Incorect Politic
Februarie 26, 2023
Penibilul Retoricii “Nenea, Ungaria a făcut holocaust, nu eu”
Comentariu preluat de la articolul Diana Șoșoacă amintește parlamentarilor că România a salvat 400.000 de iudei, nu i-a holocaustizat
Discutam pe whatssap cu o doamnă, de origine maghiară. Unguroaică deci. Despre problema jidănească. Am aflat și eu (omul cât trăiește învață), despre crimele jidovilor împotriva poporului maghiar. Inclusiv împotriva secuilor. Inclusiv despre uciderea surorii străbunicii domniei sale, de către evreii khazari (la Sovata).
Despre noua invazie a khazarilor în localități precum Borsec. Discuții despre masonerie, despre plecăciunile lui Orban în fața sionismului (da, tot spre un național-sionism se îndreaptă și Orban). Sunt de acord cu ce spune domnul Sterie Ciumetti în nota de subsol: dacă “arunci holocaustul” pe umerii celorlalți (Germania, Ungaria, Ucraina), repetând până la sațietate vorbele lui Simon Peres, odată că apari ca un om josnic (deși ai cele mai bune intenții, vrei să-ți aperi Neamul), apoi că se pare că nu ai dreptate. Nu ai dreptate pentru că nici nu știi sau nu vrei să știi cauzele care au dus la persecuțiile împotriva jidovilor (pentru că persecuții au fost, în toate cele trei țări amintite).
În Ucraina, maghiarii și românii sunt la fel de persecutați în prezent, iar bărbații din ambele nații sunt înrolați cu forța în armata lui Zelensky, carne de tun și totodată un bun prilej de a elibera locul pentru “noul Israel”. De ucraineni, jidanii lui Zelensky scapă la fel, iar alături de Putin, care se pare că deși adversar joacă în aceeași echipă, mai scapă și de bărbați ruși tineri. De la persecuții la “holocaust” este lungul drum al minciunii transformată, conform principiilor talmudice, în bani, influență, putere și distrugere a societății europene bazată pe valorile creștine.
În legătură cu dominația horthistă, este de ajuns să amintești de Ip și de Trăsnea, n-are rost să repeți tot timpul, ca pârâciosul din curtea școlii, “nenea, Ungaria a făcut holocaust, nu eu”. Sau să acuzi Ucraina de nazism (ce-o fi ăla?) sau antisemitism (asta chiar e de râs în prezent, când din măcel au de câștigat cu adevărat numai masonii aflați la ordinul Cahalului), gândindu-te aiurea că Alexandru Florian o să spună la un moment dat “așa e domnule, românii nu sunt antisemiți, doar ucrainenii”.
Lupta împotriva minciunii holocaustice nu e numai a noastră, a românilor. Nu trebuie să facem jocul satanei încercând să aruncăm vina ba pe unul, ba pe altul, recunoscând astfel, vrând-nevrând, că ar fi fost un holocaust în Europa.
Frumos, dar dl Coja tocmai asa procedeaza – el afirma: Germania a facut holocaust nu Romania.
Pe de altă parte, chiar Incorect Politic l-a promovat intens pe unul Vasilică Militaru, care susţinea – chiar aici, pe I.P. – existenţa Holocaustului în România, chiar cu cifre „finale“ alternative de evrei omorâţi sau morţi din vina românilor şi a germanilor, stabilite de el (copiind de fapt alte argumentaţii vicioase, din textele altora), în aparentă contrazicere – la diversiune – a holocausticilor cu „Raportul Final“ oficial.
Vasilică Militaru vă dădea astfel „3.468 de evrei uciși și morți în urma tratamentelor aplicate“, la „Pogrom“ (pogrom fără ghilimele, din punctul lui de vedere), spunând apoi că nimeni nu are voie să îl contrazică vreodată, căci, de la nivelul său intelectual şi pregătirea sa de inginer, ar fi stabilit cu mare precizie numărul de victime evreieşti.
Iată însă şi cum avea să vă reclame apoi acest Vasilică Militaru, slujitorul diversionist al minciunii (reclamant şi „martor“ mincinos de ocazie):
„C.D.N. m-a acuzat că nu-l sprijin în mod corect pe dl. Vasile Zărnescu, condamnat pentru infracțiunea de negare a holocaustului. Acesta și-a permis să afirme că demersurile mele (multe dintre ele nici nu le cunoaște) nu-l vor ajuta în instanță pe Vasile Zărnescu întrucât eu susțin teza holocaustului în România. Într-un mod vădit provocator acesta, împreună cu acoliții săi postaci comentatori, au încercat să mă determine să neg public teza holocaustului. Numai așa le puteam dovedi că sunt un bun român! Dar în fond, cine sunt acești comentatori prieteni cu CDN care se dau viteji în spatele anonimatului?…
Prefer atitudinea moderată a domnului Miron Manega și prudența profesorului Corvin Lupu. În fapt, același lucru l-a exprimat și domnul Dan Cristian Ionescu.
Vasilică Militaru – președinte fondator al Asociației Neamul Românesc.”
Cine să vadă că Vasilică Militaru, şarpele încălzit la piept al presei naţionaliste (acum de Certitudinea), susţinea de ani buni, din 2013, că Statul Naţional Legionar ar fi ucis 120 de evrei la „rebeliune“ iar apoi regimul Antonescu a perfectat „adevăratul Holocaust evreiesc din România“ cu uciderea în masă a peste 150.000 de evrei? (Asta zice el.)
El scria acestea în „Memoriu privind Proiectul legislativ de completare a OUG 31/2002“ (memoriul său) din noiembrie 2013, subliniind, pe puncte:
„…
3. Septembrie 1940 – ianuarie 1941 regimul Statului Naţional Legionar instaurat în urma crizei produse de abdicarea regelui Carol al II lea. Mişcarea Legionară a fost condusă de Horia Sima. Pe timpul guvernării SNL au fost ucişi: 120 evrei, cei 56 de deţinuţi români (foşti membri din guvernele de dictatură regală) de la Jilava, profesorul Nicolae Iorga şi ţărănistul Virgil Madgearu.
4. După ianuarie 1941 nu mai putem vorbi despre culpabilizarea legionarilor pentru crimele şi masacrele săvârşite asupra evreilor de către funcţionari ai Statului Român antonescian. Responsabilitatea decimării în masă a peste 150.000 de evrei – adevăratul Holocaust evreiesc din România – s-a produs sub guvernarea tandemului Ion Antonescu – regele Mihai I…“.
(Memoriul acesta al lui Vasilică Militaru se găseşte aici: https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/570/memoriu-privind-legisla%C8%9Bia-antilegionar%C4%83-promovat%C4%83-de-crin-antonescu )
Iar „crimele legionarilor“, Militaru le pune, în zeci de alte articole murdare, pe seama Bisericii creştine (marea lui duşmănie), care ar promova crima.
De aceea, simţindu-se „chemat“ să lumineze proştii, prea luminatul Vasilică Militaru formula, prin acelaşi „Memoriu“ (de la link-ul de mai sus) şi „Propuneri de completare a legii“ (OUG 31/2002), cerând astfel, printre altele, şi:
„Definirea Holocaustului evreiesc din România cu precizarea numărului de evrei omorâţi, perioada istorică a masacrării sau exterminării lor. Perioada Statului Naţional Legionar – 120 evrei morţi. Perioada guvernării Atonescu – regele Mihai I peste 150.000 evrei morţi în progromul de la Iaşi, masacrul de la Odessa, lagărele de concentrare ale evreilor de la Vapniarka şi Moghilău…“
Faptul că românii se scuză că le sunt puse în cârcă persecuțiile – numite generic holocaust – din Transilvania împotriva iudeilor în perioada în care Transilvania nici măcar nu era sub administrație românească sunt reacții de apărare firești și de bun simț. Este ca și cum cineva este acuzat de o crimă deși respectiva persoană se știe precis că nu era prezentă la locul faptei. Aceste acuzații denotă obrăznicia fără margini a acuzatorilor, sunt tehnici de intimidare și presiune și mulți le cunoaștem din viața personală. Chiar n-ați asistat niciodată în curtea școlii la acuzații grave împotriva vreunui nătăfleț, făcute de derbedeii cartierului? Despre asta vorbim. Cum tolerăm asemenea golănisme în politica internațională, aceasta trebuie să fie întrebarea!
În ceea ce privește prezumtiva culpă a maghiarilor, pot spune următoarele. Una dintre tehnicile intens folsite în manipularea datelor istorice este scoaterea evenimentelor din cronologia lor. Înainte de persecuțiile regimului Miklós Horthy împotriva iudeilor au existat în Ungaria represiunile lui Béla Kun, mai precis Béla Kohn, împotriva etnicilor maghiari, în încercarea de a impune cu forța regimul bolșevic.
Ideea este că “nătăflețul”, vrând să se disculpe că n-a fost la locul faptei,…este convins că fapta (holocaustul) chiar s-a întâmplat pe bune. Din neștiință sau rea intenție, nu spune doar “lasă-mă nene în pace, eu eram în altă parte”. El devine și pârâciosul urât de toată lumea, care având problemele lui cu derbedeii (Ip, Trăsnea, Bucovina de Nord), își spune că ăsta e un prilej foarte bun să-i înfunde pe aceștia, chiar dacă spune o minciună. Așa că se gudură pe lângă directorul școlii (Yad Vashem), acuzându-i aiurea pe derbedei de o faptă care n-a existat, neștiind că astfel se face solidar tocmai cu alți derbedei, mai mari, de fapt mafioți în toată puterea cuvântului, care îi urăște la fel pe toți, și pe el și pe derbedei și care n-ar ezita să le facă felul tuturor.