Pentru că-n biata Românie a evului neomarxist – Ușor pot face puscărie în caz că-s negationist! [Victor Grigor]

Victor Grigor
Incorect Politic
Martie 19, 2021

 

Imaculate deputate cu plete lungi ca grâu-n spic
(Precum adjunctu-n Sănătate din State, fără de batic)
Că  după legile-adoptate_”chilug”n-aș mai risca să-ți zic!
Chiar dacă-n tâmplele-ți vidate, cât m-aș uita, nu văd nimic;

Pentru că-n biata Românie a evului neomarxist
Ușor pot face pușcărie în caz că-s negaționist!
Și teamă mi-e că n-am bujie acolo mulți ani să rezist
De-aș zice că pe-a ta chelie un fir nu văd, oricât insist…

Dar chiar de freza-ți orbitoare eu aș numi-o azi”breton”,
Deoarece ea căutare avea și-n vechiul Albion,
Ori de i-aș zice ”cu cărare”cum era-odată de bon-ton,
Să fie orișice tunsoare purtată-n oricare sezon:

Fie pe mijloc, ori pe-o parte, conform cu-a modelor tipare_
Un rând de-aș scrie, nu o carte! iute-aș intra la închisoare…
(Nu ca mai ieri când de-o scriai, mai iute-afară tu ieșeai!)
Căci, de aproape-ori de departe; de-i noapte sau e-amiază mare,
Tot s-ar vedea, și de pe Marte, că asta-i…minimalizare

A neamului ce, din pruncie lipsit fiind de-orișice păcat,
De toți a fost, cu dușmănie, neîntrerupt persecutat…
Deși, pe-oriunde-n țări străine, doar munci cinstite-a practicat,
(Ca să nu dea nicicând la nimeni motive pentru-a fi blamat)

Că de-aș vorbi Doamne ferește! de lungi perciunii-ți de-altădat’
A căror urmă te zorește s-o razi cu briciul, necurmat,
În orice zică-ți înegrește obrazul fin și nepătat
N-aș apuca a zice “pește”, și-n dubă m-aș vedea luat
(Cu toate că eu, creștinește, nu i-am negat, nici micșorat)

Și dus, tocma-n puterea nopții, la vreun canal mai nou croit,
Încât nici până-n clipă morții să nu-l văd, sigur, isprăvit:
Să gust din plin deliciul sorții de-a fi “fașist” și-“antisimit”!
Cum de-altfel toți părinții noștri, închiși de-ai voștri, l-au simțit

Vreau să te-întreb azi și pe tine, cel ce ne urechezi pe noi
C-am promova, fără rușine, toți criminalii de război:
Nu știi tu oare cum se face că nu-i pe lume vre-un alt soi
De criminal mai eficace decât cel de un neam cu voi?

Și când spun asta, referire nu fac doar la ce s-a-întâmplat
Acum un veac într-o clădire( îmi pare cea de la Senat!)
Când trei bravi camarazi de arme din neamul tău cel circumcis,
Școliți prin estice cazarme, să ne ucidă s-au decis:

Fiindcă demult ne-am dumirit că cel mai grandios măcel_
De când vreun om s-a-învrednicit să poarte arme de oțel
Nu Gingis han l-a-înfăptuit, ori vreun altul ca și el,
Ci-un bun și foarte instruit și blând fiu de-al lui Israel!!!

Că dacă-un Yagoda de-al vostru în slujba noastră-ar fi lucrat,
(Nu Ion sau Ica Antonescu, pe care nu i-ați meritat)
Gurița n-ai mai fi căscat-o să ne dai lecții de purtare,
Pentru că spița ce ți-a dat-o demult n-ar mai fi fost sub soare!

Că nu degeaba, cu fast mare, voi prăznuiți și azi, ca nime,
Oricare sfânta-exterminare a semințiilor vecine!
Pe capul cărora întruna (‘nainte chiar de-a fi goniți
(De-al Romei braț prin toată lumea) plăcutu-v-a ca să pășiți;

Că orișicât ați vrea de tare să vi-l schimbați, și de tenace
Vestind frăția-între popoare și-o era de belșug și pace,
Prin lumea asta-înșelătoare ce-ți toarnă vin prin poloboace,
Când goimii vi-s la picioare_ sângele apă nu se face!…

Așa că, fără foc și pară, de-un lucru vreau să-ți aminteșți
(Ce-l spune-o vorbă populară) când ai de gând să mai vorbeșți
La Cameră sau poate iară pe la Senat, de-obraz de-ți pasă:
“Pe cine n-am lăsat să moară, să mai trăim azi nu ne lasă”!

Iar dacă tot vrei criminalii și-n groapă tu să-i pedepseșți,
Mai bine ia-ți conaționalii, și-n Israel să te opreșți:
Ca-n el nu-n locuri cu verdeață din cimitire-ai să-i găseșți,
Ci chiar (bine-mersi) în viață, pe strada unde locuieșți…

Iar când mai vrei să revezi faza din care, zici tu, gol v-am dat
(În timp ce fredonam “Zaraza”) din ofsaid nesemnalizat,
Schimbându-ți pentru scurt timp baza_ Ia-ți un bilet la meci în…Gaza…
Ca până să-mi termin eu fraza, ai să te simți reconfortat
Văzând ce face pe gazon echipa lu-Ariel Sharon!

Și dacă-n gând ți-o da apoi_ “Jos criminalii de război!”
să strigi tu, cum făceai la noi, umflându-ți gingașul cimpoi_
Fii sigur că, stârnind furtuna cu-a gurii tale buci nurlii_
Odată pentru totdeauna, istoria ai să ți-o scrii…