Incorect Politic
August 18, 2022

Planul secret pentru „al doilea Israel” în Ucraina

Via Justițiarul:

„Times of Israel”, un ziar israelian independent, care include în personalul său un număr de foşti reporteri de la cotidianul israelian Ha’aretz, a publicat în martie 2014 o poveste fascinantă, dar în mare măsură trecută cu vederea, Articolul, care a fost scris de corespondenţii ziarului Hirsh Ostropoler şi I.Z. Grosser-Spass (rus, respectiv ucrainean), citează un raport secret furnizat de guvernul israelian.

Raportul citat, întocmit de un grup select de cercetători ai istoriei evreieşti ce provin din mediul academic şi din alte centre de cercetare, a concluzionat că evreii europeni sunt de fapt descendenţi din khazari, un grup mongolo-tătar războinic care a guvernat Ucraina şi sudul Rusiei și care s-a convertit în masă la iudaism în secolul al VIII-lea d.Hr.

Sioniştii au susţinut mult timp că teritoriul revendicat de Israel constituie un drept biblic, din naştere, al poporului evreu, care a fost forţat să-și abandoneze pământurile și să constituie o așa-numită „diaspora”, după cucerirea repetată de către diferite imperii. Dovada că evreii ashkenazi (evreii din diaspora), care constituie majoritatea populaţiei evreieşti israeliene, nu au nicio legătură istorică cu Palestina, ar pune sub semnul întrebării întreaga premisă a Israelului ca patrie istorică „de 5000 de ani” a poporului evreu.

Jurnaliştii israelieni au semnalat că orice discuție referitoare la khazari şi Israelul modern a fost întotdeauna întâmpinată cu dispreţ de liderii israelieni. În acest sens ei îl citează pe premierul israelian Golda Meir care a afirmat la un moment dat: „Khazar, schmazar. Nu există oameni khazari. Nu am cunoscut niciun khazar. În Kiev. Sau Milwaukee. Arătați-mi-i pe aceşti khazari despre care vorbiţi”.

Studiile ADN-ului dovedesc însă că o populaţie khazară, care a migrat din Europa, în prezent pretinde că are rădăcini străvechi în Palestina – ceea ce în mare măsură arată că pretenţiile sioniste din regiune sunt nefondate.

Evidenţierea faptului că evreii din Europa de Est şi Centrală nu au niciun drept istoric asupra Palestinei a dus la un val de acțiuni în Israel şi în străinătate. Knesset-ul a votat un proiect de lege care legalizează Israelul ca „stat naţional” evreu.

Prim-ministrul israelian Beniamin Netanyahu, care a citit raportul secret despre khazari, a declarat că „Israelul este statul naţional evreu, pentru poporul evreu”.

Dat fiind pretenţiile ashkenazilor în ceea ce privește Israelul, în cel mai bun caz Netanyahu, partidul său Likud şi aliaţii săi din partidul evreilor ortodocşi şi West Bank nu au altă opţiune decât să-şi extindă agresiv revendicările dincolo de teritoriul actual al Israelului, în Cisiordania, la care naţionaliştii se referă ca fiind Iudeea şi Samaria.

Cu toate acestea, unii israelieni şi evrei din străinătate nu sunt dispuși să riște. Unul dintre principalele motive pentru care magnatul miliardar evreu Ihor (Igor) Kolomoisky, guvernatorul provinciei Dnipropetrovsk din Ucraina, şi cetăţean al Ucrainei, Israelului şi al Ciprului, cheltuie zeci de milioane de dolari pentru recrutarea naţionaliştilor ucraineni de dreapta şi a neo-naziștilor din alte părţi ale Europei pentru a lupta împotriva majorităţii ruseşti din regiunea Donbass din estul Ucrainei, este acela că există temeri că planurile de a transforma Ucraina într-un „al doilea Israel” vor fi zădărnicite. În același timp, recrutarea neo-naziștilor și folosirea lor ca și carne de tun împotriva rușilor, îi scutesc pe evrei de încă o grijă.

Magnatul miliardar evreu Ihor Kolomoisky

Măsurile Rusiei de protecţie a provinciei Donbass, precum şi încorporarea prin referendum a Crimeei, teritoriu vizat de naţionaliştii evrei khazari, ameninţă planurile de transformare a Ucrainei într-o a doua patrie pentru evreii ashkenazi, care își dau seama că dominația Israelului este slabă și neîntemeiată.

Povestea explozivă din Times of Israel despre rădăcinile khazare ale ashkenazilor a scos la iveală, de asemenea, faptul că Israelul, ştiind că un stat palestinian este inevitabil având în vedere presiunea din ce în ce mai mare exercitată de Europa, se pregăteşte să reinstaleze coloniştii ashkenazi din Cisiordania în Ucraina. Cercetările avansate ale Israelului în domeniul geneticii au condus la stabilirea unei linii directe de ADN între ashkenazii din Israel şi khazarii care s-au dispersat în Europa de Est şi Centrala după ce Rusia a cucerit Imperiul Khazar în secolul al XI-lea.

Israelienii şi aliaţii lor sionişti din întreaga lume i-au acuzat întotdeauna pe cei care susţin existența legăturii genetice khazari-ashkenazi de un antisemitism profund înrădăcinat. Cu toate acestea, cercetarea genetică inclusă în raportul secret israelian confirmă ceea ce istoricul israelian Shlomo Sand a dezvăluit în cartea sa Invenţia poporului evreu. Conceptul liniei de sânge khazariene a fost întâi abordat de istoricul maghiar Arthur Koestler în 1976, în lucrarea Al treisprezecelea trib.

Reporterii de la Times of Israel au citat un asistent anonim al lui Netanyahu care a dezvăluit planurile pentru emigrarea israeliană în Ucraina: „Am crezut mai întâi că admiterea faptului că suntem cu adevărat khazari era o modalitate de a răspunde la insistenţele [preşedintelui palestinian Mahmoud] Abbas că niciun evreu nu poate rămâne într-un stat palestinian. Poate că ne-am agăţat de un pai. Dar când a refuzat să accepte asta, ne-a forţat să ne gândim la soluţii mai creative. Invitaţia ucraineană pentru reîntoarcerea evreilor a fost o binecuvântare. Relocarea tuturor coloniilor din Israel într-un timp scurt ar fi dificilă din motive de logistică şi economice. Cu siguranţă nu vrem repetarea a ceea ce a însemnat expulzarea coloniilor din Gaza, Hitnatkut.”

Ostropoler şi Grosser-Spass au citat, de asemenea, o sursă anonimă din serviciile secrete israeliene care a spus: „Nu este vorba ca toţi evreii ashkenazi să se întoarcă înapoi în Ucraina. Evident că aceasta nu este practic. Presa, ca de obicei, exagerează şi devine senzaţionalistă; de aceea avem nevoie de cenzură militară”.

Planul evreilor israelieni şi ucraineni este de a reaşeza ashkenazii din Cisiordania în republica autonomă rusă Crimeea, după ce vor obține o eventuală retrocedare a peninsulei către Ucraina. Planurile finale ale sioniştilor ucraineni, precum Ihor Kolomoisky, plus cele ale aliaţilor americani ca secretarul de stat adjunct pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice, Victoria Nuland şi ambasadorul SUA în Ucraina, Geoffrey Pyatt, este de a stabili în Crimeea o regiune autonomă evreiască şi de a reda peninsulei numele original kazarian, Chazerai. Deşi tătarii care trăiesc în Crimeea şi în alte părţi sunt în mare parte musulmani, planurile de a crea o naţiune khazară în Ucraina vor implica probabil şi prozelitismul global al israelienilor şi ucrainenilor care sunt decişi să restaureze Khazaria ca o alternativă la Israel.

Miliardarul evreu Ihor (Igor Valerivoici) Kolomoisky (dreapta),  cetăţean al Ucrainei, Israelului şi Ciprului. Kolomoiski a condus oComunitatea evreiască ucraineană din anul 2008, iar din 2010 conduce Consiliul European al Comunităților Evreiești. Acesta l-a sprijinit pe actorul de comedie Volodimir Zelenski, evreu și el, să ajungă președintele Ucrainei.

Eforturile actuale de prozelitism evreiesc în rândul metişilor catolici „cripto-evrei” din Mexic; creştinilor, hinduşilor şi budiștilor în India; ruşilor ortodocşi şi budiştilor în Birobidzhan, Siberia; musulmanilor în Pakistan şi Afganistan; creştinilor, musulmanilor şi animiştilor în Uganda, Ghana, Mali, Nigeria, Zimbabwe, Mozambic şi Malawi; şi printre grupurile mici ale pretinșilor descendenţi evrei din China, São Tomé şi Príncipe, Tahiti, Surinam, Vietnam, Brazilia şi Peru indică un plan israelian care intenţionează să crească numărul de evrei în scopul aşezării într-o serie de locaţii în afara zonei ocupate ilegal din Cisiordania şi Înălțimile Golan. Pe lângă Ucraina, nordul Irakului, Libia de est, Alexandria în Egipt, părţi din Turcia, Patagonia din Argentina şi Uganda sunt considerate toate ca potenţiale aşezări evreieşti pentru a completa sau înlocui Cisiordania. Aşa-numitul „trib pierdut al Israelului”, din statele Bnei Menashe din Mizoram şi Manipur din nord-estul Indiei, este privit de mulţi indieni nu ca fiind evrei adevărați ci ca migranţi economici disperaţi, care caută o viaţă mai bună în Israel. Atât de disperaţi sunt expansioniştii israelieni de a-şi spori numărul, încât prin intermediul unor studii dubioase asupra ADN-ului evreiesc au încercat să clasifice sârbii din estul Germaniei, oamenii din Bantu Lemba din Zimbabwe, Malawi şi Mozambic şi anumite grupuri de italieni sudici, armeni şi greci ca fiind „triburi pierdute” ale lui Israel, pentru a creşte numărul de iudaici şi în consecință pretenţiile geografice.

În Ucraina, aşa-numitul „al doilea Israel”, Ihor Kolomoisky şi Kiev au înrolat un număr de membri ai forţelor de apărare din Israel în batalioanele lor de voluntari, inclusiv Batalionul Azov. Una dintre unităţile israeliene este cunoscută sub numele de „Căştile albastre ale Maidanului” şi este comandată de un israelian care foloseşte pseudonimul „Delta”. Dacă Israelul nu ar avea propriul său interes în extinderea influenţei sale în Ucraina, ar putea împiedica cu uşurinţă ca aceste unităţi să meargă acolo.

Există, de asemenea, în Cisiordania colonişti evrei sefarzi, care provin din evreii „marranos” din Spania, cei care au fost expulzaţi din Peninsula Iberică în timpul inchiziţiilor spaniole și portugheze din secolul XV, şi care nu au legături cu ashkenazii sau Khazaria. Recent, într-o mişcare asemănătoare cu invitaţia Ucrainei adresată ashkenazilor din Cisiordania de a se stabili în Ucraina, Spania şi Portugalia au adoptat o legislaţie care permite oricărui evreu sefard din orice parte a lumi, care își poate dovedi descendenta din marranos expulzaţi în timpul Inchiziţiei, să obţină cetăţenia în cele două ţări.

Unii vorbitori de limba rusă din Donbass nu au încredere în intenţiile pro-israelite ale guvernului de la Kiev. În mod ciudat, Kolomoisky a recrutat o serie de neo-naziști din vestul Ucrainei şi din Europa pentru a lupta în batalioanele sale, ale căror organizaţii de dreapta au subscris întotdeauna ideii de „luptă regală” între Rusia şi resturile populației din Khazaria ajunse în Israel, Ucraina, Polonia şi Republica Georgia, pentru a răzbuna înfrângerea Khazariei în secolul al XI-lea de către Imperiul Rus.

Israelul a oferit guvernului georgian al preşedintelui Mikheil (Miheil) Saakashvili – care a inclus un număr de dubli cetăţeni israelieni-georgieni de ascendență khazară – asistenţă militară şi de intelligence în războiul din 2008 împotriva Osetiei de Sud şi Abhaziei. În mod similar, israelienii au stabilit legături strânse cu Azerbaidjanul, o ţară care, asemenea Georgiei şi Ucrainei, are legături vechi cu Khazaria printr-un grup indigen de evrei azeri, cunoscut sub numele de subbotniki.

Asistentul lui Netanyahu, care a dorit să rămână anonim, este de asemenea citat de jurnaliştii de la The Times of Israel dezvăluind de ce guvernul israelian a făcut un plan pentru înființarea unor mari aşezări israeliene în Ucraina: „După cum spunea premierul, nimeni nu le va spune evreilor unde pot sau nu pot să trăiască pe teritoriul istoric al existenţei lor ca popor suveran. El este dispus să facă sacrificii dureroase pentru pace, chiar dacă aceasta înseamnă renunţarea la o parte a patriei noastre biblice, Iudeea şi Samaria. Dar atunci este necesar să vă aşteptați ca noi să ne exercităm drepturile noastre istorice în alte părţi. Am hotărât că aceasta va fi pe malul Mării Negre, unde am fost un popor autohton de peste 2000 de ani. Chiar şi marele istoric non-sionist Simon Dubnow a spus că avem dreptul de a coloniza Crimeea. Este scris în toate cărţile de istorie. Puteţi să căutaţi.”

Consilierul a dezvăluit celor doi jurnalişti israelieni că Netanyahu apreciază tăria anticilor khazari şi l-a citat pe premierul israelian afirmând: „Suntem un popor mândru şi străvechi, a cărui istorie aici se desfășoară de 4000 de ani”. Dar consilierul a adăugat că „Acelaşi aspect se aplică și khazarilor… în Europa şi nu atât de îndelungat. Dar priviţi harta: khazarii nu au fost nevoiți să trăiască în interiorul graniţelor de la Auschwitz”.

Pentru cei neinformaţi, printre care s-au numărat se pare și fostul președinte american Barack Obama şi secretarul de stat John Kerry, dorinţa Israelului de a crea o nouă identitate naţională israeliană a fost legată direct de acțiunile conducerii ucrainene a lui Petro Porosenko, Arseniy Yatsenyuk, Kolomoisky şi ale susținătorilor lor americani, Nuland şi Pyatt, de a crea un paradis sigur, temporar sau nu, pentru coloniştii ashkenazi din Cisiordania. Grație dezvăluirii în Times of Israel a raportului secret israelian referitor la khazari şi Israelul contemporan, maşinaţiile din spatele destabilizării Ucrainei şi a Uniunii Europene au devenit cu atât mai evidente

                                                                                                          Invictus Web Media

 

Via KarenSmith:

Va deveni Ucraina noul Israel?

Israelul aruncă cu disperare amenințări asupra Iranului. Unii spun că singurul mod în care Naftali Bennett poate uni facțiunile dispărute ale entității sioniste este prin a ține spectrul unui inamic extern. Dar chiar dacă folosește frica pentru a-și alinia coaliția, perspectivele pe termen lung ale entității sioniste care ocupă ilegal Palestina sunt sumbre. Datele demografice, declinul SUA ocupate de sionişti ca putere hegemonică globală şi ascensiunea Axei Rezistenţei înseamnă condamnarea auto-proclamului Stat evreiesc.

Deci, de aceea ei golesc Ucraina de locuitorii ei? Plănuiesc khazarii să se întoarcă în adevărata lor patrie antică?

Asta crede Richard Cook. Cook este fostul analist al guvernului american, foarte inteligent care a denunțat muşamalizarea dezastrului Challenger.

Numiți-o teorie a conspirației, dacă doriți, dar am citit în mai multe locuri că agenda ascunsă a SUA în Ucraina este să creeze o nouă patrie pentru cetățenii din Israel care vor să emigreze acolo pentru a ieși din ceea ce din ce în ce mai mult devine un stat eșuat care se îndreaptă spre colaps.

Este ușor să ridiculizezi această teorie, dar cred că exista ceva în ea.

Israelul arată din ce în ce mai mult ca un stat eșuat. Este alcătuit dintr-o mână de evrei – mai puțin de nouă milioane – agățați de o zonă uscată și inospitalieră de stâncă și nisip de pe coasta estică a Mediteranei, unde sunt izolați în mijlocul unui vast ocean uman de populații și culturi musulmane.

Nu spun asta ca cineva care este fie antisemit, fie un oponent al Israelului. Nu sunt anti-nimănui și nici adversar al niciunui popor, grup etnic sau națiune. De fapt, sunt extrem de simpatic față de oricine este prins în absurditățile și violența vieții din lumea de astăzi.

Dar să fim realiști. Priviți starea actuală a Israelului. Dar mai întâi înapoi puțin. Este o credință comună că britanicii au acceptat inițial să desemneze Palestina drept o viitoare patrie pentru poporul evreu, ca o încercare de a stabili un cap de plajă pro-occidental într-o regiune bogată în bogății minerale. Avans rapid cu aproape un secol până la Războiul împotriva Terorii din SUA, care a eșuat lamentabil. Aceasta a fost o campanie care, evident, era menită să interfereze în numele Israelului în apariția sa ca o putere regională lider în Orientul Mijlociu, sau poate chiar o putere globală. Sau cel puțin pentru a preveni ca în cele din urmă să fie distrus de inamicii din toate părțile.

Uitați-vă la numărul de națiuni pe care Războiul împotriva Terorii trebuia să le elimine. Potrivit generalului american Wesley Clark, eroul american al bombardamentelor Serbiei de la sfârșitul anilor 1990, inventarul națiunilor care urmau să fie supuse schimbării de regim pro-nordamerican urma să includă, Afganistanul fiind deja ocupat, Irak, Siria, Liban, Libia, Somalia, Sudanul și Iranul.

Acum, Războiul împotriva Terorii a fost în mare parte abandonat după mai bine de douăzeci de ani irosiți, cu prețul a miliarde de dolari. Deși SUA au zdrobit și umilit Irakul, acea națiune a revenit în punctul de a legifera o interdicție completă, până la pedeapsa cu moartea, a oricărei normalizări a relațiilor cu Israelul. Libanul este un dezastru economic, dar este controlat în mare parte de arhi-inamicul Israelului, Hezbollah. Iranul rămâne independent și sfidător, în ciuda amenințărilor și sancțiunilor SUA.

SUA au încercat să folosească cadre teroriste asemănătoare Al Qaeda pentru a distruge și a prelua Siria, dar Rusia a trimis forțe pentru a evita acest lucru, iar Siria a reușit să se alăture Ligii Arabe. Și eșecul Israelului de a face pace cu palestinienii l-a transformat într-un paria internațional. În plus, după ani de ocupație, așezările israeliene din Cisiordania sunt insule într-o zonă de război, în timp ce orașele sale sunt tabere armate. În ciuda stimulentelor pentru evreii care trăiesc în străinătate, emigrarea în Israel este practic inexistentă. Aproape nimeni, cu excepția fugarilor și/sau a spălatorilor de bani, nu este suficient de nebun încât să vrea să se mute acolo.

Mai mult, economia Israelului este slabă și continuă să depindă de ajutorul SUA și de donațiile evreilor nordamericani pentru întreținere. Cei care prezic o criză existențială pe termen scurt și un colaps includ nu doar oponenții externi ai Israelului, ci mulți israelieni inteligenți și influenți. Și cu atât Turcia, cât și Arabia Saudită aliniindu-se din ce în ce mai mult cu Rusia, influența Statelor Unite ca protector al Israelului este în declin.

Așa că n-aș fi deloc surprins dacă o parte a planului SUA de smulgere a Ucrainei de la Rusia, un plan care este în curs de mai bine de treizeci de ani, încă de la destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, ar fi fost întotdeauna de a-l captura ca refugiu evreiesc de la eșecul proiectului Israel. Și știm că încercarea guvernului SUA de a lua Ucraina departe de influența rusă a fost condusă de facțiunea neoconservatorilor care au instigat în mare măsură Războiul împotriva Terorii pro-Israel.

Neoconservatorii sunt conduși de personalități precum Victoria Nuland de la Departamentul de Stat și soțul ei Robert Kagan, co-fondatorul Proiectului pentru un nou secol american, și de la postul său la Brookings, unul dintre cei mai mari șoimi de război din Washington.

Așadar, cred că planul neoconservatorilor ar fi fost ca SUA să folosească junta ucraineană pe care au instalat-o în 2014, condusă acum de Zelensky și anterior de Poroșenko, ambii evrei, dar ajutați de astfel de neo-naziști precum Batalionul Azov, pentru a impulsa etnicii ruşi afară din ţară. Acest lucru trebuia făcut, și începuse deja, printr-o campanie de intimidare și bombardament terorist, cu genocid dacă era necesar.

Deci s-a făcut posibil pentru a da loc imigrației israeliene? Nu știm sigur, dar Zelensky inclusiv ne-a spus că atunci când totul va fi spus și făcut, Ucraina va ajunge să fie guvernată „ca Israel”.

Din nefericire pentru neoconservatori, Rusia sub Vladimir Putin a avut alte idei, ceea ce ne aduce acolo unde suntem astăzi. Chiar și așa, s-ar putea să mai rămână loc pentru israelieni în orice parte a Ucrainei ce va rămâne după ce Rusia absoarbe pământurile de limbă rusă din estul și sudul Ucrainei. Ceea ce va rămâne din Ucraina va fi cu mult subpopulat, după plecarea atâtor refugiați, astfel încât nouă milioane de israelieni nu ar avea nicio problemă să se mute direct acolo. Dar este posibil să aibă nevoie de permisiunea Rusiei.

În opinia mea, ar fi înțelept ca Rusia să permită cu condiția ca Ucraina să funcționeze ca un stat neutru demilitarizat. Cred că cei sensibili din populația evreiască ar considera acest lucru acceptabil. La urma urmei, sub regimul lui Putin, evreii care trăiesc acum în Rusia s-au asimilat drept buni cetățeni ai Federației Ruse.