Mihai Șerban
Incorect Politic
Noiembrie 28, 2018

Plimbare pe Buza Prăpastiei

E lesne de înțeles de ce poporul român nu este lăsat să priceapă că cei care au făurit U.E. sunt urmașii celor care au frământat toate războaiele din sec. al-XVII încoace, creând și finanțând toate conflictele religioase, decapitarea regilor, așa zisele revoluții,  primul genocid din Europa [1], mai apoi sclavagismul, comerțul triunghiular, împărțirea Europei și, în mod firesc, crizele financiare.

Odată cu căderea programată a U.R.S.S.-ului și unificarea centrului de comandă în Occident, nemaiavând nevoie să instrumentalizeze mirajul democratic și cel economic – cele „30 glorioase” [2] – drept antiteză regimului sovietic, aristocrația financiară transfrontalieră, cosmopoliții, paraziții națiunilor au inițiat treptat deconstrucția și anihilarea tuturor iluziilor din perioada războiului rece, înlocuindu-le cu regimul politic și ideologic unic, globalismul.

„Occidentul este dominat de o singură forță și un singur partid pro-globalizare. Suprastructurile comerciale, politice, economice și mass media s-au format în timpul războiului rece, punctul comun al acestor structuri este întinderea lor transfrontalieră. Odată cu prăbușirea comunismului acestea au ajuns să conducă lumea.

Astfel, țările din Vest au ajuns într-o poziție dominantă, găsindu-se totuși și într-o poziție subordonată pe măsură ce-și pierd suveranitatea gradual în favoarea a ceea ce eu numesc o supra-societate. Asta în ciuda faptului că suveranitatea statelor era parte integrantă a pluralismului și deci a democrației la scară globală. Supra-puterea de azi suprimă suveranitatea statelor.” (Aleksander Zinoviev, Le Figaro, 1999)

Sinteza celor două Războaie Mondial s-a dezvăluit în cele din urmă prin prăbușirea integrală a Occidentului. Astăzi, actul final al acestei teribile drame putând fi observat cu ochiul liber, în timp ce Vestul, în lipsă de Suflare, cere sinuciderea „integrată”… cu mâna întinsă spre Est! Jaful democratic care, în fapt, se traduce prin anihilarea dreptului pământesc și a voinței fiecărui popor de a dispune viitorul propriu, a pregătit treptat terenul predării suveranităților naționale în custodia marelui capital, sindicatul crimei. Am ales cuvântul „predare” să descriu cu eleganță o situație care, dacă ținem cont de realități, aduce mai degrabă a prostituție generalizată: cum numești o masă de oameni amanetați de bună voie la termen de cinci ani și puși să producă liniște în timp ce sunt violați de străini?

Constituția Europeană, în ciuda terorismului mental exercitat de mass media (fundația tiraniei actuale), nu a primit niciodată acceptul popoarelor, aceasta fiind respinsă prin referendum de țări precum Franța, Olanda, Danemarca, Suedia, Irlanda etc. Prin urmare, oricât de ciudat ar părea, mai cu seamă unui român captiv în vălul dezinformării iudaice, construcția europeană a fost impusă cu forța și este rezultatul unui proces de trădare politică fără precedent!

Pe lîngă șantajul financiar (datoriile suverane conectate subit și deloc întâmplător la criza din 2007) și instrumentalizarea mediatică a terorismului subvenționat, impunerea U.E. a fost disimulată prin justificarea unui trecut istoric rearanjat constant pentru a facilita condiționarea maselor.

La întrebarea „de ce renunțați fără luptă la pământul vostru în favoarea africanilor?”, occidentalul de rând îți va răspunde că civilizația din care face parte este vinovată pentru etapa colonială, sclavagistă și pentru H(?)olocaust?!

Așadar, urmașii celor care au orchestrat și finanțat „revoluțiile” din Anglia, Franța, Rusia, dar și primul și Al-doilea Război Mondial, infiltrând guvernele și biserica (Vatican 2), au putut influența toate departamentele de  formatare și control a creierului colectiv și a consimțământului generalizat – mai ales prin televizor (jidanul electric), manualele școlare (jidanul pedagogic) și Codul Penal (jidanul de pază) – reușind astfel să implanteze în mintea occidentalilor, minciuna conform căreia toate tragediile umanității au rezultat din vina lor și, mai ales, din vina naționalismelor europene.

Morala povestii, dacă primarul din „Satul lui Cremene” adună averi incomensurabile prin minciună, manipulare, înșelăciune, furt și crimă, contrar aparențelor, primarul este victima, fiindcă sătenii își iubesc așezarea, biserica, pământul și gospodăria lor?! Logic… pentru debili!

Dincolo de operațiunile de disimulare a acțiunilor directe,  s-a reușit  reformarea memoriei, ajungându-se în situația ridicolă în care toate faptele istorice de apărare și rezistență a civilizațiilor creștine împotriva infiltrărilor interne și năvălirilor externe, au fost recalificate drept crime împotriva umanității!

Ocultarea trecutului, posibil numai prin deculturalizarea de masă; capitalizarea indivizilor, posibilă numai prin generalizarea ateismului și, în sfârșit, reeducarea maselor, posibilă numai prin totalitarismul ideologic și social impus de tandemul mediatico-politic, i-a adus pe vestici în situația de a înghiții pastila uitării (iertării) fără să mai arate stări de opoziție. Dovada incontestabilă că, de fapt, democrația „reprezentativă” este „opium pentru popor”, tranchilizantul de bază în penitenciarul-Spital european.

Patologia occidentală a ajuns atât de profundă și perversă încât în fiecare an, în zilele de comemorare a bombardamentelor din Dresda (1945), se organizează proteste în care mii de „oameni” ies în stradă fluturând banderole inscripționate: „Bomber Harris do it again” (Bombardează Harris fă-o din nou), „Alles gute kompt von oben” (Tot ce-i bun vine de sus), „Tanks bomber Harris” (Mulțumesc Harris pentru bombardamente).

Probabil că unii o să spună că, nu există pădure fără uscături. Așa este! Însă problema este mult mai îngrijorătoare decât pare la prima vedere. Aceste „manifestări” publice în care se agită lozinci antinaționale, în care este profanată memoria victimelor și în care se fac apeluri deschise la ură și genocid împotriva poporului german, într-un morbid paralelism presărat cu parade pornografico-pedofile și rugăciuni de stradă orientate spre Kaaba (Mecca), nu numai că sunt autorizate de autorități, protejate de poliție, promovate de mass media, dar sunt păstrate sub tăcere de majoritatea silențioasă, cei vizați de amenințările unor societăți care se auto-definesc din ce în ce mai corecte și tolerante, însă tot mai dușmănoase și restrictive împotriva populațiilor autohtone.

Prinși în ghearele dezinformării mass media, unealtă malefică, străină de neam și, prin urmare, în contradicție radicală cu interesul național, românii nu realizează că prin așa zisa „integrare”, urmând o dinamică viciată, dar firească, a comunității în drepturi și obligații, devin părtași la deznodământ. In definitiv, volens, nolens sunt obligați să asimileze și ei aceste „culpe” istorice livrate la pachet cu directivele europene și împrumuturile la F.M.I.. Neînțelegând că la baza capitalismului și, prin extensie, în spatele prădătorului globalism neo-liberal se disimulează războiul silențios împotriva civilizației creștine.

Prin asociere noastră cu Occidentul învins!, pe deplin învins!, pe nota de plată se va afla însuși ortodoxismul, negarea originii, ieșirea din structura vitală și îndepărtarea de la cele dumnezeiești pentru poporul român.

Nu întâmplător simbolul și materia de rezistență a nucleului format din grupul Vișegrád+4 s-a consolidat în jurul apartenenței și apărării valorilor creștine.

Cu atât mai puțin întâmplător este faptul că România este totalmente izolată mediatic de luptele incredibile duse de vecinele ei împotriva marxismului social și politic impus de U.E.

Prin așa zisa „integrare”, pe lîngă distrugerea întregului țesut de independentă economică, românii și-au dezintegrat treptat și structura axiologică, ajungând o masă anonimă fără orizont în căutare permanentă de stăpâni.

Fără să aibă nici o legătură cu involuțiile și rătăcirile Apusului, prin asociere românii vor trebui să participe la răscumpărarea tuturor făcăturilor istorice prin acceptarea implicită a vinovățiilor și a pedepselor impuse occidentalilor, știind că „pardonul” se va traduce prin acceptarea sfârșitului național, a suveranității populare (fază pe care o trăim de la revoluție), dar și prin impunerea tezelor subversive care au distrus Vestul precum: antirasismul, multiculturalismul, metisajul (genocidul disimulat al rasei albe), antisemitismul ca unealtă de șantaj permanent, Shoah ca nouă religie obligatorie de stat, societatea fără „gen” cu LGBT-ul în poziția judecătorului dominant și, bine-înțeles, dezcreștinarea coloniei ortodoxe. Mai pe românește, pactul deplin cu iuda!  Efectele acestor devieri periculoase se resimt deja și în România.

„Centrele universitare (în special cele ardelenești, Timișoara și Cluj) sunt tot mai cosmopolite. Noaptea se vede cel mai clar, atunci ies la „distracție” o grămadă de vinituri ce beau în cluburi, fac coadă la șaormărie, vomează pe trotuare și vorbesc tare, pe limbi străine.  Unii rămân aici, se căsătoresc cu românce, în fața școlilor mai vezi câte o negresă cu un copil mulatru, sau o româncă cu un copil mulatru. Acu zece ani nu erau, azi vedem câte una, în câțiva ani câte vor fi? Tinerii din Timișoara și Cluj-Napoca se bucură să vadă negri pe străzi, în autobuze, prin baruri și malluri… Au ajuns atât de îndoctrinați cu ura de sine și de neam încât li se pare un lucru extraordinar, vor să fie cât mai mulți! De la catedrele facultăților de litere, sociologie, psihologie, se predă toleranța subversivă, ateismul și această ură de neam. România devine pentru hipsteri principalul subiect de glume, ironie și batjocură. Criza actuală este cea mai gravă criză din istoria României. Problema în perioada interbelică era externă fibrei românului, cu excepția câtorva politicieni trădători vânduți, astăzi problema este internă românului, o maladie a sufletului, o  întunecare a minții și o împietrire a inimii. Dumnezeu cu mila!” – Sterie Ciumetti (Dialog cu studenții, 2018)

Și atunci vine întrebarea care deranjează, disimulată de intelectualii vânduți, ocolită din prostie și lașitate de ce a mai rămas în rândurile naționaliste, care și ei, deloc întâmplător, respectând terminologiile dușmanului (Legea Vexler),  s-au  reformat în „patrioți” români: de ce se plâng românii de situația actuală, de neajunsuri, de rătăcirea și risipirea ființei naționale când aceștia, de fapt, prin calea pe care o urmează se dezic de destinul propriu, se neagă pe sine, se urăsc, fug din calea firescului?

De ce se plâng românii de sărăcie, corupție și trădarea unui regim politic de ocupație când ei înșiși, aleșii Sfântului Apostol Andrei, au sărăcit credința strămoșească, au corupt esența învățămintelor ortodoxe și trădează jertfele martirilor? Cui sunt adresate rugăciunile unui popor care tânjește amețitor după resturile „civilizației” celor Treizeci de arginți, cine să le audă – Edmond de Rothschild,  J.C Juncker, Aurel Vainer sau YHWH?

În 1996, în cadrul unui interviu organizat de academicianul Sorin Dumitrescu, părintele Iustin Pârvu, Dumnezeu să-l odihnească, dăruind o Suflare de gândire vie, biruitoare, plină de dragoste și îndrumătoare spunea că, „Izbăvirea acestui neam greu încercat stă în coalizarea forțelor ortodoxe și, mai în general, a creștinații răsăritene”, adăugând „Integrarea României în NATO și U.E., o să provoace suferința și haosul permanent pentru că, ne vom împrăștia și risipi pe cărările uitării…”.

Tragedia a făcut ca vorba înțeleptului să cadă în urechea surzilor! Adevărul este că ne-am întors privirea de la Iisus Hristos și ne-am închinat prostește în fața Vițelului de aur, nici un om sănătos nu poate contesta acest lucru. Ultima mostră de indiferență am primit-o la referendumul pentru familie, chiar dacă groparii României s-au grăbit să-i felicite pe ultimii români în viață pentru rezultat… Dacă încă ne mai considerăm creștini adevărați, atunci suntem în rătăcire, ne merităm soarta și încă e blândă cu noi, deocamdată… Dar dacă ne-am reîntrupat în iubitori de idoli, ceea ce pare mai aproape de realitate, atunci coșmarul se află pe sfârșite, o să dispară și România!

Mihai Șerban, autorul lucrării: “Manifest. Cartea Neagră a României”

 

[1] Serie criminală inaugurată în Vandeea (Franța) unde, în urma unor legi din toamna anului 1793, la doar 4 ani de la „revoluția” iudeo-masonică, guvernul de ocupație a recurs „legal“ la exterminarea a peste 500.000 de creștini, deoarece nu înțelegeau să se supună tiraniei ateiste instituită de „Revoluția Franceză“ care, de astfel, a fost actul născător și fundația tuturor totalitarismelor care au urmat în lume: bolșevismul, comunismul, capitalismul, maoismul… etc.

 

[2] Intervalul celor „30 glorioase” (1945-1973), au reprezentat în Europa o perioadă de mare belșug material, în care societățile occidentale au fost adormite de un fals sentiment de stabilitate economică după al-doilea război mondial. Fenomenul celor „30 glorioase“ a fost un proiect al cartelurilor bancare, care trebuia neapărat să estompeze decalajul dintre S.U.A. și Europa care „suferea“ încă de un deficit al societății de consum, al divertismentului îndobitocitor, al deculturalizării de masă și, mai ales, a ateismului. Creditul ascuns acordat populației fără nici un fel de contract semnat a fost calculat să se transforme într-o bulă financiară, care avea să falimenteze Occidentul în etapa următoare, ceea ce înseamnă că după cele „30 glorioase“ a venit și timpul celor „30 belicoase“. Această epocă de anestezie generalizată a fost, bineînțeles, conjugată cu tot soiul de așa-zise mișcări subversive de „eliberare” a vechilor mentalități (și noi care credeam că pe vremea aceea trăiam sub dictatură): într-o singură generație, se reușise anularea tuturor valorilor morale și eradicarea aproape totală a Creștinismului pe niște fonduri muzicale „bestiale“. Fenomenul tranchilizant, cunoscut din Antichitate sub lozinca „Panem et circenses“, a permis lupului să intre la oi pe neobservate. Perioada celor „30 glorioase“ a dat naștere ateismului de masă și a eliberat fluviul încins al imoralității în care s-a scufundat mai târziu tot Occidentul. Acest lucru a agravat atât de mult starea pacienților încât n-au mai fost capabili să observe că vrăjmașii unelteau de zori împotriva lor.