Povestea lui “Colo” și eventualul lui proces

Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Iunie 9, 2020

În urma articolului despre Scandalul Colo în care un tînăr YouTuber român e acuzat de pedofilie și instigare la viol, au apărut câteva ecouri importante pentru chestiunea de fond.

În primul rând, un alt român pe YouTube a făcut un clip în care analizează rațional ce s-a întâmplat și râde de reacțiile absolut sărite de pe fix al unei “Simona Kerezstur” care, bineînțeles, s-a alăturat linșajului mediatic.

În al doilea rând, Maica Pelaghia ne-a trimis următorul text, care depășește ceea ce s-a întâmplat și comunică la un alt nivel de profunzime. Merită citit!

*

Povestea lui Colo și eventualul lui proces este mai veche decât pare la prima vedere. La vremea lor, într-o țară profund marcată de ipocrizia bisericească și pedofilia în sutană, Flaubert și Baudelaire au fost dați în judecată: primul pentru romanul său Madame Bovary, cel de al doilea pentru volumul de poezii inițiatice, Les Fleurs du Mal. Nu mai vorbesc despre Marchizul de Sade, de a sa Philosophie dans le budoir, etc. Ar fi prea greu pentru lenea intelectuală, ipocrizia și monumentalul nivel de jeg cultural al actualei societăți.

Pe de o parte cenzura este intolerabilă, pe de altă parte există limite ce nu ar trebui depășite. Vă rog să constatați, am pus verbul la condițional, nu la indicativ. Ar trebui este una și trebuie este alta!

Este sigur că epoca internetului ne-a prins nepregătiți pentru astfel de subtilități. Pe de altă parte, puștimea a luat-o razna. Oul abia clocit vrea să sară peste găina ce l-a ouat! Nu tot ce putem este permis. Tipa grasă și tatuată a reușit să fie dizgrațioasă, dezgustătoare, chiar monstruoasă, deși, la origine, a fost probabil, până la o anumită vârstă o fetiță frumușică, dacă nu un îngeraș de fetiță.
Colo, cu cinismul lui nu viril ci mai curând golănesc, deși are dreptate să se simtă insultat de această depravare feminină, nu reușește să atingă punctul decisiv, care depășește sexualitatea animală și urcă înspre IUBIRE, spre cu totul altceva. Femeile ce se împopoțonează astfel arată precum mobila putredă și învechită, proaspăt vopsită. Dincolo de orice considerente, problema se pune în termeni de ADEVĂR și MINCIUNĂ. Spoită excesiv, orice femeie riscă să fie confundată cu o prostituată. Bărbatul ce nu reușește să-și depășească propriul dezgust în fața unei astfel de edzip este și el un fel de ălup moartă. Cel ce ajunge la iubire depășește limitele sexualității atingând divinul, adică adevărul suprem accesibil celor mai buni dintre noi.

Vrând, nevrând, trăim într-o structură socială, o societate care are și ea drepturile ei, de exemplu să îi apere pe cei slabi. Vorbesc de societățile mai mult sau mai puțin normale. Din păcate, nu acesta este cazul lumii neo-marxiste, în care trăim. Nașul, în emisiunile lui, explică foarte jos și grosolan neo-marxismul, fără să depășească nivelul creștinilor neo-protestanți, la fel de sau și mai cretini decât toți ceilalți creștini. De fapt, neo-marxismul lui poate fi definit ca TALMUDISM, un fel de comunism la puterea a treia! NINEL, acum o sută de ani, confunda comunismul cu puterea sovietelor și electrificarea țării… Din această cauză, în ciuda celor câteva zeci de milioane de morți, din fosta Uniune Sovietică, s-a ales praful de comunismul lui. Abia astăzi, grație informaticii, grație mult mai profundei și răsturnatei (!) situații a raportului OM-MAȘINĂ sau OM-UNEALTĂ, putem înțelege că DRACUL este mai negru decât a crezut patriarhul Avraam, omul intrat în istoria celor trei monoteisme prin PENISUL lui, pe care și l-ar fi tăiat singur împrejur. Potrivit unei alte surse, un foarte inspirat scorpion i-ar fi aranjat scârbavnicul mădular. Nici Avraam, nici Colo, nici fetele sau femeile reduse la sexul animalic nu au intrat cu adevărat în regnul omenesc, dar nu au rămas nici în limitele regnului animal. De aceea, Avraam și toate elelup moarte de după el, ca și femeile spoite precum magaziile văruite, pentru că nu au ajuns la Iubire, calea ce mai scurtă către un anumit adevăr, nu au ajuns la nimic. Altfel spus, cât o fi fost el de norocos, ca hoț de vite, Avraam n-a rămas nici măcar atât. Despre cele trei monoteisme plecate din alup lui nu putem spune, aici, decât că se va alege praful. De ce? Pentru că, deși izvor de sămânță și de hoție, uneori misterioasă, alup lui nu a fost și izvor de adevăr, de divin, de omenie, în sensul deplin al cuvântului. Colo și eventualii lui simpatizanți trebuie să înțeleagă natura omenească: fără adevăr, omul rămâne o ălup, una de animal. Pentru a ajunge într-o zi la adevăr, ălup are nevoie de ădzip; altfel spus, bărbatul are nevoie de femeie, iar femeia are nevoie de bărbat. Dacă relația celor doi rămâne la nivel sex, cei doi cad în monstruozitate, rămânând de văzut dacă eventualii lor descendenți, foarte probabil autiști vaccinați, astăzi, vor putea merge mai departe.

De acord, VIAȚA ESTE O CALE, anume CALEA CĂTRE ADEVĂR, dar nu automat, căci DUMNEZEU DĂ LA TOȚI, DAR NU BAGĂ NIMĂNUI ÎN TRAISTĂ!

Evident, adevărul pune problema cenzurii, a lucrurilor ce ne sunt ascunse. Fiecare om întreg, bărbat sau femeie, are datoria imprescriptibilă să identifice bandiții, cenzorii ce falsifică realitatea, să demaște și să înlăture minciunile de orice fel, să pună și să repună în onoare Adevărul. Orice Adevăr!

Uite, de exemplu, pe colțul naționalist se vorbește de o LISTĂ A CĂRȚILOR INTERZISE din România anului 1946, luna Iunie, dată la care în jur de trei mii de titluri de cărți și de autori ne erau interzise! De cine? Căutați, și veți găsi. Totul se merită și se plătește prin căutare, prin muncă, adică viață. Adevărata bărbăție nu stă nici în alup, nici în ădzip ci în ADEVĂR, iar acesta se plătește prin muncă, viață, căutare. În acest sens, Flaubert, Baudelaire și ceilalți aveau dreptate, în vreme ce Biserica romano-catolică, ce i-a dat în judecată, nu a depășit nivelul de ălup moartă, al profetului Avraam, nici pe acela de ădzip obraznică, al prostituatelor dintr-o falsă istorie sub-umanească. Simpla răsfoire a LISTEI DE CĂRȚI INTERZISE este dătătoare de idei adevărate, de bărbăție.

Altfel, tinere Colo, oricât te-ai crede astăzi de bărbat, de fapt nu ești decât o ălup, care vei muri, căci toate elelup mor, mai devreme sau mai târziu. Doar ADEVĂRUL ESTE VEȘNIC, DIN CARE CAUZĂ SE ȘI CONFUNDĂ CU DUMNEZEU. NU EXISTĂ DUMNEZEU FĂRĂ ADEVĂR! NU EXISTĂ ADEVĂR FĂRĂ DUMNEZEU!

Maica Pelaghia