Incorect Politic O Publicație Dizidentă
Incorect Politic
Aprilie 5, 2020
Via Justitiarul:
Torturarea psihică a populaţiilor în sistem de penitenciar. Decimarea psihică şi fizică. Sinucideri. O pandemie a disperării. – Nu vă temeţi! Pandemia fricii, o scurtătură către statul sclavagist mondial (II)
Coronavirusul lasă în viaţă peste 95 % dintre victimele sale. Dar el lasă, practic, fiecare membru al societății înspăimântat, neliniștit, izolat, singur și întrebându-se dacă cineva ar observa măcar că a dispărut. Într-o societate din ce în ce mai pulverizată, coronavirusul ar putea să se transforme rapid într-o epidemie de disperare. Participarea Bisericii este asemeni unei strigări a catalogului în societate, în special pentru persoanele în vârstă. Cei care nu apar trebuie verificați în timpul săptămânii. În afară de muncă, şcoală, întruniri publice, sport şi hobby-uri, adică lumea din afara ca un tot, oamenii nu se descurcă. Avem nevoie de sprijinul moral și mental al comunităților pentru a fi oamenii decenți care ne dorim cu toții să fim.
Opţiunea creştină de a apăra adunările săptămânale din biserică nu este deci o fantezie superstițioasă. Este o alegere clară și rațională de a echilibra compromisurile: Renunţăm la alte activități și ne străduim să fim cât mai curați posibil, astfel încât să ne putem strânge cu orice preț pentru a ne sprijini reciproc. Fără acest sprijin moral, așa cum cetățenii din Wuhan, China, pot atesta — și poate curând poporul italian — viața poate deveni rapid insuportabilă. Chiar și cei care nu sunt creștini, care ocolesc biserica, pot aprecia importanța de a menține, pentru o comunitate, măcar o punte de legătură de îngrijire și sprijin reciproc.
Textul de mai sus este un fragment din articolul „Christianity Has Been Handling Epidemics for 2000 Years”, apărut în Foreign Policy şi semnat de Lymen Stone. Este un articol despre îndelungata experienţă a comunităţilor creştine în lupta cu molimele şi despre nevoia mereu actuală, după cum spune şi subtitlul, de grijă, sacrificiu şi comunitate. Şi de Dumnezeu.
În planul meu acest episod al doilea urma să se ocupe de efectele pandemiei posibil de folosit de către mafia globalistă pentru a accelera statul sclavagist global. Provocările acestor zile m-au condus însă pe un alt drum şi am ajuns să vă propun o altă dezbatere despre efectele acţiunilor haotice, paranoide, înspaimântătoare şi terorizante, născătoare de panică blocantă, ale guvernelor (celor mai multe, există şi excepţii) menite să acopere lipsa unei pregătiri medicale a sistemului de sănătate pentru astfel de situaţii (lipsă poate că nu întâmplătoare, după cum vom discuta în alt episod) şi despre efectele obsedantei, hipnotizantei, apocalipticei şi la fel de paranoidei, terorizantei şi distructivei rumegări non-stop a situaţiei de către mass media.
Perspectiva halucinantă de final al omenirii, blocarea oamenilor în locuinţe, instituirea de situaţii de urgenţă, asediu, război, ameninţarea oamenilor cu pedepse grele, scoaterea armatei pe străzile pustii oricum, într-o manifestare de forţă inutilă şi idioată (reflectare a politicii muşchilor nu a minţii şi inimii), sirenele maşinilor organelor de forţă, sunând lugubru pe străzile lipsite de alte zgomote, blocarea oamenilor şi mai mult în faţa televizoarelor din care se revarsă apocalipsa biologico-mediatică, destabilizează chiar şi persoanele normale, darămite pe cele suferind de afecţiuni. Şi mă refer la depresie şi anxietate, în domeniul psihic, cu urmarea cea mai frecventă, sinuciderea, dar şi la bolile cardiovasculare, la atacuri cerebrale, la diabet, ulcere, gastrite, cancere şi multe altele, pentru care cele două pot fi factori favorizanţi sau chiar decisivi.
Cea mai serioasă şi mai extinsă maladie a secolului 21 este depresia
Conform OMS, peste 10 % din populaţia globului, deci peste 700 de milioane de oameni suferă de o formă sau alta de depresie, iar proporţia este în creştere astfel încât este, în acest moment şi în oricare din viitor, cea mai extinsă, în extindere şi fatală pandemie a epocii globalizării. Adică a supra-tehonologizării, a izolării, a ego-centrismului, a pulverizării comunităţilor, a individului părăsit de ceilalţi şi care, la rândul său, îi părăseşte pe ceilalţi, a uitării, ruperii de Dumnezeu (nu şi invers), pentru a rămâne în legătură numai cu acţiunile (iată) chiar militare ale statului „ocrotitor” unealtă în mâna duşmanilor, a celor care vor o nouă ordine politică şi social globală.
Depresia cronică de intensitate medie sau crescută poate avea o influență negativă majoră asupra persoanei afectate, scăzându-i funcționalitatea atât la locul de muncă sau la școală, cât și în cadrul familiei. În cazurile cele mai severe depresia poate conduce la suicid. La nivel mondial, aproape 800.000 de persoane se sinucid anual, suicidul fiind a doua cauză de deces în rândul persoanelor din grupa de vârstă 15-29 de ani.
Izolarea: Ce mai poţi face atunci când cel mai mare pericol este acasă?
Unul dintre costurile imediate [ale blocării la domiciliu] este pierderea unei imunizări mai rapide a populației. Dar există și alte costuri de sănătate. Închiderea între proprii patru pereți, cu lipsa corespunzătoare de exercițiu fizic, va duce la creșterea bolilor cardiovasculare, a tensiunii arteriale, a atacurilor cardiace şi cerebrale și a trombozelor, printre altele. Povara psihologică a blocării este imensă. Presiunea psihologică va provoca destrămarea anumitor căsătorii și familii; vor fi create traume și depresie. Philipp Bogus, profesor la Universitatea Regală Juan Carlos, pentru Mises Institute.
Este important „să avem în vedere sincer și deschis că ar putea exista evenimente adverse care să aibă loc în mijlocul distanțării sociale”.
Conexiunea socială a devenit o parte esențială a limbajului prevenirii sinuciderilor. Cu cât oamenii sunt mai conectați, declară experții, cu atât este mai puțin probabil ca aceștia să moară prin sinucidere. Însă abordarea sistemului în vederea stopării coronavirusului impune ca oamenii să renunțe la legăturile dintre persoane – conversații, contacte, neprevăzutele întâlniri, care constituie textura socială a vieților oamenilor.
Experții avertizează că nu există o singură cauză de sinucidere. Dar a fi concediat, a pierde un loc de viaţă sigur a-ţi asuma noi responsabilități familiale sunt tipurile de nenorociri care pot amplifica riscul sinuciderilor.
Dacă analizăm un focar de boală anterior, precum SARS, în Hong Kong în 2002 și 2003, există indicii cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor. Dezangajarea socială, stresul și anxietatea în rândul unor adulți mai în vârstă au dus la o rată extrem de ridicată a deceselor sinucigașe, potrivit unui studiu din 2010. Caine a afirmat că economia dezechilibrată a Hong Kong-ului poate duce la creșterea sinuciderilor. El este îngrijorat de faptul că SUA ar putea vedea același lucru.
Într-un moment ca acesta, oamenii pot atenua riscul pentru semenii lor vulnerabili făcând tot posibilul pentru a se îngriji unii de alții. Criza este una colectivă, nu una individuală. Nimeni nu ar trebui să suporte singur acest lucru. Eric Caine, co-director al „Center for the Study of Prevention of Suicide at the University of Rochester Medical Center
Cu siguranta ca va exista un grup de oameni cu tendinţe de a se sinucide, pentru care se mai pune un stres. Pentru alții, ar putea fi un ultim stres, nu numai COVID, ci tot ce vine cu ea, toate constrângerile financiare, încercarea de a avea grijă de copii acasă, moartea oamenilor pe care îi iubești, care se îmbolnăvesc – şi lista continuă. Nadine Kaslow, profesor de psihiatrie la Emory University School of Medicine.
Izolarea este un mare factor declanșator pentru mulți oameni. Cu SARS sau H1N1 a fost la o scară atât de diferită față de ceea ce avem de-a face acum. Oamenii devin atat de neliniştiţi pentru că nu stiu la ce să se aştepte. Teama este teama de neaşteptat, de necunoscut. Norine VanderHooven, lucrător social autorizat.
Cercetările arată că șomajul este un factor de risc pentru sinucidere; epidemia de virus a adus deja factori de risc de ușurare pentru sănătatea precară, cum ar fi singurătatea și izolarea socială.
Adăugați acestor factori sociali posibilitatea unei recesiuni economice, care poate include pierderea locurilor de muncă, și analizăm o furtună perfectă de probleme care nu vor face decât să exacerbeze decesele din disperare, pe care națiunea noastră încă nu le-a abordat. Benjamin Miller, şef department strategie la fundaţia Well Being Trust
Să revenim la depresie şi la anxietate şi la ce posibile ravagii fac ele în aceste zile
Depresia înseamnă, dincolo de afectarea masivă a capacităţilor psihice şi fizice ale persoanei, calea către o serie de afecţiuni care se termină cu decesul; afecţiuni cardiace, cerebrale, diabet, cancere, boli gastro-intestinale, afectarea funcţiilor motorii şi o mulţime de alte maladii nervoase.
Simptomele depresiei: stare de spirit depresivă în cele mai multe zile, inclusiv sentimente de tristețe sau goliciune; pierderea plăcerii în activitățile preferate anterior; prea puțin sau prea mult somn pe o durată de mai multe zile; pierderea/creșterea involuntară în greutate sau modificarea apetitului; agitație fizică sau dorința de inactivitate; energie scăzută sau oboseală; senzație puternică de vinovăție sau lipsa de valoare, probleme de concentrare sau la luarea deciziilor; gânduri intruzive de deces sau sinucidere.
Cauza de baza a depresiei în afara unei posibile, dar inexplicabile, în ceea ce priveşte explozia contemporană a maladiei, predispoziţii genetice, este stresul cotidian: acasă, la şcoală, la serviciu, în societate.
Efectele depresiei
Probleme gastrointestinale: diaree, vărsături, greață sau constipație, sindromul colonului iritabil; creșterea în greutate, obezitate, sau chiar la diabetul de tip 2, sau inversul, anorexie geriatrică.
Durerea cronică: dureri inexplicabile, inclusiv dureri articulare sau musculare, sensibilitate în zona sânilor și dureri de cap. Simptomele depresiei unei persoane se pot agrava din cauza durerii cronice.
Bolile de inimă. Depresia reduce motivația unei persoane de a face alegeri pozitive în ceea ce privește stilul de viață. Riscul de îmbolnăvire crește atunci când avem o dietă săracă și o viață sedentară. Conform cercetătorilor, una din cinci persoane cu insuficiență cardiacă sau boală a arterei coronariene are depresie.
Inflamaţiile, schimbarea sistemului imunitar
Probleme de sănătate sexuală
Înrăutățirea condițiilor cronice de sănătate
Infecțiile cronice se pot simți deja izolante sau stresante, iar depresia poate influența aceste sentimente.
Probleme cu somnul. Această condiție îi poate lăsa să se simtă epuizați, ceea ce face dificilă gestionarea atât a stării fizice, cât și a sănătății mintale. Medicii leagă privarea de somn de câteva probleme de sănătate. Au corelat lipsa pe termen lung a somnului cu hipertensiune arterială, diabet, probleme legate de greutate și unele tipuri de cancer.
Anxietatea este răspunsul natural al corpului la stres, fiind un sentiment de frică sau de teamă în legătură cu evenimente viitoare din viaţă. Depresia este o tulburare a dispoziţiei care provoacă un sentiment persistent de tristeţe şi pierderea interesului faţă de activităţile care va bucurau candva. Denumită şi tulburarea depresivă majoră, aceasta afecteaza modul în care te simţi, gândeşti şi te comporţi şi poate duce la o varietate de probleme, atât emoţionale, cât şi fizice.
Simptomele anxietăţii nu sunt mult diferite de cele ale depresiei şi deci nici efectele, dar totuşi cele două sunt tratate de către specialişti ca fiind două maladii diferite.
Genocid împotriva propriilor populaţii după modelul comunist
Multe dintre persoanele cu aceste maladii suferă de o dizabilitate (handicap) parţială sau chiar totală, ceea ce le reduce capacitatea de muncă, şansele de reuşită profesională, relaţiile cu ceilalţi, stabilirea unei familii. Bolile fizice grave ce pot fi dezvoltate de la cele două, cu mortalitate importantă (cardio-vascularele, cerebralele şi cancerele fiind pe primele locuri în lume la mortalitatea generală), plus numărul mare de sinucideri care le însoţesc, fac din depresie şi anxietate cu adevărat cele mai grave, dizabilitante şi mortală maladie la nivel global!
Şi ce facem noi în aceste săptămâni, luni, poate şi mai mult? Sporim condiţiile pentru ca aceste două afecţiuni să se manifeste, să se extindă şi să ducă la afecţiuni fizice grave şi decese. Şi asta pentru că, dincolo de atmosfera angoasantă, terorizantă, creată în bună cooperare de guverne şi mass media, invocată la începutul acestui text, toţi specialiştii recunosc că vindecarea, sau măcar ameliorarea acestora ţine mai mult de comunitate, de legătura cu ceilalţi şi, doar în cazuri grave, recursul la medicaţie.
A avea grijă unii de alţii este un imperativ al momentului, care ne este interzis, în acest moment, dincolo de zidurile propriei locuinţe
Am prezentat, poate puţin mai mult decât ar fi fost potrivit pentru un astfel de text, caracteristicile şi efectele depresiei şi anxietăţii pentru a vă da cât mai multe repere în a vă face singuri o impresie despre ceea ce se întâmplă în acest moment persoanele care suferă de aceste două grave maladii.
Atunci când nu ai luat nicio măsură pentru a fi pregătit în cazul unei epidemii sau pandemii, deşi eşti avertizat de trecut că ea poate veni oricând, există studii şi simulări în acest sens; când sistemul de sănătate nu are ceea ce îi trebuie, nici măcar măşti, seturi de testare (primite ieri şi alatăieri, dar suficiente?), paturi de spital, medicamente şi tot restul, singura reracţie a unor autorităţi incompetente, impotente, corupte şi ticăloase este starea de urgenţă , de asediu, de război. Se trece adică la rezolvarea tip Moş Teacă – că tot a fost scoasă armata pe străzi într-o acţiune de forţă tâmpă şi de agresiune criminală împotriva propriului popor.
Iar celor care vor zice că sunt inconştient pentru că astea sunt singurele şi cele mai sigure soluţii le recomand să citească despre soluţiile găsite de Coreea de Sud, Taiwan, Olanda, Japonia şi alte cîteva state cu sisteme de sănătate puse la punct şi cu autorităţi mai înţelepte, mai imaginative şi mai dispuse să se gândească la cei care le-au pus în funcţii şi le plătesc să le poarte de grijă. Fără niciun fel de stare specială, fără blocarea vieţii şi activităţii oamenilor, în afară de închiderea şcolilor şi universităţilor şi interzicerea adunărilor mai mari de un anume număr de persoane. Nu tu întreprinderi, magazine, pieţe, restaurante etc. închise. Şi nici biserici. Care participă în prima linie la lupta cu boala şi la ajutarea celor în nevoie.
Nu vă temeţi! Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri!
(Va urma)
Pentru partea de descriere a depresiei şi anxietăţii am folosit informaţii de la:
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/stresul-si-tulburarea-de-anxietate-si-depresia
https://www.clinicaoananicolau.ro/7-simptome-fizice-ale-depresiei/
https://www.psychologies.ro/cunoaste-te/depresia-cauze-si-consecinte-2152278
21 de efecte ale Covid 19 care vor amplifica represiunea, iobăgia, atomizarea societăţii, reducerea selectivă a populaţiei și globalizarea
Pandemia, o scurtătură către statul sclavagist mondial
Pandemia de covid 19, indiferent dacă este fabricată, sau doar „încălecată” conform unui scenariu pregătit din timp, este folosită pentru a accelera instaurarea noii ordini mondiale. Cui nu crede că astfel de scenarii există îi recomand să citească despre simularea unei pandemii în octombrie, la centrul John Hopkins din SUA finanţată de şi cu participarea fundaţiei Gates, şi despre o altă simulare, tot din SUA!, denumită Scenarios for the Future of Technology and International Development desfăşurată în comun de Rockefeller Foundation şi Global Buisness Network în 2010. Adică, în ambele cazuri, chiar de elita globalistă la vedere, locotenenţii marilor mafioţi globalişti puţin sau de loc vizibili.
În cele ce urmează vă propun să vedem care ar fi efectele (fake)-pandemiei, care să justifice această interpretare şi să lămurim câteva din nodurile gordiene logice în care se împiedică mulţi dintre cei care încearcă să înţeleagă mişcările paradoxale făcute în scopul de mai sus. Cum ar fi distrugerea a însăşi textura capitalistă tradiţională a economiei mondiale.
1. Controlul şi supravegherea populaţiei
Folosind motivaţia aplicării stricte a măsurilor de limitare a pandemiei, guvernele din lumea întreagă introduc pe scară largă mijloacele tehnice necesare pentru urmărirea permanentă a tuturor persoanelor. Şi, evident, în primul rând a celor care refuză supunerea. Măsuri, introduse în multe state, pentru monitorizarea, prin intermediul telefoanelor, a mişcării oamenilor în general, sub acoperirea urmăririi deplasărilor persoanelor bolnave sau suspecte, cunoscute ca „contact tracing”, sau a urmăririi păstrării distanţei sociale. Sistemul de supraveghere publică video, sistemul creditului social, drone care ameninţă pe cei care încalcă regulile, roboți stradali pentru supraveghere, un sistem de rating colorat pe o aplicație de plată a telefonului mobil, care identifică oamenii în funcție de grupa de risc ca purtători ai virusului în funcție de plățile făcute și de istoricul călătoriilor, concurează toate pentru a ne monitoriza fiecare mișcare.
2. Legea marţială medicală, noua normalitate
Carantina, blocarea la domiciliu, închiderea unor oraşe, regiuni sau ţări întregi, vaccinarea obligatorie, mobilizarea armatei, suspendarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti fac parte din legislaţia specială pentru motive medicale care conferă statului puterea de viaţă şi de moarte asupra cetăţenilor. Practic, o reală impunere a legii marţiale. În SUA acest situaţie este prevăzută în The Model State Emergency Health Power Act, conceput de autoritatea federală pentru sănătate, CDC.
În mult lăudata, pentru tipul de democraţie participativă, Elveţie, Consiliul Federal Elvețian a declarat „o situație specială” care îi permite să emită ordonanțe de poliție de urgență „fără o bază în legea federală”.
Odată aplicate, şi măsurile tehnologice de urmărire de la pct 1 şi cele represive de la pct 2, vor rămâne în vigoare ca o cvasi-permanentă stare de urgenţă pentru a preveni, sau vor fi cerute de mase pentru a fi protejate. Căci oricând o altă (fake sau real)-pandemie se poate (şi, cu siguranţă) se va năpusti asupra noastră.
3. Interzicerea permanentă a unor drepturi şi libertăţi
4. Excluderea Bisericii din societate.
Suprimarea vieţii religioase, ruperea totală a legăturii omului cu Dumnezeu, un vechi şi permanent deziderat al revoluţionarilor dintotdeauna şi de pretutindeni.
Trecerea Bisericii în clandestinitate nu se va face încet, etapă deja consaumată, ci extrem de rapid. Bisericile vor fi tot mai mult închise. Având ca motivaţie traficul prea mare pe net, slujbele nu vor mai fi transmise, licenţa de transmisie va fi suspendată posturilor creştine. Mărturisirea credinţei va deveni o tară, un motiv pentru decăderea credincioşilor din drepturi, pentru penalizări, concediere, refuzul contului bancar, tăierea de la venitul minim garantat etc.
5. Atomizarea societăţii.
Izolarea rupe legăturile, dispare reţeaua umană din care rămân singulare şi lipsite semnificaţie şi de potenţial numai nodurile. Dispar coeziunea, comunicarea, comunitatea, esenţa vieţii sociale. Societatea devine o sumă aritmetică de puncte legate între ele doar prin intermediul structurilor statului.
6. Devalorizarea persoanei prin izolare. Cresc însingurarea, deznădejdea, teama, dezorientarea şi dependenţa de statul ocrotitor
Persoana, ruptă de celălalt şi de Dumnezeu devine individ, îşi pierde calităţile unice şi excepţionale în existenţă, se întoarce către sine, trăieşte numai pentru un sine fizic, imediat. Celălalt este periculos. Celălalt este ceva rău. Celălalt este moartea. Statul – impersonal, deci nepericulos – este singura entitate de încredere. Care te poate ocroti. Care te poate salva.
7. Creşterea dependenţei de stat ca urmare a sărăcirii masive din cauza prăbuşirii economice
Practic un efect care conduce tot la sporirea controlului asupra maselor şi fiecărei persoane în parte. Criza economică provocată de măsurile aberante – aparent inconştiente, precis voite însă – va afecta straturile mijlocii şi populaţia de la bază. Cei bogaţi, aflaţi în spatele statelor – statul sunt ei!, în realitate – îşi repartizează deja prin intermediul guvernelor lor sume uriaşe din bugetele naţionale şi o vor face la o scară şi mai mare. Dar milioanele (poate zecile de milioane) de falimente din zona întreprinderilor familiale, mici şi mjlocii, înseamnă sute de milioane de persoane, angajaţi şi angajatori, rămase fără venituri. Dintre acestea doar o mică parte îşi vor mai reveni, ceilalţi devenind dependenţi de bunăvoinţa, deci de voinţa statului. Evident, contra unor sacrificii. Mai precis: renunţarea la şi mai multă libertate, la şi mai multe drepturi.
8. Introducerea venitului minim garantat
Pe acestă direcţie se anunţă ca iminentă introducerea venitului minim garantat, mijloc de control atroce al cetăţenilor, deja deposedaţi de o mare parte dintre drepturi şi, de fapt, de statutul de cetăţeni. Acest venit va fi acordat orişicui. Dar doar dacă este un individ model (deja el nu mai este persoană). Dacă respectă regulile statului sclavagist. Altfel va fi muritor de foame, trăitor în aer liber, lipsit de minimul necesar pentru un trai decent. Dar, după cum voi arăta, nici în aer liber prea mult, căci afectezi natura. Aşa că va putea fi introdusă
9. Eugenie și eutanasierea voluntară şi cea necesară social şi economic
Conforma OMS, suntem cam cu 84 % prea mulţi pe Terra. Eutanasia se aplică deja în mai multe state vestice cu o creştere semnificativă de la an la an.
Ca urmare a orgiei negre a pandemiei, bătrânii, bolnavii cronici, debilii de toate soiurile, indivizii asociali sau antisociali, cei fără resurse şi fără adăpost vor putea, fie din propria dorinţă, fie ca urmare a aplicării regulilor de igienizare şi sănătate publică, a celor de protecţie a naturii şi a politicii înţelepte a statului preocupat de protejarea populaţiei, să fie eutanasiaţi.
Un alt obiectiv este schimbarea structurii populaţiei prin intermediul unei eugenii de masă în rândul persoanelor în vârstă, care sunt reprezentanţii vechii lumi, ai tradiţiilor, identităţilor, creştinismului, cu noile generaţii fără experienţa unei societăţi totalitare şi formatate după cerinţele noi societăţi, care chiar luptă pentru o astfel de societate manipulaţi fiind să creadă că ea e viitorul luminos al omenirii.
Trupurile eutanasiaţilor vor fi, după cum pemite legislaţia privind pentru noi metode de înhumare, transformate în îngrăşământ pentru agricultură.
10. Salvarea naturii prin privatizarea ei
Multe dintre măsurile luate în prezent, în mai întreaga lume, sunt în rezonanţă cu strategia şi măsurile prevăzute în New Green Deal, în legătură cu care atât liderii statelor cât şi funcţionarii ONU şi activiştii climaterici s-au declarat deja de acord. „ Planeta lor” trebuie salvată de oamenii nefolositori şi dăunători – cam asta e în final ceea ce ni se propune, deci ea trebuie trecută în proprietatea, de exemplu, unor ong-uri preocupate de a o îngriji, în spatele cărora se află, pentru că ei sunt cei mai responsabile, exact elitele globaliste despre care vorbim. Este de fapt o acţiune amplă de luare în proprietate de facto şi de curăţare a „planetei lor” de balastul uman care o şi îi agresează cu însăşi existenţa lui.
11. Introducerea vaccinării forţate
Dacă de vindecarea covid 19 nu ar profita cel care are un stoc de marfă deja existent, ar mai fi existat covid 19? Evident, nu!
După toată montarea din ultimile luni, care va continua încă o bună perioadă, plus ameninţarea permanentă şi deja „conştientizată” a valului doi, nu va mai fi nevoie de convingerea populaţiilor, devenite tot mai reticente în ultimii ani, de necesitatea vaccinării obligatorii şi repetate, căci masele vor implora să fie vaccinate, iar rebelii pedepsiţi aspru şi de acestea şi de către autorităţi. Ca urmare a Covid 19, Big Pharma, care ajunsese foarte jos în aprecierea publică, a urcat din nou pe culmile acesteia şi este privită ca mesia medicală mântuitoare de boli şi moarte (!?)
Evident, în vaccinurile, care s-a dovedit deja de nenumărate ori că au diverse probleme şi produc efecte adverse mergând până la deces, se poate introduce orice. Se poate deci manipula sănătatea fizică şi psihică, durata de viaţă, docilitatea indivizilor, dependenţa lor de statul ocrotitor. Mai ales că sunt pe poziţie de start vaccinurile genetice, sau vaccinurile ADN, care acţionează asupra adnului propriu, modificându-l pentru a ajuta organismul, se spune, în lupta cu viruşii. Or, un astfel de vaccin poate modifica adnul în orice sens doreşte producătorul lui, ca să nu mai vorbim de efectele neavute în vedere, care pot apărea după ani, zeci de ani, sau la generaţiile următoare. Şi mai există şi cele cu nanoboţi, acele mecanisme micronice care se plimbă prin corpul tău şi îndeplinesc o misiune primită pe care nu tu o programezi şi controlezi.
Ca să vă conving de cât de uşor se poate impune vaccinarea forţată, putem fi deja siguri că pentru orice vor dori să facă – studii, muncă, paricipare la activităţi colective culturale, sportive, pentru a călători şi a primi beneficii guvernamentale, pentru a nu plăti penalizări etc. Oamenii vor trebui să dovedească că au fost vaccinaţi. O cerinţă deja aplicată largîn lumea „civilizată” pentru primirea copiilor la grădiniţă sau la şcoală.
12. Oficializarea jafului economic şi a mega-transferului de proprietate
Frauda galactică din economia mondială mai precis din sistemul bancar şi financiar, cunoscută şi ca bula datoriilor, este disimulată, ascunsă în criza provocată (intenţionat şi în acest sens) prin intermediul pandemiei. Vinovaţii de serviciu vor fi: coronavirusul şi China. Adevăraţii vinovaţi nu sunt niciodată ştiuţi pentru că ei nu stau în lumină, iar vinovaţii interpuşi, elitele economice, nu mai au brusc nicio vină.
În plus, pentru „salvarea” băncilor, fondurilor şi corporaţiilor falimentate prin transferul de avuţie către executrivul acestora şi investitorii importanţi din resursele colectate de la marea masă, s-a început deja alocarea de resurse de la bugetele de stat (în SUA 2,2 trilioane într-o primă fază) (bail-out-ul). Bani care nu vor ajunge la populaţie, ci, din nou, pe aceleaşi căi, la aceiaşi foarte puţini foarte bogaţi.
13. Naţionalizări
Prezentate ca soluţii pentru salvarea celor prea mari pentru a fi lăsaţi să piară, adică, zic ei, a angajaţilor şi economiei naţionale, naţionalizările au fost deja menţionate, ca soluţie la criză, în Germania şi Franţa de către Merkel şi Macron, iar în SUA are loc o stranie şi puţin comentată preluarea a Rezervei Federale de către Trezorerie. Este, de fapt, o altă cale pentru ascunderea hoţiei şi aruncarea altor sume uriaşe în buzunarele fără fund ale mafiei globaliste.
Creşte şi sentimentul (fals) al siguranţei populaţiei şi (în realitate) dependenţa acesteia de stat – deci de o structură volatilă ca personalizare. Adevăraţii vinovaţi şi sforari rămân anonimi în spate, fără răspunderi, fără probleme.
14. Introducerea 5G
Creşterea masivă a traficului pe net, care deja s-a făcut simţită şi a dus la scăderea traficului (la Netflix cu 25 %) şi la limitarea videoului de definiţie ultra-înaltă pentru Europa (pentru a nu se ajunge la blocarea funcţionării netului) a apărut din cauza creşterii uriaşe a traficului pe net pentru şcoala on-line, jocuri, programe de divertisment, lucru de acasă, urmare a blocării a sute de milioane de oameni în casele lor. Soluţia: 5G. Tot 5G este soluţia şi pentru alte „nevoi” legate de comunicarea în timp real şi acţionarea de la distanţă în timp real a noilor echipamente (roboţi, printre altele) medicale, industriale, militare etc, „absolut necesare” pentru ca statul să ne ofere mai multă securitate.
15. Criza economică – un blocaj general al economiilor
Suntem pe cale să intrăm într-o încetinire fără precedent a producției — o prăbușire, de fapt — nu pentru că unele întreprinderi și-au calculat greșit investițiile, ci pentru că guvernele au intervenit brutal și au decis închiderea marii majorităţi a întreprinderilor. Cum au făcut asta? Prin suspendarea libertăților persoanelor, a căror energie și activitate stimulează creșterea economică. Guvernul le-a spus să rămână acasă. Nu vă duceți la lucru. Nu mergeți la baruri, restaurante și cinematografe. Nu-i duceţi pe copii la școală. Nu construiți mașini sau avioane sau calculatoare sau case. Nu primiţi turişti în hoteluri. Nu faceţi nimic care ar putea conduce la rezultate economice, la menţinerea economiilor pe o linie de plutire sau la creştere economică.
16. Scăderea substanţială a libertăţii de mişcare, a călătoriilor şi turismului
Un prilej minunat pentru a începe restrângerea libertăţii de mişcare, deja anunţată prin proiecte cum ar fi oraşele fără autovehicule personale (deci dependenţa de vehicule care te duc acolo unde ai voie, dacă ai voie, plus supravegherea continuă), atacul azi împotriva vehiculelor cu combustibili fosili din motive de climă. Mâine asupra celor electrice din aceleaşi motive (reale şi cunoscute de acum, dar puse sub lacăt) etc.
Un om blocat este un om sub control, îngrădit în posibilităţile de a fi în opoziţie cu statul, de a comunica securizat cu ceilalţi pentru a organiza opoziţia, de a face acţiuni de stradă sau alte acţiuni de contestare.
Călătoriile interne și internaționale vor fi afectate substanţial, restricțiile interne privind circulația vor deveni probabil un lucru obișnuit și majoritatea oaspeților străini vor fi obligați să se autocarantineze o perioadă de timp, cu excepția unor circumstanțe speciale, toate acestea ducând la decimarea industriei turismului mondial.
17. Automatizarea generalizată
Criza ne arată că, la nivelul cel mai de jos, de supravieţuire, omenirea se poate descurca şi cu doar câteva activităţi umane, îndeplinite adică de oameni (dar şi aici cu mari perspective de înlocuire a omului): profesoratul, vânzarea de alimente şi bunuri de consum, farmacişti, medici şi asistente, servicii de livrare de produse alimentare preparate, fermieri, camionagii, şi alţi câţiva. Asta înseamnă că valul, deja pornit, al concedierilor şi înlocuirii muncii umane cu cea automatizată, în domenii care până de curând erau 100 % umane, poate şi va continua cu repeziciune. Căci cu cât avem mai puţine contacte, cu atât mai bine.
Şi astfel vor apărea foarte repede zeci şi sute de milioane de indivizi nefolositori, de care e mai bine ca societatea să scape cât mai curând.
18. Eliminarea banilor lichizi
Presiunea, deja majoră, de renunţare la banii lichizi va primi un impuls puternic prin „necesitatea evitării banilor fizici ca mijloace de transmitere a viruşilor”. Cel care are numai bani în bancă este practic sub un ncontrol total, căci îi pot fi luaţi ca penalizări, să i se desfiinţeze contul (deja se face), funcţie de creditul său social.
19. Introducerea cipului
Dacă vrei să fii tratat, dacă vrei să studiezi, dacă vrei să ai un loc de muncă, sau să primeşti venitul minim garantat, va fi mult mai simplu şi vei avea un regim preferenţial dacă primeşti cipul de identitate (şi control). Pe psihoza deja creată, dacă se anunţă acum care sunt „avantajele” cipului, vor fi cozi interminabile pentru a-l lua cât mai repede.
20. Intensificarea cenzurii pe media socială, blocarea tuturor opiniilor, ideilor, soluţiilor divergente faţă de cele oficiale
“Big Brother” este deja printre noi de câţiva ani buni; am citit ce se întâmplă prin lume, am auzit dezvăluirile ale unor persoane din interiorul acestora, l-am simţit fiecare dintre noi, am văzut cum sunt scoase de pe reţele blogurile şi saiturile contestare, conservatoare, identitare, naţionaliste.
Şi iată că apare acum necesitatea de a închide gura „cârtitorilor şi răspândacilor de ştiri false”, necesitatea cenzurii postărilor populaţiei pe mediile sociale, pe baza faptului că acestea sunt “iresponsabile social” (de exemplu, punând la îndoială naraţiunea oficială despre această pandemie, despre realitatea statisticilor, despre interesele din spatele spectacolului medical-mediatic), după care lista celor “incorecte din punct de vedere politic” se va extinde pentru a cuprinde si alte subiecte. Toţi aceştia vor fi eliminați de pe internet în aplauzele maselor înspăimântate, isterizate şi năucite de lunga şi terorizanta carantină.
În scurt timp, orice informație care contestă puterea va fi considerată „o amenințare la adresa ordinii publice” și va fi ștearsă de pe internet, cel care a postat-o blocat definitiv, amendat şi chiar aruncat în puşcărie. Ameninţări cu arestarea au primit chiar zilele trecute, aici în România, persoane competente şi absolut responsabile, care au postat sau distribuit ceea ce contravine coordonatelor regimului penitenciar impus de autorităţi.
Că vorbeam de scenarii, soluţia de la Event 21 pentru stoparea „răspândirii informațiilor false” a fost blocarea accesului la internet, eventual închiderea acestuia și cenzura!
21. Omologarea statului atotputernic. Agenda globalistă primeşte un impuls decisiv într-un moment în care părea că scârţâie tot mai serios.
Toate efectele de mai sus şi măsurile stimulate de ele şi luate de către autorităţi conduc spre statul copleşitor, atotputernic, suprauman, statul dumnezeu; statul sclavagist cu drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor săi, adică exact ceea ce urmăreşte mafia globalistă, cunoscut şi sub vechea sintagmă: Noua ordine mondială, apărută public în scrierile şi discursul revoluţionarilor masoni „constructori” ai Revoluţiei franceze.
În doar trei luni – dar mai ales în ultima lună – ne-am căptuşit cu o criză economică globală catastrofală, pe o logică, imposibilă conform tuturor teoriilor şi practicilor economice milenare, de (aparentă) sinucidere. Pornind de la aparentul absurd al acestei situaţii, sunt destui cei care gândesc – tot aşa cum sunt destui cei care fac o propagandă înşelătoare – că ne îndreptăm către o stopare şi prăbuşire a mult discutatului proiect globalist, pe măsură ce fiecare stat pare a se întoarce spre interior.
În realitate, criza medicalo-economică şi panica stârnită de propaganda oficială şi dramatizările false din jurul acestui virus, sub atenta îndrumare a autorităţilor interne şi internaţionale şi cu iscusita lucrătură a media, vor scoate în evidenţă tocmai nevoia de o mai mare cooperare, colaborare, parteneriat, obţinute, toate, printr-o mai mare integrare la nivelele public şi privat ale societăţii. Au apărut deja voci care cer guverne şi structuri mondiale, şi una, deloc nesemnificativă, este cea a lui Gordon Brown, fost prim ministru al Marii Britanii şi actual trimis special al ONU pentru educaţia globală, care a cerut şefilor de state formarea unui guvern mondial care să se bată cu… virusul.
Eforturile de a preveni astfel de consecințe [economice şi sociale] sau de a răspunde la ele pe măsură ce apar vor necesita nivele de colaborare fără precedent între guverne, organizații internaționale și sectorul privat. – se spune în comunicatul de presă de la Event 21 Adică exact ceea ce subliniuam puţin mai sus.
Mai rău, aceasta escaladare a manifestării puterii guvernelor, care a ajuns în punctul în care ne poate ordona să nu ne părăsim casele şi să punem în aplicare ordinele cu pistolul la tâmplă, se poate dovedi ireversibilă. Guvernele se vor folosi de exemplul amplu dramatizat al acestei pandemii pentru a justifica abuzuri viitoare, tot mai grave. De aceea trebuie să ştim, să înţelegem, să nu ne temem și să rezistăm.
Nu vă temeţi. Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri.
