva persoane bolnave, care se duc la treburile lor zilnice, pot contamina mii de alți oameni. Mesajul din introducerea filmului e simplu: un virus mortal se poate răspândi în toată lumea în câteva zile. Scenariul realist dar terifiant este o foarte eficientă modalitate de a agita masele și a crea tensiune și teamă. În aceste scene, camera se concentrează pentru câteva secunde în plus pe obiecte obișnuite dar care pot transmite viruși, așa cum sunt paharele de apă, suficient însă cât spectatorul să înțeleagă: „Măi, și eu am atins asemenea obiecte! Aș putea fi eu! Aaaah!”

Acest bărbat bolnav ar putea infecta tot autobuzul. Pentru a crește drama și factorul-panică, se adaugă numele orașului și populația

Atenție la paharele de sticlă care vă sunt oferite

Nici măcar îmbrățișarea unei mame nu mai este sigură

Mulți dintre cei infectați nu mai trăiesc foarte mult. Într-o serie de scene tulburătoare, unul dintre personajele principale, Mitch Emhoff (interpretat de Matt Damon), își vede soția și fiul dându-și viețile din cauza virusului. Spectatorii care urmăresc tragedia sunt ghidați să gândească: „Hei, ăsta e cel mai groaznic lucru care mi s-ar putea întâmpla! Aaah!”

Este realmente tulburător să o privești pe Beth Emhoff (Gwyneth Paltrow) murind din cauza infecței iar scena contribuie cu siguranță la crearea climatului de teamă.

Filmul a fost lansat la numai doi ani de la epidemia H1N1 și nebunia din media care a înconjurat-o, așa că teama este încă latentă în foarte multe persoane. Aceste scene din Contagion reactivează „frica de viruși” însămânțată deja în oameni… și mai adaugă peste. După câteva minute de scene de inducere a panicii, majoritatea spectatorilor vor spune „Doamne! Să facă cineva ceva cu acest virus! Omul ăsta și-a pierdut nevasta și copilul, este îngrozitor! Ooooh!” Imediat, eroii apar și ei și încep să se ocupe de treburi… și, întâmplător, sunt și implicați în realizarea acestui film.

Organizațiile care preiau problema

În Contagion, întregul guvern american se mută într-o „locație secretă” imediat ce virusul devine o amenințare, căutând „o modalitate de a lucra online”. În acest timp, organizații reale neguvernamentale specifice (ONG-uri) sunt identificate în film drept „eroii”, oamenii „la care poți apela” în caz de criză. Aceste organizații sunt promovate spectatorilor și primesc automat legitimitate și încredere. Cu toate acestea, cei care sunt avizați despre agenda elitei lumii privind Noua Ordine Mondială știu că aceste organizații sunt cunoscute pentru că promovează această agendă și tot ce vine la pachet cu ea. Pe scurt, filmul spune: „Dacă o asemenea criză va avea loc, guvernul dispare, democrația este suspendată iar ONG-urile vor prelua conducerea.”

Organizațiile indicate în film sunt:

Center for Disease Control (CDC) – Centrul pentru Controlul Maladiilor, care dintodeauna a promovat din greu campaniile de vaccinare.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), acuzată la declanșarea epidemiei H1N1 de răspândirea „panicii și a confuziei în locul informării prompte”. În film însă, OMS este un factor cu o contribuție importantă la rezolvarea problemei.

Federal Emergency Management Agency (FEMA) – Agenția Federală pentru Situații de Urgență (un fel de ISU de la noi) și Crucea Roșie Americană organizează civilii. Filmul le arată spectatorilor cum situațiile de urgență pot conduce rapid la instaurarea legii marțiale, permițând automat crearea de lagăre civile coordonate de FEMA – care cam avea nevoie de reclamă după uraganul Katrina.

Bineînțeles, armata americană (U.S. Army) este peste tot, din moment ce legea marțială este definită ca „impunerea regulamentelor militare de către autorități miltare, în regiunile în care s-a declarat starea de urgență”.

Așadar, la declanșarea unei „crize biologice”, guvernul american ales democratic se dizolvă iar organizații speciale (CDC, FEMA, OMS, U.S. Army) preiau controlul asupra tuturor aspectelor societății. Iar acest „control” se face într-un mod foarte aparte: legea marțială și lagăre civile.

Legea marțială

În filmul Contagion, virusul mortal este numit MEV-1 iar rezultatul social al răspândirii lui este zugrăvit într-un mod aparte. În primul rând populația – întotdeauna portretizată drept idioată, asemănătoare unei turme de vite și înclinată către violență – este scăpată de sub control. Masele ne sunt prezentate întotdeauna panicate, țipând, furând, bătându-se și scotocind. Asta duce la pierderea completă a ordinii sociale și la anarhie.

O gașcă de neciopliți scotocind prin farmacie după medicamente.

Oriunde se adună oameni obișnuiți, se întâmplă tot felul de prostii. Asta pentru a sublinia conceptul de „infantilizare” a maselor, care necesită să fie preluate sub aripa „părintească” a autorităților. Și stai să vezi cât de părintește preiau autoritățile controlul…

Armata americană impune legea marțială și instituie carantina în statul Minnesota, blocând traficul înspre și dinspre stat. Celor care încearcă să părăsească statul li se spune să se întoarcă și să meargă acasă.

Cetățenii sunt apoi direcționați către lagărele FEMA.

Acest stadion este transformat într-un lagăr FEMA.

Civilii (chiar și cei sănătoși) au drepturile anulate și sunt direcționați către lagărele FEMA, unde sunt hrăniți și cazați. În această scenă, lipsa „porțiilor de hrană individuale” necesare hrănirii întregii populații din lagăr cauzează o mică răscoală.

Conspiraționistul

Dacă anumite grupuri și organizații sunt identificate în film ca fiind „competente” și „de încredere”, altele primesc un calificativ complet diferit, așa cum este cazul mediei alternative. Personificată de bloggerul Alan Krumwiede (interpretat de Jude Law), media alternativă este prezentată ca o sursă îndoielnică de informații, axată pe senzaționalism și profit. Cu alte cuvinte, filmul induce ideea că informațiile care nu vin din surse „oficiale” sunt false și chiar posibil periculoase. Un mesaj nu tocmai în favoarea libertății de exprimare.

„Serul adevărului”, un blog administrat de Alan Krumwiede, seamană cu majoritatea website-urilor de „știri alternative” de pe internet. Aceasta categorie de informații, care nu vine din mass-media sau din surse guvernamentale, nu este pusă într-o lumină favorabilă.

Chiar de la început, Alan Krumwiede este zugrăvit drept un blogger cam viclean, cu o activitate îndoielnică din punct de vedere etic și care nu prea e respectat de comunitatea jurnalistică sau de cea științifică. Când încearcă să publice unul dintre reportajele sale într-un ziar numit The Chronicle, este refuzat din cauza lipsei dovezilor din spatele anchetei sale. Când ia legătura cu un om de știință în privința virusului, omul de știință îi dă replica bloggerului: „Blogging-ul nu înseamnă scris, înseamnă grafitti cu semne de punctuație”.

În ciuda lipsei de respect din partea indivizilor „competenți”, Alan Krumwiede are o largă audiență și se fălește pe blogul său cu „milioane de vizitatori unici în fiecare zi”. Pe acest blog, el pretinde că există un medicament pentru virusul MEV-1 și care se numește Forsythia dar care este blocat de autorități, cu scopul de a vinde vaccinuri. El își înseamnă cititorii să nu primească vaccinul dat de autorități.

Aparent guvernul nu tolerează o asemenea dizidență. Krumwiede este luat în vizor și pus sub urmărirea unui agent sub acoperire, pentru a-l putea aresta. Când Krumwiede descoperă acțiunea pusă la cale împotriva lui, agentul îi spune acestuia: „Alan, nu am avut încotro, ți-au văzut blog-ul”. Agenții guvernamentali apar în acel moment de peste tot și-l arestează pe Krumwiede pentru „subminarea securității, conspirație și, foarte probabil, crimă”.

Krumwiede este arestat pentru conținutul blogului său. „Contagion” lansează un puternic mesaj împotriva surselor „alternative” de informare: devierea de la „sursele oficiale” este periculoasă și împotriva legii.

Vom afla ulterior că Forsythia fusese o minciună și că Krumwiede câștigase 4,5 milioane dolari din promovarea ei către cititori. Șeful Homeland Security (un fel de Gardă Națională – n.tr.) vrea să-l arunce în închisoare pentru „mult, mult timp”. Cu toate acestea, din cauza popularității sale, Krumwiede este eliberat pe cauțiune pentru că, așa cum declară Șeful Gărzii Naționale: „Evident, mai sunt încă 12 milioane de indivizi la fel de nebuni ca tine”.

Personajul lui Alan Krumwiede și modul în care el este portretizat sunt interesante din câteva motive. În primul rând, el arată influența din ce în ce mai mare a blogurilor și a site-urilor web alternative asupra opiniei publice – un fenomen cu care elitele nu se împacă, ele dorind monopolul asupra informației. Prin prezentarea unui asemenea personaj ca fiind înșelător, corupt și chiar periculos pentru public, filmul justifică de ce asemenea scriitori trebuie ocoliți sau chiar arestați. Nimeni din film nu pare să fie deranjat că asta înseamnă violarea directă a prevederilor Primului Amendament al Constituției SUA.

În al doilea rând, când virusul H1N1 a început să se răspândească în 2009 și au fost organizate campanii de vaccinare în masă, foarte mulți cetățeni dar și personalități cu autoritate, inclusiv oficiali din domeniul sănătății publice, medici și specialiști, s-au declarat împotriva acestor campanii. Ei susțineau că vaccinul nu este necesar, că fusese insuficient testat și că avea efecte adverse. Prin asocierea figurii corupte a lui Alan Krumwiede cu „mișcarea anti-vaccin”, filmul îi discreditează pe toți cei care pun la îndoială necesitatea campaniilor de vaccinare în masă. Dacă un alt virus va apărea, spectatorii filmului Contagion ar putea fi înclinați să ignore aceste mișcări. Cu alte cuvinte, filmul spune: „Conspiraționiștii sunt niște mincinoși corupți și periculoși pentru siguranța populației și ar trebui arestați. Nu-i ascultați. Ei fac bani din promovarea medicamentelor false. Oricum, cei care fac și mai mulți bani din vaccinuri false sunt buni. Ascultați de autorități și vaccinați-vă… sau veți muri.”

Soluția finală

După luni de teroare și sute de milioane de morți, o soluție finală apare și salvează umanitatea: vaccinarea în masă.

Singura soluție pentru problema virusului? O campanie de vaccinare în masă

Cei care se vaccinează primesc privilegiul de a purta o brățară scanabilă. Asta le dă dreptul să meargă în locuri publice, așa cum sunt mall-urile, de exemplu.

Te vaccinezi – primești un cod de bare și poți să ieși la plimbare. Nu te vaccinezi – rămâi acasă… și mori.

Concluzie

Contagion o fi el prezentat ca o operă de ficțiune dar comunică niște mesaje importante și pe care autoritățile le vor acceptate din partea populației. În acest scop, filmul definește o problemă anume și care chiar s-a întâmplat în trecut, identifică agențiile care au dreptul să preia problema și propune singura soluție pentru rezolvarea ei. Iar soluția nu e deloc plăcută: dizolvarea guvernului, impunerea legii marțiale, crearea de lagăre civile, campanii de vaccinare forțată, anularea dreptului la liberă exprimare. Democrația și drepturile civile sunt rapid suspendate și suntem martorii creării unei societăți extrem de controlate și monitorizate (folosirea codurilor de bare).

Sunt oare filmele apocaliptice, așa cum este și Contagion, create numai pentru divertisment sau sunt, de asemenea, folosite pentru a învăța populația ce este acceptabil și ce nu în cazul unui dezastru? Ar participa Organizația Mondială a Sănătății (OMS) la crearea unui film doar de dragul distracției? Un amănunt interesant: Filmul a fost lansat pe DVD în același timp când OMS era acuzată că a exagerat rata deceselor cauzate de gripa aviară provocată de noul virus H5N1. OMS a permis apoi publicarea unui studiu controversat care descrie crearea unei versiuni mutante și foarte contagioase a virusului. Ar putea fi răspândită intenționat în rândurile populației o versiune „militară” a virusului? Stați, poate că nu ar trebui să punem asemenea întrebări. Nu am vrea să fim arestați pentru „subminarea securității, conspirație și, foarte probabil, crimă”.