Incorect Politic
Ianuarie 9, 2024
Planta Uitată: Cânepa – Utilitate și Întrebuințări
Ca să se poată două cămăși bărbatului la plug, bunica mea trebuia în fiecare primăvară să semene cânepă.
Când cânepa se cocea, o secera, o lega, o usca. După ce o usca, o îneca în iaz și o topea. După ce o topea o zvânta, o melița, o răcila, o peria, o făcea fuioare și o torcea.
Apoi o depăna, o năvădea și o țesea. După ce o scotea de la război, o nălbea, o călca, o croia și în sfârșit, o cosea.
Iată un proces inimaginabil în ziua de azi. Afară de cămăși, cele mai potrivite pentru muncile agricole, fiindcă rețin sudoarea, din cânepă se făceau așternuturi, cergi, țoluri, iar din capete, ștergare.
Câlții foloseau și ei la umplerea căpătâielor, cu ei muiați în gaz se ungeau căruțele, ușile, lacătele, iar bunicul își curăța pușca.
Nici un floc de cânepă nu se arunca. Bețele se puneau pe foc, iar semințele, fie că se făcea din ele un fel de plăcintă numită juflă, fie că se aruncau în picioarele dansatorilor ca aceștia în timpul dansului, strivindu-le sub tălpi, să simtă o plăcere în plus.
Asta cu cânepa. Dar inul? Dar floarea soarelui, hrișca, viermii de mătase? Când aveau timp pentru toate astea?
Fragment din “Teatrul în Comunism”, de Dumitru Furdui, disponibilă pentru comandă în format fizic de pe anti-librăria Pro și Contra