Pentru ca statul evreiesc Israel să apară au trebuit să moară milioane de ne-evrei

Pentru ca Statul evreiesc Israel să apară au trebuit să moară câteva milioane de ne-evrei (I)

Statul evreiesc ISRAEL a apărut/a fost proclamat în ziua de 14 mai 1948. Ce a fost înainte de această zi este o poveste lungă și complicată, pe care n-o cunoaștem decât fragmentar și cu totul întâmplător. Am ajuns totuși să cunoaștem un aspect neașteptat și paradoxal al luptelor și eforturilor depuse pentru ca statul Israel să apară: sacrificiul a milioane de vieți de ne-evrei fără a căror jertfă statul Israel nu ar fi apărut, probabil, niciodată.

Ciudățenia acestui tribut de sânge e sporită de faptul că victimele respective nu au știut nici unul în ce scop nobil și-au dat viața cu tot entuziasmul. Nu au avut în cap nicio idee despre un viitor stat Israel pe al cărui altar depun jertfa tinereții lor zvăpăiate. Ce-i mâna pe ei în luptă nu avea nicio legătură cu evreii și cu ideea unui stat evreiesc. Pur și simplu au fost mințiți și nu au știut pe ce lume se află! Nu au știut al cui interes îl servesc orbește, cu dăruire totală! Nu al Americii! Nu al omenirii!

Și lista bizareriilor continuă: despre aceste milioane de victime ale planului de înființare a Israelului nu s-ar fi știut nimic vreodată dacă n-ar fi existat câțiva evrei care nu și-au ținut gura: au știut care este adevărul și nu i-a răbdat inima să tacă. Despre doi dintre acei evrei „angelici” s-a scris mult pe acest site. Este vorba de BENJAMIN H.FREEDMAN (1890-1984), fost consilier al președintelui Woodrow Wilson, și NICU COHEN, evreu (sau semi-evreu) aflat în viață în momentul de față, nu-i prea cunoaștem CV, atâta doar știm că intervine des pe site-ul nostru cu comentarii interesante, incitante. Ne-a convins, de-a lungul anilor, că este un evreu dedicat adevărului, pe care se poate conta. Este ceea ce vom face și noi în demersul nostru de azi, dedicat unui subiect puțin cunoscut și abordat: milioanele de ne-evrei care au trebuit să moară pentru ca statul Israel să apară pe harta planetei….

În prima parte a acestui material vom discuta dezvăluirile făcute în 1961 de H.Freedman, persoană bine informată asupra subiectului pe care îl discută: a făcut parte și din echipa de negociatori care au reprezentat Statele Unite la Conferința de Pace de la Versailles, în 1919. În 1961 a ținut să dezvăluie un adevăr pe care puțini îl cunoșteau și nici unul nu avea curajul și autoritatea de a-l spune lumii întregi. A făcut-o BENJAMIN H.FREDMAN în urmă cu 60 de ani și constatăm că ecoul dezvăluirilor sale a fost nul, din păcate. Îi mai dăm o dată cuvîntul pe Internet, cu speranța că de data aceasta efectul va fi cel firesc să se producă. Le mai dăm o șansă americanilor:

„Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări.

Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.

Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar „de iure”, ci chiar „de facto”. Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.

În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni. Francezii pierduseră 600 000 de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-l iubeau pe Ţar. Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi. Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc „status quo ante basis”. Aceasta înseamnă „să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă”. Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.

În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi – aici voi fi foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele – au spus: „Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri”. La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei: „Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie”.

Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg: „Vom aduce SUA în război ca aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania, Austro-Ungaria şi Turcia”. Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.

Şi, la puţin timp după acest moment – şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-l va distruge pe Ţar. Evreii nu-l iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.

Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: „Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia – nici un cent!” În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.

După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi „huni”. Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i. „Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite”.

Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel război.

După ce noi, americanii, am intrat în război, sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: „Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război”. Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă „o chitanţă”. Iar „chitanţa” a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată dea seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour.

Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.”

*

Da, demonstrația făcută de evreul BENJAMIN H. FREEDMAN este impecabilă și convingătoare, dar, în mod ciudat, efectul ei a fost minim: nu a pătruns în conștiința publică, istoricii – cât știu eu, nu au lărgit această pistă. De ce oare?

Oare se poate spune că s-a aplicat asupra lui BENJAMIN H.FREEDMAN legea Keremului, lege iudaică medievală, practicată și azi în măsura în care mass media este controlată de cercuri și interese evreiești?

După mintea noastră, intrarea în război a Statelor Unite la 6 prilie 1917 a relansat conflictul între părțile beligerante. Lumea a părăsit pregătirile pentru Pace și a reluat Războiul! Asta a însemnat și un nou tribut de sânge plătit pe frontul războiului de toate țările participante la măcel. Pentru SUA intrarea în răboi a însemnat sacrificiul a sute de mii de vieți tinere, sute de mii de destine frânte, mutilate și așa mai departe. Nu lungesc retorica pacifistă, americanii au o statistică exactă a acestor costuri.

E momentul ca americanii să afle adevărul: acei americani, eroii din luptele din Primul Război Mondial, n-au știut exact pentru ce mor! N-au știut de fapt cine este beneficiarul de fapt a sacrificiilor lor: nu America, nu idealurile „visului american”, ci visul sionist al apariției unui stat evreiesc, Israelul! Pentru visul sionist au murit sute de mii de americani, păcăliți de lobyul evreiesc din America că merg la război împotriva unor germani cu comportament inuman, bestial. Măcar acum să afle americanii de azi cum au murit ca proștii americanii de odinioară! Nu e niciodată prea târziu să se afle adevărul! Participarea SUA la Primul Război Mondial a fost o cacealma, o păcăleală națională de care nici azi americanii nu au aflat! Cât le mai trebuie?

Germanii și-au dat seama de trădarea de care au avut parte și așa a apărut în Germania anti-semitismul interbelic! Nu cumva acest anti-semitism avea oarecari justificări?! Nu cumva evreii din Germania au cules după 1930 ce au semănat evreii sioniști în 1917? Nu prea mai are importanță că evreii care au plătit la Auschwitz calculele și manevrele secrete ale evreilor sioniști nu aveau nicio legătură cu aceste manevre! Pentru Hitler și naziștii săi era vorba de același adversar: evreimea mondială! Nu trebuie condamnați prea rău pentru această confuzie, după părerea mea! E mult mai inuman ce făcuseră sioniștii decât comportamentul ulterior al naziștilor. E vorba de un conflict între evrei și germani declanșat de sioniști! Poate fi pus pe seama evreilor? Au greșit germanii care i-au considerat pe evrei vinovați de trădarea din Primul Război Mondial?! Cine a dat primul în celălalt?

E clar că, după mărturia lui BENJAMIN H.FREEDMAN, pe care o iau foarte în serios, evreii au declanșat confruntarea dintre germanii naziști și evrei, confruntare „încununată” cu ce numim azi Holocaust, genocidul anti-evreiesc din timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Printre victimele sioniștilor trebuie înregistrați cam toți morții și răniții rezultați din reluarea luptelor ca urmare a intervenției SUA în Primul Război Mondial. Morți și răniți din toate armatele beligerante. Inclusiv germani, canadieni, italieni sau ruși! La un loc sunt câteva milioane! Îi las pe alții să-i numere cât de cât exact! Dar sigur sunt victime de ordinul milioanelor!

Probabil că ar trebui adăugate și victimele gripei spaniole, cu care Europa s-a pricopsit de pe urma debarcării yankeilor! Așadar, sioniștii vinovați de gripa spaniolă?! Trăznaia asta încă nu am auzit-o, dar mă întreb unde este greșit acest raționament?!

Sigur, strategii sioniști nu au avut cum să prevadă gripa spaniolă, care nu poate fi pusă pe umerii înțelepților Sionului. Nimeni nu poate fi acuzat că a „premeditat” gripa spaniolă! Dar în rest, era la mintea oricui că determinând intrarea în război a Statelor Unite, numărul victimelor conflagrației mondiale avea să crească cel puțin cu câteva sute de mii de vieți tinere, adolescentine, plus jalea din familiile americane, care a afectat un număr și mai mare de persoane, numărul celor care au rămas să-și plângă morții! Fără să aibă habar de fapt cui le-au folosit viețile curmate atât de absurd! Ca un tribut plătit de națiunea americană. Plătit cui?!

Or, sioniștii făcându-se responsabili de decizia iresponsabilă a lui Woodrow Wilson sunt, în fața istoriei și a lui Dumnezeu, vinovați de moartea intenționată, premeditată, a milioane de ființe omenești! Vinovați nici până azi trași la răspundere!

O întrebare: Ar mai fi plecat la război acei eroi dacă ar fi știut ce aflăm noi de la Benjamin H. Freedman?

Din păcate, evreul Benjamin H. Freedman și-a făcut datoria în 1961 și a adus la cunoștința omenirii cumplitul adevăr despre antecedentele lui 6 aprilie 1917. Dar omenirea, opinia pubică americană în primul rând, nu a fost în stare nici până azi să reacționeze cât de cât rațional și justițiar!

Mai putem spera?

*

Evrei sioniști vinovați de moartea a milioane de ne-evrei, victime ale strategiei de constituire a statului evreiesc Israel.

Pentru ca Statul evreiesc Israel să apară au trebuit să moară milioane de ne-evrei (II)

Dezvăluirea făcută de domnul Nicu Cohen privind una din încercările de constituire a unui stat evreiesc este și mai surprinzătoare, mai neașteptată. Cel puțin pentru mine, care sunt și nu prea sunt informat în multe chestiuni de istorie. Știam și eu despre crimele petrecute în anii 30 în URSS, numite Holodomor, nume pe cale de a deveni la fel de sinistru ca și Holocaust… N-am înțeles niciodată minima rațiune/explicație a cumplitei suferințe prin care a trecut țărănimea din Ucraina, supusă efectiv unui regim de exterminare prin arma cea mai inumană: înfometarea. Știam că organizatorii hecatombei au fost mai cu seamă bolșevici evrei, și mă minunam cât de puternică fusese ura de clasă a acestora, împotriva chiaburimii satelor. Putea lupta de clasă să degenereze într-un asemenea genocid?

Și vine domnul Nicu Cohen cu explicația, mai simplă și mai cumplită: evreii sovietici, care au organizat moartea prin înfometare a milioane de țărani ucraineni/slavi de pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene, urmăreau un rezultat demografic: scăderea ponderei ucrainene pe teritoriul republicii, în vederea constituirii la momentul oportun a unui stat evreiesc, a unei republici sovietice evreiești!

Deja în Ucraina sovietică trăiau majoritatea evreilor din URSS și se simțeau în largul lor, ca într-un veritabil Israel. Ei făceau legea în URSS, dar mai ales în Ucraina. Prin exterminarea ucrainenilor, evreii își sporeau procentul demografic și puterea asupra republicii!…

Iar detaliul cel mai important: în speranța că rezolvă problemele ridicate de populația evreiască din Rusia, țarina Ekaterina(1762-17960), bine manipulată de sfetnici iudeo-fili, a dat un ucaz prin care evreii erau obligați să trăiască pe un anumit teritoriu din vasta Rusie, numit Zonă de Rezidență, teritoriu destul de vast, cam pe teritoriul ulterior numit Ucraina. Evreii s-au simțit foarte bine în această Zonă de rezidență care a devenit foarte repede un soi de stat în stat al evreilor din Rusia.

Ca să nu mă mai complic cu interpretarea mea dată teoriei domnului Nicu Cohen, iată textele sale pe acest subiect, așa cum le-am găzduit pe site în urmă cu câteva luni. E liber fiecare cititor să le dea interpretarea care crede că se potrivește:

„1. Hmm ! Vasile pune căruța inaintea boilor, ca intotdeauna. Deoarece nu cunoaște mentalitatea evreilor și nu a priceput procedurile de control si guvernare instrumentate de liderii comunitatilor evreiesti, ca la biliard. De exemplu ghettourile evului mediu. Se zice ca evreii erau tinuti in ghetouri ca in niste inchisori de catre Biserica si Stat.

Realitatea era ca evreii înșiși manipulasera crearea ghetourile, influentind autoritatile Crestine sa scoata tot felul de decrete care sa le „limiteze” locuirea in ghetouri, dar in realitatea, se creau niste enclave evreiesti autonome unde evreii se bucurau de anumite imunitati… Liderii evreilor aveau nevoie ca Statul sa emita acele Decrete , chipurile contra lor , dar in realitate pentru beneficiul lor. Evreii, care se vaicareau ca nu puteau poseda pamint, de parca s-ar fi inghesuit evreii sa mearga la arat si semanat, aveau privilegiul, interzis Crestinilor, sa imprumute bani cu dobindă… Deci prin aceste manevre de culise, ghetourile erau Stat in Stat.

La Marginea de vest a Imperiului Rus, s-a aplicat aceeasi strategie. Tarina Caterina a dat un Decret, la influente oculte evreiesti, prin care evreii ar fi fost obligati să nu paraseasca acel teritoriu, ci sa traiasca si sa se inmulteasca si sa faca comert si sa domine politic acel teritoriu.

Asta nu a priceput Vasile , evreii controlau comertul si politica in Zona de Rezidenta. Deci prin limitarea de deplasare in interiorul Zonei de Rezidenta, practic țarina a creat un Stat Ashkenaz care isi ziceau ca sunt evrei, dar nu erau, erau Ashkenazi, care este alta nationalitate, o nationalitate de origine turkomana care au adoptat Mozaismul si in timp s-au amestecat cu evreii autentici. Inainte de asta ei având legile si riturile lor Șamanice ale Asiei Centrale, care inca au supravietuit în interiorul cultului ashkenazimii, de aceea au dispute culturale cu evreii sefardici din Orientul mijlociu.

.

A minți inseamna a expune o informatie frauduloasa, fiind in cunostiinta exacta de informatia reală. Nu am trait in acele timpuri si nu am fost martorul evenimentelor, nu am vazut documentele, decretele, ucazurile etc. Tot ce fac este sa citez din ce citesc si sa coroborez cu mentalitatea si strategia de supravietuire socio politică a evreilor, strategia de control a maselor evreiesti de catre liderii scolastici, adica Rabinii, invatatorii legii mozaice si talmudice. .

Dupa Revolutia din Octombrie, Lenin nu a mai continuat politica, niciodată impusa real, de „gheto” din Zona de Rezidenta deoarece Lenin stia că planul evreilor era să constitue un Stat in Zona de Rezidenta si probabil se temea de puterea unui asemenea Stat Evreiesc… Sunt prezumtiile mele, nu am vorbit cu Lenin si nu am citit documente ale liderilor bolsevici ca sa stiu ce motivatie au avut cind au anulat privilegiul evreilor de a se deplasa strict in zona aceea cât Germania in suprafata, nu prea clar demarcata, si a creat Statul evreiesc Ukraina. Numai evreii sunt la Putere in Ukraina.

Pâna atunci Ukraina nu a existat in istorie decit ca o vaga denumire „U Kraina ” adică ”Regatul de la Marginea Imperiului”… O sa apelez la prieteni evrei rusi sa ma ajute sa gasesc documente din arhivele rusesti si voi reveni asupra temei referitoare la Zona de Rezidenta.

2. O să zic pe sleau: Lenin, iudeo francmason siret, a metamorfozat Zona de Rezidenta in U Kraina, Yud Kraina, adica Regatul Yehudimilor, Regatul Evreilor.
U este o abreviere a termenului Yehud / Yud / Yu. D-asta multi pronunta Iukraina. …Sens lexico-juridic incriptat.

Deci, corectez prezumtia de desfiintare a Statului Evreiesc numit Zona de Rezidenta si consider metamarfozarea apelatiunii in UKraina, stat condus de la creare numai de lideri evrei, deci UKraina este Israel in Europa …sau macar unul dintre Israel-urile europene… Or mai fi si altele.
The English term Jew originates in the Biblical Hebrew word Yehudi, meaning „from the Kingdom of Judah”. See Jastrow Dictionary and the source he used: Megilla 13a:2 (Talmud). It passed into Greek as Ioudaios and Latin as Iudaeus, which evolved into the Old French giu after the letter „d” was dropped. A variety of related „Deci genocidul Holod-omorului a avut ca scop micșorarea numărului rușilor in Statul Evreiesc UKraina .”

3. Mai revin cu un comentariu pentru a clarifica de ce a avut loc exterminarea țăranilor rusi in genocidul numit Holodomor. Nu vi se pare suspect ca in Holodomor nu au fost exterminati evrei, cel putin nu i-am auzit sa se vaicareasca ca ce au patit in timpul Holodomorului?
De ce nu se spune in gura mare ca coordonatorii politici ai Holodomorului au fost evrei?
Nu vi se pare curios ca evreii nu strigă in gura mare ca li s-ar fi facut vre-un rau in timpul perpetuarii atrocitatilor Holodomor, omorul in masa etc etc etc.

Deci genocidul Holod-omorului a avut ca scop micsorarea numarului rusilor in Statul Evreiesc UKraina .”
Nicu Cohen
vara lui 2021”

***

Nota redacției – Acestea sunt intervențiile celor doi evrei, BENJAMIN H. FREEDMAN și NICU COHEN, a căror onestitate este absolut exemplară. Nu sunt singurii evrei care, cu toate riscurile bine cunoscute lor, s-au înscris în oastea adevărului. Acolo unde încercăm să ne găsim și noi un loc!

Despre Holodomor – Dacă lucrurile stau așa cum le-a prezentat evreul Nicu Cohen, atunci crimele săvârșite de evreii bolșevici în Ucraina anilor 1930 sunt de departe cele mai abjecte din istoria abjectă a umanității, depășind nivelul de in-umanitate și de cruzime infamă din toate poveștile despre holocaustul nazist. Multe din aceste povești fiind suspecte de a fi fost inventate de evrei exaltați. Mi-e greu să-mi imaginez ceva mai inuman decât tragedia înfometării a milioane de bieți oameni. Moartea prin inaniție!…

Evreii se pot lăuda cu acest titlu: sunt cei mai odioși criminali din istoria umanității. Crimele din anii Holodomorului din Ucraina îi pun la stâlpul infamiei, al decăderii maxime din condiția de om!

În privința evreilor care au făcut târgul nelegiuit cu englezii, stau și mă minunez de lipsa de scrupule cu care au gândit toată afacerea. Chiar nu le-a păsat că războiul se prelungește cu o creștere numerică substanțială a victimelor printre tinerii ne-evrei din Europa și America?! Tineri în floarea vârstei trimiși la moarte pentru o cauză care le era nu numai complet străină, dar le era și ascunsă!

I-au trimis la moarte sub lozinci demagogice, mincinoase! Bun! Evreii ca evreii! Dar ce conducători au avut America și Marea Britanie în momentul acela?! Ce guverne? Ce rege?! Ce președinte?!

Nota bene – Sper să greșesc, dar se pare că noi, românii, am fost beneficiarii nevinovați și ne-planificați ai ticăloșiilor iudeo-britanice! Dacă SUA și-ar fi păstrat neutralitatea până la capăt, iar războiul s-ar fi încheiat cu victoria Germaniei și a aliaților ei, noi, românii, am fi avut de suportat consecințele tratatului dezastruos încheiat la Buftea. Se sparie gândul când ia în calcul asemenea ipoteză!

Intrarea în război a SUA a făcut posibilă re-intrarea României în război și, în cele din urmă, a făcut posibilă apariția pe harta lumii a României Mari! Nu-i de colo! Să nu uităm!
Unde dai și unde crapă!…

Sau, în termeni mai exacți, mâna lui Dumnezeu! Repet: MÂNA LUI DUMNEZEU!

Evident, strategii sioniști nu ne-au avut în vedere! Am fost „beneficiari colaterali”, ne-pre-meditați!

Deci cui să le fim cu ceva datori pentru această minune?! Desigur, numai tinerilor care au murit având în minte gânduri înălțătoare despre libertate și democrație! Despre excelența ființei umane!

Nu contează că erau mințiți!…

Tineri ne-evrei de pe tot întinsul planetei noastre! Și-au dat viața și pentru dreptatea ce ni s-a făcut în 1918 nouă, românilor. Recunoștință veșnică!
Dumnezeu să-i odihnească!

Ion Coja